ICCJ. Decizia nr. 3308/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3308/2010
Dosar nr.2841/99/2009
Şedinţa publică din 23 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 742 din 17 decembrie 2009 a Tribunalului Iaşi a fost condamnat inculpatul I.C. (fiul lui I. şi E.) la 10 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1), cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a computat din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la 4.000 lei daune materiale şi 6.000 lei daune morale către partea civilă F.G.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat cuţitul inculpatului.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut că, în noaptea de 20/21 februarie 2009 inculpatul, după ce a consumat alcool, a lovit-o pe concubina sa, A.M., în vârstă de 62 de ani, cu pumnii şi picioarele, şi cu un cuţit în zona feţei şi peste corp, provocându-i leziuni ce au condus la decesul acesteia.
Din concluziile raportului medico-legal din 1 aprilie 2009 al I.M.L. Iaşi rezultă că moartea victimei a fost violentă, datorată insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecutivă unui politraumatism cu fracturi costale bilaterale, multiple echimoze, excoriaţii, plăgi tăiate-înţepate, decesul fiind favorizat şi de expunerea la temperaturi scăzute.
Producerea leziunilor a fost posibilă prin lovire şi comprimare cu mijloace contondente şi prin lovire cu corp tăietor-înţepător.
S-a concluzionat că între leziunile de violenţă şi deces există legătură directă de cauzalitate.
Instanţa fondului a audiat în cauză martori, care au confirmat comportamentul anterior, agresiv, al inculpatului faţă de victimă şi faptul că în noaptea respectivă inculpatul a fost văzut murdar de sânge.
Instanţa a motivat că inculpatul a recunoscut că a lovit victima, însă fără intenţia de a o ucide.
În motivare, instanţa mai reţine constatările şi concluziile actului medico-legal întocmit în cauză.
Apărarea inculpatului, în sensul că încadrarea juridică corectă ce ar trebui dată faptei sale ar fi aceea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., în loc de omor prev. de art. 174 C. pen., a fost înlăturată cu motivarea că din întreaga activitate materială a inculpatului a rezultat cu certitudine intenţia de a ucide victima.
Referitor la individualizarea pedepsei, instanţa a motivat că inculpatul a recunoscut şi regretat fapta, motiv pentru care a stabilit pedeapsa la limita minimă prevăzută de lege.
Referitor la cuantumul despăgubirilor, instanţa a motivat în ce constă compensaţia materială şi morală acordată părţii civile şi justificarea acestora.
Prin Decizia penală nr. 54 din 8 aprilie 2010 a Curţii de Apel Iaşi s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi şi al inculpatului I.C.
În rejudecare, s-a dispus restituirea către inculpat a unui telefon mobil, ridicat în cursul urmăririi penale, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul I.C. din infracţiunea de omor în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, pedeapsa principală a fost sporită la 12 ani închisoare, s-a decis ca inculpatului să i se aplice pedeapsa complementară şi accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani şi nu numai a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, care în esenţă critică Decizia pentru pedeapsa pe care o consideră prea severă, motiv de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
A motivat că în cauză ar fi aplicabile disp. art. 74 lit. a), b), c) C. pen., referitoare la circumstanţele atenuante judiciare, dar şi împrejurarea că încadrarea juridică a faptelor este la limita art. 183 C. pen., având în vedere că la moartea victimei a contribuit şi frigul.
Recursul nu este fondat.
Instanţele au stabilit o situaţie de fapt corespunzătoare faptelor administrate în cauză, încadrarea juridică este legală şi temeinică.
În mod corect, instanţele au apreciat că inculpatul a prevăzut şi acceptat rezultatul faptelor sale, constând în agresiunea violentă declanşată asupra victimei, cu pumnii, picioarele şi cuţitul, astfel că acest rezultat nu poate fi considerat ca fiind urmarea unei atitudini praeterintenţionată, care ţine de esenţa infracţiunii reglementată la art. 183 C. pen.
În acest sens sunt constatările şi concluziile raportului medico-legal, care evidenţiază leziuni de violenţă majore în zone vitale ale corpului victimei, dar şi instrumentele folosite în agresiune, care impun concluzia că inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide.
Referitor la pedeapsă, Curtea observă că individualizarea pedepsei făcută în apel este mai aproape de criteriile de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, s-a avut în vedere că inculpatul este recidivist postexecutoriu, că pedeapsa aplicată este mai aproape de limita minimă prevăzută de lege.
Aşa fiind, în lipsa unor împrejurări reale de natură a atenua răspunderea penală a inculpatului o pedeapsă mai redusă ar fi netemeinică şi nelegală în raport de prevederile art. 52 C. pen., referitoare la scopul pedepsei.
Simpla recunoaştere a faptelor şi aceea parţială, inculpatul încercând să reducă contribuţia sa la moartea victimei, invocând condiţii meteorologice nefavorabile, nu este de natură a fi interpretată ca o circumstanţă judiciară în sensul art. 74 C. pen.
Examinând cauza şi potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că nu există alte motive de casare care examinate din oficiu ar putea crea o situaţie favorabilă inculpatului.
Prin urmare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului, va computa din pedeapsă durata arestului preventiv şi-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat I.C. împotriva Deciziei penale nr. 54 din 8 aprilie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 21 februarie 2009 la 23 septembrie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3300/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3463/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
