ICCJ. Decizia nr. 3300/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3300/2010
Dosar nr.333/44/2010
Şedinţa publică din 23 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 67/ F din 26 aprilie 2010 Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a respins, ca nefondate, plângerile formulate de petenţii B.D., şi SC I.A.C.I. SRL Galaţi, prin administrator B.D., cu sediul în Galaţi, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 1013/P/2009 din 07 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, menţinută prin rezoluţia de respingere a plângerii nr. 19/II/2010 din 10 februarie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
A obligat petenţii la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut că prin rezoluţia nr. 1013/P/2009 din 7 decembrie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, în baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 10 lit. d) din acelaşi cod, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc M.C. pentru infracţiunile prev. de art. 246 şi 249 C. pen.
S-a motivat în rezoluţie că fapta executorului judecătoresc de a îndrepta o eroare materială strecurată în adresa întocmită de el la 11 aprilie 2008 către Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară din Galaţi în dosarul de executare vizându-l pe petentul B.D. nu este prevăzută de legea penală.
Curtea de Apel Galaţi a motivat că din actele premergătoare rezultă că fapta executorului judecătoresc M.C. nu este incriminată ca infracţiune întrucât acesta a procedat, din oficiu, la îndreptarea erorii materiale privind un titlu executoriu cu respectarea disp. art. 54 din Legea nr. 188/2000, că îndreptarea erorii materiale nu constituie act de executare silită şi că momentul la care se face îndreptarea materială nu este limitat într-o anumită durată de timp.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionarul B.D.
Recursul nu a fost motivat.
Examinând din oficiu recursul petentului, Curtea constată că acesta este nefondat.
Pentru a proceda conform art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. la desfiinţarea rezoluţiei de neurmărire penală în vederea începerii urmăririi, judecătorul care admite o plângere întemeiată pe aceste dispoziţii este obligat să arate motivele pentru care trimite cauza procurorului şi să indice faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă.
Faţă de această reglementare, este evident că din cuprinsul actelor premergătoare ar trebui să rezulte indicii că s-a comis o faptă penală.
Or, în prezenta cauză, în mod corect s-a motivat că fapta executorului aşa cum a fost descrisă, respectiv îndreptarea unei erori materiale în dosarul de executare de care este interesat petentul, nu este prevăzută de legea penală.
De altfel, nemulţumirile petentului referitoare la executarea silită pe care o efectuează executorul judecătoresc poate fi contestată pe căile prevăzute de C. proc. civ. la instanţa judecată civilă.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Curtea va respinge recursul şi-l va obliga pe petent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar B.D. împotriva sentinţei penale nr. 67/ F din 26 aprilie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3296/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3308/2010. Penal → |
|---|
