ICCJ. Decizia nr. 3358/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3358/2010
Dosar nr. 4308/104/2008
Şedinţa publică din 28 septembrie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 94 din 6 iulie 2009, pronunţată de Tribunalul Olt, s-a dispus, în baza art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., la art. 175 alin. (1) lit. c) şi d), alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului M.A.S., la pedeapsa de 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an.
În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 6 ani închisoare, iar potrivit art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, astfel că pedeapsa principală totală este de 8 ani şi 6 luni închisoare, alături de pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat eliberarea condiţionată pentru restul de 1263 zile închisoare neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare, pronunţată prin Sentinţa penală nr. 29 din 19 februarie 2002 de Tribunalul Olt, definitivă prin Decizia nr. 686/2003 a Curţii Supreme de Justiţie şi s-a contopit pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară de mai sus cu acest rest neexecutat şi cu pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe timp de 4 ani, urmând ca inculpatul că execute pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare şi un spor de 6 luni închisoare, în total 9 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durară de 4 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. a) şi b C. pen.
S-a admis, în parte, acţiunea părţii civile G.M. şi a fost obligat inculpatul la plata sumelor de 200 RON, cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale şi 5.000 RON, despăgubiri pentru daune morale către această parte civilă; a fost admisă şi acţiunea părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 474,736 RON, despăgubiri materiale reprezentând cheltuieli de spitalizare.
Pentru a pronunţa această soluţie, pe baza probelor administrate, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:
Inculpatul s-a liberat condiţionat din executarea pedepsei de 10 ani închisoare pentru comiterea unei tentative de omor la 25 aprilie 2008, iar în seara zilei de 14 iunie 2008, după ce a sesizat prezenţa în barul din satul A. a părţii vătămate, ce era însoţită de prietenii săi, şi observând un lănţişor de aur la gâtul părţii vătămate a hotărât efectuarea unor acte de violenţă asupra acesteia.
În aceste condiţii, văzând că partea vătămată pleacă din bar şi se deplasează cu bicicleta pe ghidonul căreia se afla martorul T.F., la rândul său, s-a urcat şi a pornit în urmărire cu bicicleta pe care se afla şi martorul C.F.
Ajungându-i din urmă la circa 50 m de bar, într-un loc iluminat, inculpatul a izbit violent cu bicicleta sa pe cea condusă de partea vătămată, iar ca urmare, acesta din urmă şi martorul T.F. au căzut la pământ; coliziunea a avut loc pe şosea, la o distanţă relativ redusă de bar - circa 50 m - într-o zonă iluminată, ce a permis inculpatului să observe din nou lănţişorul de la gâtul victimei.
În continuare, inculpatul a scos din buzunar un cuţit cu care a pus în executare hotărârea de a ucide partea vătămată printr-o lovitură ce viza gâtul, atunci când acesta încerca să se ridice.
Actul de autoapărare al părţii vătămate prin ridicarea cotului a făcut ca lovitura de cuţit să fie deviată şi să afecteze zona fronto-parietală stânga a craniului, printr-o plagă uşor arcuită. În continuare, inculpatul a smuls părţii vătămate lănţişorul de aur pe care-l avea la gât, iar din buzunar i-a sustras suma de 200 RON şi a plecat către domiciliu.
În acest timp, martorul T.F., de frică, s-a îndepărtat, martorul C.F. nu a participat la agresiune, iar martorul M.M. s-a apropiat, venind dinspre bar, după ce inculpatul a părăsit locul incidentului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel - în termen legal - atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, cât şi inculpatul M.A.S., care au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul conţinutului pedepsei complementare, a încadrării juridice a faptei de omor şi chiar al existenţei faptelor deduse judecăţii.
Prin Decizia penală nr. 44 din 23 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi de inculpatul M.A.S., a desfiinţat, în parte, sentinţa atacată sub aspectul laturii penale, dispunând în aceste limite, după cum urmează:
- schimbarea încadrării juridice, în temeiul art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) şi (2) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. c) şi d) şi alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. c) cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., text în baza căruia inculpatul M.A.S. a fost condamnat la 8 ani închisoare şi la 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen.
S-au contopit pedepsele aplicate inculpatului conform art. 33 lit. a, 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.
S-a menţinut revocarea liberării condiţionate pentru restul rămas neexecutat de 1263 zile închisoare din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2/2002 a Tribunalului Olt şi a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată în cauza de faţă, astfel încât s-a dispus să execute inculpatul pedeapsa cea mai grea, respectiv 8 ani închisoare, precum şi pedeapsa complementară de 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen.
Au fost menţinute în rest dispoziţiile hotărârii atacate şi au fost înlăturate sporurile de câte 6 luni închisoare aplicate cu ocazia celor două contopiri efectuate de prima instanţă.
Instanţa de apel a reţinut în considerente că este fondat apelul inculpatului sub aspectul greşitei încadrări a faptei de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav cu aplicarea dispoziţiilor art. 176 lit. d) C. pen., deoarece s-a susţinut că împrejurarea care atribuie unui omor caracterul deosebit de grav constă în scopul urmărit, care trebuie să fie săvârşirea sau ascunderea săvârşirii unei tâlhării sau piraterii; ca urmare, încadrarea juridică se va justifica numai dacă se va stabili că inculpatul a suprimat viaţa unui om cu intenţia de a crea condiţiile favorabile săvârşirii sau ascunderii unei tâlhării, ceea ce în cauză nu s-a dovedit, după cum nu s-a stabilit nici faptul că inculpatul a avut reprezentarea realizării, prin săvârşirea omorului, a scopului urmărit.
Cât priveşte apelul declarat de parchet, instanţa de apel a constatat că este fondat numai referitor la aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (3) C. pen., în raport de care, în cazul concursului de infracţiuni, dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură sau cu acelaşi conţinut, se aplică cea mai gravă din acestea.
În termen legal, împotriva acestor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul M.A.S.
În esenţă, prin motivele scrise, parchetul a susţinut următoarele:
- nelegalitatea şi netemeinicia hotărârilor atacate sub aspectul neaplicării dispoziţiilor art. 75 lit. d) C. pen., deşi ambele instanţe au reţinut că faptele deduse judecăţii au fost comise din motive josnice;
- greşita încadrare juridică dată infracţiunii de tâlhărie prin aceea că instanţele nu au reţinut că tâlhăria s-a comis în cauză în condiţiile circumstanţei agravante legale prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. b) C. pen., atâta timp cât la comiterea agresiunii s-a folosit un cuţit, situaţie în care încadrarea corectă a faptei era în dispoziţiile art. 211 alin. (1), (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. b) C. pen.;
- greşita înlăturare a circumstanţei agravante prevăzută de art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., atâta timp cât scopul evident şi special al agresiunii desfăşurată de inculpat a fost deposedarea victimei de bani şi bunuri, iar împrejurarea că nu s-a produs rezultatul letal nu înseamnă că aceasta nu a acţionat pentru a-şi crea condiţii favorabile sustragerii;
- în fine, s-a susţinut că pedepsele aplicate inculpatului pentru tâlhărie şi tentativă la omor deosebit de grav sunt greşit individualizate în raport de existenţa concursului de infracţiuni şi starea de recidivă.
Oral, procurorul de şedinţă a susţinut doar primul şi ultimul dintre motivele de recurs, declarând expres că renunţă să susţină celelalte motive.
Recurentul-inculpat a criticat, la rândul său, hotărârile atacate pentru nelegalitate şi netemeinicie, în principal, sub aspectul nevinovăţiei sale în comiterea faptelor deduse judecăţii, lipsa cuţitului corp delict fiind o dovadă în acest sens; în subsidiar, a solicitat reducerea pedepselor aplicate.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârilor atacate în raport de totalitatea criticilor invocate, de cazurile de casare arătate de procuror, respectiv, dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată a fi întemeiat, pentru considerentele ce urmează, doar recursul declarat de procuror.
Într-adevăr, instanţele nu au făcut o judicioasă individualizare a pedepsei în contextul în care au sancţionat o tentativă la omor calificat şi deosebit de grav cu o pedeapsă de 8 ani închisoare, deşi, în antecedentele acestui inculpat figurează o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru o tentativă la omor.
În considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), se impunea a se aprecia - în egală măsură - criteriile privind pericolul faptei şi făptuitorului, sancţionând ferm persistenţa infracţională a inculpatului în comiterea unor fapte complexe, de mare agresivitate şi la scurt timp de la liberarea condiţionată dintr-o pedeapsă de 10 ani închisoare.
Deşi activitatea infracţională, constând în izbirea puternică a bicicletei condusă de victimă cu bicicleta sa, după care, inculpatul a lovit victima căzută cu un cuţit, a putut fi observată în mod direct de martorii oculari T.F. şi M.M., totuşi inculpatul a negat săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii, susţinând că nu el este autorul.
Mai mult, activităţile infracţionale grave şi de violenţă au fost comise de inculpat în concurs, dar şi în stare de recidivă postcondamnatorie, ceea ce a impus, conform art. 61 C. pen., revocarea restului neexecutat de 1263 zile din pedeapsa de 10 ani închisoare şi contopirea acestuia în pedeapsa aplicată.
Şi desigur, pentru ca individualizarea judiciară a pedepsei să reprezinte nu numai o operaţiune juridică complexă, dar şi un act echitabil de justiţie în care pedeapsa să reflecte în egală măsură pericolul social al faptelor şi făptuitorului, se impune o majorare a pedepselor pentru infracţiunile deduse judecăţii.
Numai astfel, în speţă, se va acorda consideraţia necesară dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi satisfacţie cerinţelor înscrise în art. 52 C. pen.
Sub acest aspect, al individualizării pedepsei, recursul procurorului este fondat şi constatând că hotărârile sunt supuse casării, în baza art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul se va admite şi se va proceda la casare, numai în aceste limite.
Procedând la rejudecare în limitele casării se vor majora pedepsele principale la câte 12 ani închisoare şi, respectiv 8 ani închisoare, se va majora pedeapsa complementară la 5 ani şi se va limita în conţinut această ultimă pedeapsă, la interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Se vor menţine dispoziţiile referitoare la revocarea restului neexecutat şi se va proceda la contopirea pedepselor aplicate conform art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 C. pen.
Cât priveşte prima critică formulată şi susţinută de procuror, aceasta nu poate fi primită, din următoarele consideraţiuni:
Conform principiului legalităţii şi oficialităţii, aşa cum acesta este recunoscut de Constituţie şi înscris în art. 2 C. proc. pen., procesul penal, cât şi fiecare fază procesuală a acestuia, respectiv urmărirea penală, judecata în primă instanţă şi în căile de atac se desfăşoară numai în limita normelor procesuale penale din legea generală sau din legi speciale.
În acest sens, exercitarea recursului - cale extraordinară de atac - nu se poate face decât strict în limita acestor norme procesuale care reglementează imperativ, condiţiile, cerinţele, principiile şi termenele de exercitare a recursului în procesul penal.
Spre deosebire de apel, care devoluează fondul cauzei, recursul, ca şi cale de atac, se exercită numai în limita celor 20 de cazuri prevăzute expres, limitativ şi imperativ de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 1 - 21 C. proc. pen.
Ori, circumstanţa agravantă legală înscrisă în art. 75 lit. d) C. pen., respectiv săvârşirea unei infracţiuni din motive josnice nu se circumscrie cazului de casare înscris în art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. (aşa cum se susţine în motive) şi nici altui caz de casare, deoarece împrejurările privind săvârşirea unei fapte penale nu privesc încadrarea juridică, ci corecta aplicare a legii.
Desigur, dacă critica ar fi fost prezentată în cadrul apelului care devoluează fondul, se putea examina această împrejurare de fapt, constituită în agravantă, şi instanţa se putea pronunţa asupra temeiniciei ei.
Dar, la acest moment procesual, critica se situează în afara cazurilor de casare şi, în consecinţă, în afara normei procesual penale de strictă aplicare şi interpretare, urmând a fi respinsă, ca atare.
Critica formulată de inculpat privind greşita soluţie de condamnare se va examina - în raport de cazul de casare înscris în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. - constatându-se că este nefondată.
Instanţele, printr-o apreciere corectă a probelor administrate, au procedat corect la condamnarea inculpatului şi respectiv, menţinerea condamnării, situaţie în care soluţia nu este consecinţa unei grave erori de fapt, ci rezultatul probelor administrate în cauză.
Deşi inculpatul şi-a negat constant vinovăţia, martorii oculari T.F. şi M.M. au confirmat împrejurările în care inculpatul, mai întâi, a izbit bicicleta condusă de partea vătămată, după care, victima fiind doborâtă, a reuşit să pareze lovitura de cuţit ce viza gâtul, astfel încât lovitura a fost deviată şi a fost aplicată în zona capului. Ulterior, prin folosirea violenţei, inculpatul i-a smuls părţii vătămate de la gât lănţişorul de aur.
Chiar dacă cuţitul - corp delict - nu a fost găsit, raportul de constatare medico-legală din 9 octombrie 2008 al Serviciului de Medicină legală al Judeţului Olt a concluzionat că leziunile constatate părţii vătămate la 14 iunie 2008 s-au produs prin lovire cu un corp tăietor şi anume un cuţit şi au necesitat pentru vindecare 13 - 14 zile îngrijiri medicale. În raport s-a mai apreciat că leziunile traumatice nu au pus în primejdie viaţa victimei.
Concluzia raportului medico-legal că viaţa victimei nu a fost pusă în primejdie nu are relevanţă juridică la stabilirea încadrării juridice în tentativă la omor, atâta timp cât rezultatul letal nu s-a produs ca urmare a intenţiei inculpatului, ci ca urmare a modului în care victima a conceput apărarea şi a deviat lovitura primită.
Drept urmare probelor administrate, respectiv declaraţiile părţii vătămate coroborate cu declaraţiile martorilor şi cu concluziile actului medico-legal, soluţia de condamnare a inculpatului este corectă sub aspectul infracţiunilor deduse judecăţii.
Referitor la critica ce vizează pedeapsa aplicată, pentru considerentele expuse cu ocazia examinării recursului declarat de procuror, se apreciază că pedeapsa este conformă dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi poate realiza cerinţele art. 52 C. pen. numai dacă cuantumul acesteia se majorează, şi nu se reduce, aşa cum a cerut recurentul-inculpat.
Cum criticile formulate de inculpat sunt nefondate şi nu se constată nici alte motive de casare, cu ocazia examinării din oficiu a hotărârilor atacate, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care cheltuielile pentru asistenţă juridică obligatorie se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 44 din 23 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează Decizia penală nr. 44 din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, numai cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului M.A.S.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, respectiv:
- 8 ani închisoare pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen.;
- 6 ani pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen.;
- restul rămas neexecutat de 1263 zile închisoare din pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 29/2002 a Tribunalul Olt, definitivă prin Decizia penală nr. 686/2003 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie.
Majorează pedepsele aplicate inculpatului M.A.S., după cu urmează:
- de la 8 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. la 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen.;
- de la 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen., la 7 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe timp de 5 ani.
Menţine revocarea liberării condiţionate pentru restul de 1263 zile închisoare din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 29/2002 a Tribunalului Olt şi contopeşte acest rest cu fiecare din pedepsele aplicate în cauză, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
Face aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., în ce priveşte pedeapsa accesorie.
Menţine în rest dispoziţiile hotărârii atacate.
Respinge recursul declarat de inculpat împotriva aceleiaşi hotărâri.
Obligă recurentul-inculpat la pata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 28 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3489/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3361/2010. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
