ICCJ. Decizia nr. 3467/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3467/2010
Dosar nr. 7940/1/2010
Şedinţa publică din 5 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 8/MEA din 29 septembrie 2010 Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, examinând sesizarea Parchetul de pe lângă Curtea de Apel iaşi privind arestarea urmăritului internaţional, recurent în prezenţa cauză, aflat în stare de reţinere în baza mandatului european de arestare emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul de resort Zwole - Lelystad, Echipa de executare a sentinţelor penale a dispus în temeiul art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008, arestarea persoanei solicitate G.R.W.P., şi emiterea de îndată a mandatului de arestare.
S-a luat totodată măsura ca persoana arestată să fie depusă în Arestul IPJ Iaşi.
Împotriva acestei încheieri, persoana solicitată a declarat recurs prin care a solicitat casarea încheierii atacate şi rejudecându-se cauza să se dispună înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Recursul este nefondat.
Prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul de resort Zwole - Lelystad, Echipa de Executare a Sentinţelor Penale, de proc. C.L.V.K. s-a solicitat executarea mandatului de arestare european cu referinţă la dosarul nr. 21-000565-06, emis pe numele persoanei solicitate G.R.W.P.
Mandatul de arestare emis la data de 20 iulie 2010 priveşte arestarea şi predarea persoanei solicitate, în scopul executării pedepsei de 180 zile închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „exploatare sexuală a minorilor" prev. de art. 250 lit. a) C. pen. olandez, aplicată prin hotărârea judecătorească emisă la data de 10 decembrie 2007 de Curtea de Apel din Arhem cu referinţa 21-000565-06, rămasă definitivă şi irevocabilă.
Actul care fundamentează mandatul european de arestare, emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul de resort Zwole-Lelystad, Echipa de Executare a Sentinţelor Penale, Olanda este mandatul de arestare emis în dosarul 21-000565-06 de Parchetul de pe lângă Tribunalul de resort Zwole-Lelystad.
La data de 29 septembrie 2010, după efectuarea verificărilor cerute de art. 881 din Legea nr. 302/2004, în baza art. 882 din aceeaşi lege, procurorul a luat faţă de persoana solicitată G.R.W.P., măsura reţinerii şi a sesizat instanţa de executare a mandatului european de arestare.
Persoana solicitată a fost condusă în faţa instanţei, şi după identificare, s-au făcut cunoscute drepturile prev. de art. 91 din Legea nr. 302/2004 şi conţinutul mandatului de arestare, i s-a luat declaraţie ce a fost consemnată la dosar, cu privire la predare făcându-se menţiunea că se va pronunţa la termenul de judecată următor.
Cum mandatul de arestare a fost emis în scopul executării pedepsei privative de libertate, că a fost parcursă faza prealabilă în faţa procurorului, având în vedere dispoziţiile imperative înscrise în art. 90 alin. (8) din lege, curtea de apel a constatat că se impune arestarea persoanei solicitate pe o durată de 29 de zile, cu începere de la 29 septembrie 2010 la 27 octombrie 2010, inclusiv.
S-a mai reţinut că mandatul de arestare european se execută astfel cum prevăd disp. art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 potrivit principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce în conf. cu disp. Deciziei Cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 publicată în M.Of. al Comunităţilor Europene la 18 iulie 2002.
Totodată, curtea de apel a dispus a se urma procedurile de executare conf. art. 90 alin. (13) din lege şi care în opinia sa, Curtea a constatat că există neclarităţi în mandatul de arestare [neconcordaneţele dintre pct. I lit. c) şi pct. II lit. f)] a dispus a se solicita autorităţilor judiciare de emitere copie certificată a mandatului european de arestare şi o copie a hotărârii de condamnare.
Împotriva încheierii pronunţate, persoana solicitată a formulat recurs solicitând înlocuirea măsurii arestării cu măsura de a nu părăsi localitatea până la soluţionarea problemelor de către avocatul olandez dar şi faţă de situaţia sa familială.
Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele motive.
Corect s-a reţinut de judecătorii curţii de apel că mandatul de arestare european se execută astfel cum prevăd dispoziţiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce.
Mai mult, faptul că persoana solicitată nu consimte la predarea sa, invocând nevinovăţia nu este de natură şi nu se regăseşte între motivele de neexecutare prevăzute de lege. Pe de altă parte trebuie raportat şi la raţiunea mandatului, aceea de a asigura prezenţa persoanei solicitate în faţa justiţiei statului emitent pentru îndeplinirea procedurii penale dar şi pentru asigurarea unui proces echitabil.
Argumentele de ordin familial invocate de către recurent şi în faţa Înaltei Curţi, nu sunt de natură a constitui impedimente legale de neexecutarea mandatului european de arestare.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta persoană solicitată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată G.R.W.P. împotriva încheierii din nr. 8/MEA din 29 septembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 637/45/2010.
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 625 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 325 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 5 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 342/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3469/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
