ICCJ. Decizia nr. 3361/2010. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3361/2010
Dosar nr. 01735/89/2009
Şedinţa publică din 28 septembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Vaslui, prin Sentinţa penală nr. 393 din 17 noiembrie 2009, l-a condamnat pe inculpatul P.E. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 lit. i) C. pen. S-au aplicat inculpatului prevederile art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive, de la 17 martie 2009.
S-a luat act că partea vătămată S.F.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile către Spitalul Municipal de Urgenţă E.B. Bârlad, în sumă de 1.874,411 RON.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Inculpatul P.E., zis „B.";, are vârsta de 22 ani şi locuieşte în oraşul M., judeţul Vaslui. Împreună cu alţi tineri din M. obişnuia să frecventeze discoteca pe care martorul C.R. o organizează la sfârşit de săptămână în localitatea U., comuna D., judeţul Vaslui. C.R., patronul discotecii, îl cunoştea pe inculpat şi îl aprecia ca fiind unul dintre clienţii fideli ai localului.
În seara zilei de 21 februarie 2009, fiind sâmbătă, inculpatul P.E. a mers la discoteca organizată de C.R. la U., însoţit de alţi tineri de etnie romă din oraşul M. Acest grup de tineri s-a aşezat în zona barului, unde au servit băuturi alcoolice.
Pe la miezul nopţii, la aceeaşi discotecă, a venit şi partea vătămată S.F.L. împreună cu mai mulţi tineri din Bârlad sau din comuna B. Printre aceştia era şi B.I. din satul M.A., comuna B., judeţul Vaslui şi care era cunoscut de patronul discotecii ca fiind o persoană recalcitrantă şi care provocase scandal în discotecă în mai multe rânduri.
Sesizând prezenţa lui B.I. în local, martorul C.R. a solicitat personalului de pază să-l scoată din discotecă. B.I. a refuzat şi în favoarea lui au intervenit alţi tineri din Bârlad şi comuna B., printre care şi partea vătămată S.F.L. Acesta din urmă l-a însoţit pe B.I. la biroul patronului localului, situat undeva la etaj, şi au insistat la acesta să-i permită lui B.I. să rămână la discotecă. Patronul a rămas ferm pe poziţie şi i-a cerut lui B.I. să părăsească localul.
Grupul de tineri ce-l însoţeau pe B.I. s-au hotărât să plece şi s-au apropiat de ieşirea din local. Au convenit, totuşi, să mai bea câte o bere şi partea vătămată s-a îndreptat către bar pentru a cumpăra bere.
Patronul discotecii, C.R., s-a implicat personal în îndepărtarea lui B.I. din discotecă. Pentru aceasta, s-a deplasat către locul unde era grupul de tineri din care făcea parte şi B.I. Grupul de tineri de etnie romă, care se afla în apropierea barului şi consuma vin, a observat situaţia conflictuală care se crease între patronul discotecii şi grupul de tineri arătat mai sus. Fiind clienţi fideli ai discotecii, au considerat oportun să intervină în conflict, în favoarea patronului discotecii.
Grupul de romi, printre care şi inculpatul P.E., s-a deplasat spre grupul de tineri din Bârlad şi comuna B. T.S., tânăr ce făcea parte din grupul de romi, l-a lovit primul cu pumnul în faţă pe B.I., după care, tinerii din cele două grupuri au început să se lovească reciproc, folosind pumni sau sticle de bere.
Partea vătămată a sesizat declanşarea conflictului şi s-a întors de la bar fără să mai cumpere bere. A încercat să intervină în favoarea lui B.I. şi s-a interpus între acesta şi agresori. A recepţionat mai multe lovituri cu sticle şi pumni şi a căzut. A fost ajutat de B.I. să se ridice şi au alergat către ieşire. În acel moment, partea vătămată a fost lovită de către inculpatul P.E. cu un cuţit în zona posterioară a toracelui.
Ajunşi afară, partea vătămată acuza dureri în zona spatelui şi se plângea că nu mai poate să respire. Au urcat în maşini şi au plecat la Spitalul din Bârlad, unde partea vătămată a fost internată în Secţia de chirurgie generală, ATI, cu diagnosticul „hemopneumotorax drept prin plăgi înjunghiate toracice"; şi s-a intervenit operator.
După externarea vătămatului din spital, pentru acesta s-a întocmit raportul de expertiză medico-legală nr. x/2009 al Cabinetului medico-legal Bârlad, care a concluzionat că S.F.L. a prezentat două plăgi tăiate faţa posterioară a toracelui, penetrante în cavitatea toracică, cu hemopneumotorax drept (pneumotorax parţial), operate.
Leziunile au putut fi produse cu un obiect înţepător-tăietor la data de 21 februarie 2009 şi au necesitat aproximativ 11 - 12 zile îngrijiri medicale de la data producerii acestora.
Leziunile au pus în pericol viaţa părţii vătămate, în sensul că în lipsa îngrijirilor medicale de specialitate şi în timp util, puteau duce la deces.
În urma traumatismului suferit partea vătămată nu a rămas cu incapacitate de muncă, invaliditate, pierderea vreunui simţ sau organ sau încetarea funcţionării acestuia sau sluţirea.
Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii şi a susţinut că în momentul izbucnirii conflictului se afla la bar, unde a rămas până la încetarea scandalului.
Instanţa, analizând declaraţiile martorilor G.I., S.M., B.I., G.V., care au relatat modul în care s-a desfăşurat conflictul, l-au descris pe autorul agresiunii şi l-au identificat fără dubiu ca fiind inculpatul, a reţinut vinovăţia inculpatului.
Având în vedere că inculpatul a aplicat două lovituri de cuţit în zona toracelui cauzând plăgi tăiate, penetrante în cavitatea toracică cu hemopneumotorax drept, care au pus în primejdie viaţa părţii vătămate, instanţa a încadrat fapta în tentativă la omor, infracţiune prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul, care a criticat hotărârea ca fiind nelegală şi netemeinică.
A cerut desfiinţarea sentinţei şi restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare deoarece urmărirea penală s-a făcut cu încălcarea dreptului la apărare.
A mai susţinut că a fost condamnat pe nedrept pentru o faptă pe care nu a săvârşit-o şi mai mult, instanţa a reţinut greşit că a încercat să influenţeze martorii.
În subsidiar, având în vedere că este căsătorit, este tatăl unei minore, nu este recidivist şi a avut o comportare corectă în cauză, a solicitat redozarea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 57 din 13 aprilie 2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, care a criticat-o, ca fiind nelegală şi netemeinică, deoarece atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au dat o încadrare juridică greşită faptei săvârşite şi au individualizat greşit pedeapsa.
A solicitat casarea hotărârilor şi, în rejudecare, să fie schimbată încadrarea juridică din infracţiunea de tentativă la omor în infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. proc. pen., caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. şi, în rejudecare, să i se recunoască circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a), b), c) C. pen. şi reducerea pedepsei la minimul special, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Din ansamblul actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanţele au reţinut o situaţie de fapt conformă probelor administrate, au dat încadrarea juridică legală faptei comisă de inculpat, iar pedeapsa a fost stabilită ţinându-se seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Prin probele administrate nemijlocit în apel, la cererea inculpatului, acesta nu a reuşit să probeze lipsa de temeinicie a probelor administrate în primă instanţă, pe baza cărora s-a reţinut vinovăţia.
De altfel, prin motivele de recurs scrise, inculpatul nu a mai susţinut că o altă persoană a lovit partea vătămată B.A.R., mai mult a arătat că s-a împăcat cu partea vătămată,
Critica privind greşita încadrare juridică dată faptei nu poate fi primită. Astfel, chiar dacă numărul de zile de îngrijire medicală stabilit prin raportul de constatare medico-legală este de 11 - 12, ceea ce interesează este obiectul cu care au fost produse rănile, zona în care s-a lovit şi urmarea produsă sau care se putea produce.
Lovind partea vătămată cu cuţitul în zona toracelui, două lovituri penetrând cutia toracică şi producând pneumotorax, inculpatul chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieţii, a acceptat posibilitatea ca acest rezultat să se producă.
Diagnosticul pus - hemopneumotorax şi intervenţia medicală promptă au împiedicat un rezultat mai grav. Or, atâta timp cât viaţa victimei a fost pusă în primejdie prin lovirea cu un obiect tăietor, apt să producă moartea, într-o regiune anatomică în care se află organele vitale, inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă, nu a urmărit uciderea victimei, dar a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere condiţiile în care inculpatul a săvârşit fapta, circumstanţele personale ale inculpatului, care deşi nu are antecedente penale, nu a reparat prejudiciul şi a avut o atitudine procesuală nesinceră, refuzând, în ciuda probelor evidente de vinovăţie, să recunoască săvârşirea faptei.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că hotărârile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice, iar recursul este nefondat şi urmează a fi respins, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce arestul preventiv executat până la data deciziei.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.E. împotriva Deciziei penale nr. 57 din 13 aprilie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive, de la 17 martie 2009 la 28 septembrie 2010.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3358/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3649/2010. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
