ICCJ. Decizia nr. 3673/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3673/2010
Dosar nr.389/30/2010
Şedinţa publică din 20 octombrie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 60 din 18 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 389/39/2010, s-a admis plângerea formulată de petenta SC R. SA Botoşani - prin reprezentantul său legal, s-au desfiinţat în parte Ordonanţa nr. 117/II/2/2010 din 12 aprilie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi Ordonanţa nr. 296/P/2009 din 25 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi s-a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale faţă de făptuitoarea intimată B.L. şi începerea urmăririi penale faţă de făptuitorul F.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 şi respectiv a infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (4) C. pen.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pentru legala încadrare juridică a faptei de emitere a unui cec fără asigurarea anticipată a disponibilului în cont, necesar pentru acoperirea acestuia, este necesar să se stabilească, în raport de probatoriul administrat, dacă neîndeplinirea acestei condiţii a fost cunoscută de beneficiarul actului de comerţ menţionat, caz în care fapta comisă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 sau dacă neîndeplinirea acestei condiţii este rezultatul inducerii intenţionate în eroare a beneficiarului cecului în scopul prevăzut de art. 215 alin. (1) C. pen., fapta comisă întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen. A mai reţinut instanţa de fond că stabilirea aspectelor sus-menţionate este cu atât mai necesară cu cât din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare (de produse petroliere) nr. 759 din 11 martie 2008 încheiat între cele două societăţi, nu rezultă că părţile contractante ar fi stipulat vreo clauză referitoare la constituirea de garanţii prin emitere de file cec în alb, aspect care nu rezultă din nici un înscris existent la dosar.
Împotriva sentinţei penale nr. 60/2010 a Curţii de Apel Suceava, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava precum şi intimata B.L.
În motivele invocate de Parchet se critică faptul că în mod greşit s-a dispus desfiinţarea Ordonanţei atacate (nr. 117/II/2/2010 din 12 aprilie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi a Ordonanţei nr. 296/P/2009 din 25 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava) întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (4) C. pen., având în vedere plângerile părţii civile (f. 35, 60, 87) în care aceasta şi-a exprimat punctul de vedere, nefiind obligatorie şi nici necesară audierea acesteia de către organul de urmărire penală, în contextul celorlalte probe din dosar respectiv declaraţiile martorilor P.F.E. şi F.V., declaraţiile intimatei B.L. şi contractele încheiate între părţi.
Totodată, s-a susţinut că nu s-a dovedit existenţa unei acţiuni de inducere în eroare a părţii civile de către petenta B.L., acţiune care este de esenţa infracţiunii de înşelăciune, cu atât mau mult cu cât instrumentul de plată, respectiv cecul, a fost emis în alb, fără a avea completate elementele esenţiale care să-l fi făcut apt de a produce consecinţe juridice.
În temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi în rejudecare respingerea plângerii formulată de către petenta SC R. SA Botoşani împotriva soluţiilor date de procuror în cauză.
În motivarea recursului său, intimata B.L. a învederat că hotărârea este nelegală şi netemeinică întrucât din actele premergătoare administrate în cauză rezultă clar că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (4) C. pen., că petenta a acceptat ca practică de lucru, primirea de file cec necompletate cu toate datele precum şi discuţii prealabile care stabileau că în situaţia în care se depăşea disponibilul din cont al debitoarei, suma ce urma a fi trecută în filele cec, se defalca. A mai arătat recurenta că în aceste condiţii nu se poate reţine că petenta-partea civilă a fost indusă în eroare prin modalitatea în care chiar aceasta înţelegea să facă plăţile pentru produsele primite, inclusiv asumarea unor riscuri cu privire la plată.
A solicitat, admiterea recursului, casarea sentinţei penale nr. 60 din 18 iunie 2010 a Curţii de Apel Suceava şi menţinerea ordonanţelor nr. 117/II/2/2010 din 12 aprilie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi nr. 296/P/2009 din 25 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi intimata B.L. sunt nefondate.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma tuturor motivelor de recurs invocate în cauză cu referire la materialul probator administrat în cauză şi la dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. constată că hotărârea recurată este legală şi temeinică urmând a o menţine ca atare.
Astfel, la data de 16 decembrie 2008 petenta SC R. SA Botoşani a formulat plângere penală împotriva făptuitoarei B.L. - avocat, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 şi înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (4) C. pen. şi a făptuitorului F.V., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) - (4) C. pen., fapte constând în aceea că au emis o filă cec fără a avea disponibil în cont şi trei bilete la ordin, refuzate toate la plată pentru lipsa disponibilului în cont.
În ordonanţa atacată, s-a reţinut că în perioada 14 iulie 2008 - 14 noiembrie 2008 între petentă şi SC S. SRL Solca, judeţul Suceava reprezentată de recurenta intimată B.L. s-au derulat afaceri prin furnizarea de către petentă a unor cantităţi de produse petroliere, pentru care cea din urmă, a plătit în totalitate sau în parte sumele de bani facturate aşa cum rezultă din fişa client (fila 42 dosar parchet). La data de 14 noiembrie 2008, SC S. SRL Solca, prin reprezentanţi, a emis fila cec în valoare de 70.612,04 lei, fără a avea disponibil în cont, iar după ce aceasta a fost refuzată la plată, a emis trei bilete la ordin, în scopul stingerii aceluiaşi debit, refuzate, de asemenea, la plată pentru lipsa disponibilului în cont.
Deşi în ordonanţa procurorului se reţine că între cele două societăţi se stabilise o practică de lucru, în sensul ca fila cec să constituie o garanţie, urmând să fie completată cu toate datele de petentă în momentul în care era introdusă la plată nu se are în vedere cuantumul prejudiciului, faptul că acesta nu a fost recuperat, că nu existau garanţii pentru acoperirea lui, şi nici împrejurarea că făptuitorii B.L. şi F.V. nu au făcut vorbire de faptul că ar avea dificultăţi financiare în momentul emiterii instrumentelor de plată, aspecte evidenţiate cu claritate de către instanţa de fond în considerentele hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor art. 215 alin. (4) C. pen. constituie infracţiune de înşelăciune emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau asupra unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului să plătească înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. (1) dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului CEC-ului.
Totodată, „fapta de a emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient, sau după ce a tras cecul şi mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare dispune altfel, în total sau în parte de disponibilul avut" este incriminată şi de Legea nr. 59/1934.
Pentru existenta laturii subiective a infracţiunii de înşelăciune, trebuie să se constate că s-a urmărit cu voinţă şi intenţie, printr-o amăgire, de natură să provoace în mintea celui faţă de care era săvârşită, o falsă cunoaştere a realităţii şi că datorită acestei alterări a adevărului, cel amăgit va lua o hotărâre care îi va pricinui o pagubă materială.
Aşa fiind, în condiţiile în care din probatoriul administrat nu rezultă că petenta ar fi cunoscut sau ar fi fost înştiinţată despre faptul că intimaţii făptuitori ar avea dificultăţi financiare în momentul emiterii instrumentelor de plată, chiar dacă stabilise o practică de lucru în sensul ca fila să constituie o garanţie, urmând să fie completată cu toate datele (de către petentă) în momentul în care era introdusă la plată nu justifica înlăturarea necesităţii de a asculta pe partea vătămată prin reprezentantul său I.B. cu atât mai mult cu cât prin plângerea penală formulată de acesta (f. 88 dosar urmărire penală) s-a constituit parte civilă cu suma de 92603,02 lei reprezentând contravaloarea carburanţilor livraţi precum şi penalităţile de întârziere datorate de debitoare.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că pentru legala încadrare juridică a faptei de emitere a unui cec fără asigurarea anticipată a disponibilului în cont necesar pentru acoperirea acestuia este necesar să se stabilească dacă neîndeplinirea acestei condiţii a fost cunoscută sau nu de beneficiarul efectului de comerţ menţionat sau dacă neîndeplinirea acestei condiţii este rezultatul inducerii, în eroare, cu intenţie a beneficiarului cecului.
În aceste condiţii, se apreciază necesitatea ascultării părţii vătămate prin reprezentantul său legal I.B., reaudirea făptuitorilor B.L. şi F.V. precum şi administrarea altor probe în vederea stabilirii încadrării juridice corecte a faptei reclamate.
Aşa fiind, văzând şi dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi de intimata B.L. împotriva sentinţei penale nr. 60 din 18 iunie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori pe care o menţine ca legală şi temeinică.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a o obliga pe recurenta-intimată B.L. la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi de intimata B.L. împotriva sentinţei penale nr. 60 din 18 iunie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă pe recurenta intimată B.L. la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3670/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3721/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
