ICCJ. Decizia nr. 3239/2010. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3239/2010
Dosar nr. 1219/57/2010
Şedinţa publică din 20 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 10/E din 14 septembrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, a fost admisă sesizarea procurorului şi s-a dispus punerea în executarea mandatului european de arestare emis la 23 iunie 2010 de autorităţile judiciare din Republica Ungaria privind pe cetăţeanul român C.I.
S-a constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predare şi că nu a renunţat la regula specialităţii.
Totodată s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 29 zile începând de la 14 septembrie 2010 până la 12 octombrie 2010 constatând că sus-numita persoană a fost reţinută 24 ore de la 13 septembrie 2010 ora 15.14 până la 14 septembrie 2010 ora 15.14.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a constatat că persoana solicitată C.I. este cercetată de autorităţile judiciare maghiare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilegal de persoane, prevăzută de art. 218 C. pen. maghiar, constând în aceea că în ziua de 10 noiembrie 2009 împreună cu numitul P.D., a facilitat introducerea în Ungaria a 4 persoane de cetăţenie irakiană, ascunse într-un autocamion care transporta mărfuri.
S-a mai constatat că această faptă gravă este prevăzută şi de legea penală română.
Apărarea persoanei solicitate în sensul că nu ar fi vinovată şi că pentru acest motiv nu consimte la predare, au fost înlăturate ca neîntemeiate de instanţa de fond.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs persoana solicitată C.I. care a susţinut că nu a comis fapta imputată şi că se opune la predare.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi punerea în libertate.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Din examinarea actelor dosarului se constată că autorităţile judiciare maghiare efectuează acte de urmărire penală împotriva cetăţeanului român C.I. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilegal de persoane prevăzută de art. 218 C. pen. maghiar constând în aceea că la 10 noiembrie 2009 împreună cu P.D., a facilitat introducerea din România în Ungaria a 4 persoane cetăţeni irakieni, ascunse într-un autocamion care transporta mărfuri.
În vederea bunei desfăşurări a procesului penal a fost emis la 23 iunie 2010 mandatul european de arestare nr. 29.Bny.398/2010 de către Judecătoria oraşului Debrecan care a fost transmis spre executare autorităţilor române.
Potrivit dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 302/2004 mandatul european de arestare este o decizie judiciară pe care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea către un alt stat membru a unei persoane în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepsei ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce.
Pe de altă parte, conform art. 94 alin. (7) din Lege, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare.
Analizând actele dosarului se constată că mandatul european de arestare are conţinutul şi forma prevăzute de art. 79 din Legea nr. 302/2004, că fapta de trafic ilegal de persoane imputată persoanei solicitate dă loc la predare, conform art. 85 pct. 3 şi 13 din lege şi că nu există motive de refuz al executării, din cele menţionate în art. 88 din acelaşi act normativ.
Susţinerile din recursul persoanei solicitate în sensul că nu ar fi vinovată de comiterea faptei şi că astfel opoziţia la predare este justificată nu pot fi primite, recurenta având posibilitatea de a-şi formulat apărări de fond în faţa autorităţilor judiciare maghiare, instanţa română, în baza principiilor enunţate, neputând examina respectivele apărări.
Faţă de considerentele ce preced, se constată că hotărârea instanţei de fond de punere în executare a mandatului european de arestare a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale evocate şi că motivele de recurs invocate şi opoziţia la predare nu sunt întemeiate.
În consecinţă, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a respinge recursul declarat de persoana solicitată, cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de persoana solicitată C.I. împotriva sentinţei penale nr. 10/E din 14 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. 1219/57/2010.
Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 20 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 32/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3254/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
