ICCJ. Decizia nr. 3649/2010. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3649/2010

Dosar nr.3909/45/2005

Şedinţa publică din 19 octombrie 2010

Deliberând asupra recursului inculpatului pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei a constatat următoarele:

1. Tribunalul Vaslui, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 169 din 20 aprilie 2005 pronunţată în Dosar nr. 1014/2004, a condamnat pe inculpatul P.G.V. (fiul lui N. şi I.) la pedeapsa principală de:

- 10 (zece) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe durata de 4 ani (pedeapsă complementară) pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat („în public") şi deosebit de grav („de către o persoană care a mai comis un omor") prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) (în seara zilei de 28 aprilie 2003, în cadrul unei altercaţii spontane ce a avut loc în incinta căminului cultural din comuna Viişoara a aplicat cu muchia unei securi două lovituri în zona capului părţii vătămate V.I., pensionar, în vârstă de 61 ani, care a suferit un traumatism cranio-cerebral şi alte leziuni de violenţă ce au necesitat intervenţie medicală de specialitate în regim de urgenţă pentru salvarea vieţii victimei în final fiind acordate pentru vindecare 40-45 zile îngrijiri medicale").

S-a făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 71 şi 64 C. pen.

Conform art. 88 alin. (1) C. pen. s-a constatat că, măsura arestării preventive dispusă în cursul urmăririi penale în lipsa inculpatului fugit în străinătate, cu respectarea procedurii legale prevăzute de art. 149¹ şi art. 150 C. proc. pen., a fost pusă în aplicare în cursul cercetării judecătoreşti de la 13 august 2004 şi până la 17 august 2004 - când i-a fost revocată măsura preventivă amintită în recursul acestuia prin încheierea nr. 88 din 17 august 2004 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală dată în Dosar nr. 3863/2004 - perioadă ce i-a fost computată din pedeapsa aplicată.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială către stat a unei securi corp delict aflat în depozit la Postul de Poliţie comunal Viişoara.

Pe latură civilă, în temeiul art. 14 şi urm.C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ. şi art. 106 din OUGnr. 150/2002 a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile după cum urmează:

a) sumele de 5.419.469 lei către C.A.S. Iaşi şi respectiv 1.793.163 lei către C.A.S. Vaslui cu dobânzi legale aferente calculate de la rămânerea definitivă a hotărârii până la achitare, reprezintă contravaloarea cheltuielilor medicale ocazionate de spitalizarea părţii vătămate;

b) 25.000.000 lei daune materiale şi respectiv 50.000.000 lei daune morale către persoana vătămată prin săvârşirea tentativei de omor, partea civilă P.G.V.;

c) în conformitate cu dispoziţiile art. 15 C. proc. pen. s-a luat act că Serviciul Judeţean de Ambulanţă Vaslui nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Conform art. 189, 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7.500.000 lei) cheltuieli judiciare statului.

Hotarand astfel instanta a constat si retinut urmatoarele:

A. Prin rechizitoriul nr. 388/P/2003 din 18 martie 2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Vaslui a fost dispusă trimiterea în judecată a inculpatului P.G.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), ce s-a pretins a fi fost comisă în seara zilei de 27 aprilie 2003 în incinta căminului cultural din satul de Dodeşti comuna Viişoara, judeţul Vaslui, prin aceea că inculpatul P.G.V. în vârstă de 33 ani recidivist înarmat cu o secure a intervenit în cadrul unui conflict spontan în care participau mai mulţi tineri şi în care erau implicaţi şi nepoţii acestuia R.G.F. şi C.A.M.L. şi a aplicat cu muchia securii amintite două lovituri în zona capului părţii vătămate V.I., pensionar în vârstă de 61 de ani, care a suferit un traumatism cranio-cerebral şi alte leziuni de violenţă ce au necesitat intervenţie medicală de specialitate în regim de urgenţă pentru salvarea vieţii victimei, în final fiind acordate 40-45 zile de îngrijiri medicale.

Situaţia de fapt amintită a fost stabilită de procuror pe baza plângerii şi declaraţiilor persoanei vătămate (f. 2-3 şi 16) proces-verbal de cercetare la locul faptei (f. 6) fotografii judiciare-operative întocmite cu această ocazie (f. 4-5), concluziile actelor indicate şi medico-legale (f. 6-12), declaraţiile de martorilor oculari R.G.F. (f. 80), N.M. (f. 81), C.A.M.L. (f. 82), N.M. (f. 83), S.S. (f. 84-88), S.A. (f. 89-90), V.V. (f. 91-92), S.D.C. (f. 93-95), proces-verbal de sancţionare contravenţională a inculpatului P.G.V. în baza art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/91 (f.96).

Inculpatul a dat o singură declaraţie la postul de poliţie Viişoara la data de 28 aprilie 2003, ora 9,30 - premergător începerii urmăririi penale - cu ocazia cercetării scandalului ce a avut loc în incinta căminului cultural din satul Dodeşti în seara zilei de 27 aprilie 2003 şi sancţionării contravenţionale în baza Legii nr. 61/1991 a numiţilor R.G.F., nepotul inculpatului şi respectiv a numitului S.D., conform proceselor verbale aflate la filele 96, 97 din dosar urmărire penală. În declaraţia amintită inculpatul a arătat că a ajuns la căminul cultural în jurul orelor 22-23, a găsit agitaţie şi pe nepoata acestuia C.A.M. căzută jos, a ridicat-o pe picioare iar în continuare a încercat să aplaneze conflictul din incinta căminului cultural primind o lovitură în cap de la nişte tineri agitaţi, astfel că nu a lovit nici o persoană, nu a intrat cu securea în local şi nici nu ştie de cine anume a fost lovit [„a ajuns în dreptul căminului când tineretul era afară în drum şi era agitaţie (.) am intrat în cămin şi am găsit-o pe nepoata mea C.A.M. căzută jos, am ridicat-o pe picioare şi am încercat să aplanez nişte tineri care erau agitaţi ocazie cu care am primit şi eu o lovitură în frunte (.) eu nu am lovit nici-o persoană şi nici nu am intrat cu securea în bal"].

Ulterior inculpatul a plecat în străinătate sustrăgându-se cercetarilor astfel incat urmarirea penala si arestarea preventiva a acestuia in cursul fazei procesuale amintite au fost efctuate in lipsa [Inculpatul a fost căutat şi citat la domiciliu în repetate rânduri de organul de urmărire penală după cum urmează:-citat pentru 22 octombrie 2003 de procuror, citaţia întorcându-se cu menţiunea „destinatarul refuză primirea"; citat cu mandat de aducere pentru data de 05 noiembrie 2002; citat cu mandat de aducere pentru data de 15 decembrie 2003; citat la data de 04 februarie 2004 de organele de poliţie şi procuror, fără a fi găsit; citat pentru 16 februarie 2004, atât la domiciliu cât şi prin afişare la Consiliul local Viişoara, conform art. 177 alin. (4) C. proc. pen.; citat prin afişare la ultimul domiciliu şi prin afişare la Consiliul Local Viişoara, conform art. 177 alin. (4) C. proc. pen., pentru data de 25 februarie 2004; la nici una dintre aceste chemări inculpatul nu a răspuns situaţie juridică în care prin încheierea din Camera de Consiliu nr. 17 din 27 februarie 2004 a Tribunalului Vaslui dată în Dosar nr. 727/2004 a fost admisă propunerea parchetului dispunându-se arestarea în lipsa inculpatului pe o durată de 30 zile începând cu data încarcerării, în conformitate cu dispoziţiile art. 149¹ alin. (9) şi 10 şi 150 C. proc. pen.; măsura preventivă privativă de libertate sus-menţionată a fost pusă în aplicare ulterior cu ocazia revenirii în ţară a inculpatului, şi anume de la data de 13 august 2004 şi până la data de 17 august 2004 când a fost revocată în recursul declarat de inculpat prin încheierea nr. 88 din 17 august 2004 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală, dată în Dosar nr. 3863/2004].

B. În cursul cercetării judecătoreşti desfăşurate în condiţiile art. 288-291 C. proc. pen. - cu respectarea garanţiilor procesuale / procedurale privind garantarea dreptului la apărare prevăzute de art. 6, 70 alin. (2) şi art. 171 C. proc. pen. - a fost ascultat inculpatul P.G.V. la termenul de judecată din 16 august 2004 urmare punerii în executare a mandatului de arestare preventivă in conditiile anterior aratate, ocazie cu care acesta a negat a fi autorul faptei de omucidere imputată acestuia, reiterand sustinerile in aparare facute în declaraţia extrajudiciară din data de 28 aprilie 2003, ora 9,30, în sensul că nu a participat în mod direct la agresiunea fizică ce a avut ca urmare punerea în primejdie a vieţii numitului V.I. [în momentul în care a ajuns la căminul cultural, „conflictul era încheiat (.) l-am văzut pe partea vătămată V.I. pe o bancă şi îi curgea sânge din nas (.) cei antrenaţi în conflict continuând însă să se bruscheze, pe de o parte erau fiul şi ginerele părţii vătămate precum şi alţi tineri care făceau parte dintre organizatori iar de cealaltă parte era nepotul R.G. şi un alt nepot în vârstă de 12 ani C.A. (.) m-am băgat şi eu între ei pentru a aplana conflictul însă nu am lovit pe nimeni (.) poliţistul a venit peste aproximativ 10 minute şi am văzut în mână la el o secure (.)securea fusese în maşina cu care R.G. şi A.M.C. merseseră la cămin (.) eu nu am avut în mână acea secure şi nu am lovit pe nimeni în acea seară…"].

Au fost audiaţi de asemenea la cercetarea judecătorească in condiţiile procedurale sus-menţionate martorii oculari in acuzare din grupul de tineri din satul Dodesti care au organizat evenimentul distractiv din seara zilei de 27 aprilie 2003 respectiv: N.M. [care a declarat că „a văzut pe inculpat intrând în căminul cultural cu o secure pe care o luase dintr-un autoturism parcat în faţa căminului"]; S.A. [care a declarat că „a asistat la conflictul din cămin, l-a văzut pe inculpat când a intrat în sala unde avea loc balul, înarmat cu o secure şi s-a îndreptat spre partea vătămată. Nu a văzut când inculpatul a lovit cu securea pe partea vătămată,însă cei din apropierea acesteia spuneau că inculpatul a lovit-o"]; V.V. [care a declarat că „a văzut când inculpatul a intrat în sală înarmat cu o secure şi a lovit partea vătămată de 3 ori cu securea în cap. Securea a fost luată apoi de R.F."; S.S. [care a declarat că „conflictul a fost generat de un grup de tineri,printre care era şi C.A.M. care nu voia să iasă din sală pentru a plăti biletul de intrare. C.A.M. l-a lovit pe vătămat declanşând astfel conflictul. Inculpatul era Ia uşa de la intrare în sală. Auzind despre conflict a mers la maşină şi a revenit înarmat cu o secure. A intrat în sală şi s-a îndreptat spre partea vătămată pe care a lovit-o de două ori cu securea: prima dată în zona nasului din lateral şi a doua oară în cap, inculpatul I-a ameninţat cu securea pe cei doi care au vrut să intervină. Securea a fost luată apoi de R.G.F."].

Au fost audiati de asemenea de instanta si ceilalti tineri din satul Viltotesti ce insoteau nepotii inculpatului respectiv Ş.C. [care a declarat că „a asistat la prima faţă a conflictului a ridicat -o pe C.A.M. care este prietena lui şi a scos-o afară din cămin. Lângă el a venit şi R.G.F., iar peste aproximativ 10 minute lângă ei a venit şi inculpatul care se comporta normal, dar se interesa de o ambulanţă"; S.Ş. [care a declarat că „a asistat la prima parte a conflictului, a văzut când partea vătămată a lovit-o pe C.A.M. Au intervenit prietenii acesteia din urmă şi au scos-o din cămin. A venit şi inculpatul care s-a interesat despre ceea ce s-a întâmplat a intrat în cămin revenind după 2-3 minut. A plecat şi s-a întors cu şeful de post. C.A.M. a fost lovită de partea vătămată, a căzut şi şi- a pierdut cunoştinţa. Când şi-a revenit inculpatul era lângă ea. Acesta a intrat în cămin odată cu lucrătorul de poliţie care a venit"]; V.M. [care a declarat că „a asistat la prima parte a conflictului şi a văzut când partea vătămată a lovit-o pe C.A.M. A ajutat pe cei care au scos-o afară din cămin. La puţin timp a venit şi inculpatul care s-a interesat despre cele întâmplate şi când la scurt timp a venit un lucrător de poliţie a intrat odată cu acesta în cămin"]; T.A. [care a declarat că „a asistat la conflict şi a văzut când inculpatul a lovit partea vătămată constituită parte civilă. Ştie că acesta a cheltuit peste 40 milioane lei pentru medicamente, tratament, plata celor care au lucrat în gospodărie pe perioada când partea civilă nu a putut munci"].

La cererea inculpatului s-a solicitat avizul Comisiei Superioare Medico-Legale din cadrul I.M.L. M.M. Bucureşti care a avizat raportul de expertiză medico-legală din 16 octombrie 2003 prin care s-a concluzionat că „victima a prezentat leziuni traumatice de tipul fracturii liniare temporo pariatal stânga cu hematom extradural acut parietal stâng, fractură comunitivă a oaselor nazale leziuni datând din 28 aprilie 2003 care au pus viaţa în primejdie a victimei (hematomul extradural acut şi contuzia cerebrală medie), necesitând 40-45 de îngrijiri medicale; poziţia victimă-agresor a fost cel mai probabil faţă în faţă; victima a fost lovită puternic în regiunea nazală probabil cu muchia toporului; în lipsa îngrijirilor medicale se putea instala decesul datorită hematomului extradural temporo-parietal stâng, cu efect de masă asupra cortexului".

Instanţa, pe baza materialului probator amintit - apreciat şi interpretat în conformitate cu dispoziţiile art. 62, 63, 66 şi 345 alin. (2) C. proc. pen. - a reţinut în fapt următoarele:

Inculpatul P.G.V. este unchiul lui R.G.F. şi C.A.M.L., care sunt fraţi cu toţii fiind domiciliaţi în satul Vîltoteşti, comuna Viişoara, judeţul Vaslui.

În seara zilei de 27 aprilie 2003, cei arătaţi anterior, însoţiţi şi de alte persoane s-au deplasat în satul Dodeşti, unde era organizat un bal la căminul cultural, deplasarea fiind făcută cu un autoturism marca O., în care R.G.F. l-a invitat şi pe numitul N.M.

Balul sătesc amintit a fost organizat de minorii V.V. şi S.D.C., ce erau însoţiţi şi supravegheaţi de părinţii acestora V.l. şi S.A., care asigurau şi ordinea în căminul cultural.

În jurul orele 21,00, partea vătămată V.I. le-a cerut participanţilor să părăsească localul şi să iasă în stradă pentru a le putea percepe taxă de intrare. Grupul de tineri din satul Vîltoteşti, incluzând pe martorii R.G.F. şi C.A.L., au refuzat să părăsească localul. Ca urmare a refuzului de a ieşi din căminul cultural manifestat de R.G.F. între acesta şi partea vătămată V.I. au început discuţii contradictorii în care s-a implicat şi C.A.M. Treptat discuţiile au degenerat în îmbrânceli, a încercat să se implice şi N.M. dar a fost scos de rudele sale, după care s-a ajuns la violenţă fizică. Astfel, C.A.M. l-a lovit cu palma peste faţă pe V.I., acesta a împins-o, după care V.I. a fost lovit cu pumnii de R.G.F. fără însă ca partea vătămată să cadă la pământ.

Despre conflictul din cămin a aflat şi inculpatul P.G.V. care se afla în acel moment în stradă. Inculpatul a luat o secure cu coadă scurtă din portbagajul autoturismului O., pe care o adusese de acasă, a intrat în căminul cultural, şi fără a avea vreo înţelegere cu ceilalţi participanţi la conflict l-a lovit de două ori în cap cu muchia securii ce o avea în mână pe partea vătămată V.I. Prima lovitură i-a fost aplicată părţii vătămate V.I. de către inculpatul P.G.V. cu muchia securii în zona feţei, regiunea nazală, iar cea de a doua loviură i-a fost aplicată de către acelaşi inculpat, tot cu muchia securii în regiunea temporo-parietală stângă. Urmare loviturilor primite partea vătămată V.I. a căzut la pământ.

Ulterior acestui moment R.G.F. a luat securea din mâna lui P.G.V. şi a continuat să ameninţe persoanele aflate în căminul cultural, care încercau să intervină în ajutorul părţii vătămate, fiind deposedat de secure de un lucrător de poliţie, care i-a condus pe R.G.F. şi inculpat la postul de poliţie Viişoara în vederea efectuării de cercetări. Cu această ocazie celor doi le-au fost luate declaraţii în care nici unul nu a recunoscut agresiunea comisă asupra lui V.I. Faţă de R.G.F. a fost încheiat şi proces-verbal de sancţionare contravenţională pentru scandal şi tulburarea liniştii publice conform Legii nr. 61/1991.

În noaptea respectivă partea vătămată a fost transportată la Spitalul Municipal Bârlad unde i s-au acordat primele îngrijiri, după care a fost trimis la Spitalul Clinic de Urgenţă S.T. Iaşi unde s-a intervenit chirurgical.

Leziunile traumatice produse părţii vătămate V.I. au fost evidenţiate în certificatul medico-legal din 16 mai 2003 eliberat de S.M.L. Vaslui. După începerea cercetărilor de către procuror s-a dispus efectuarea pentru partea vătămată V.I. a unei constatări medico-legale fiind întocmit raportul de expertiză medico-legală din 16 octombrie 2003 al S.M.L. Vaslui. Din concluziile acestui raport de expertiză rezultă că partea vătămată V.I. a prezentat leziuni traumatice de tipul fracturii cominutive a oaselor proprii ale nasului cu deplasare, tumefacţie şi echimoză. Pentru hematomul extradural acut parietal stâng a fost necesară intervenţia operatorie pentru evacuarea acestuia fiind necesară şi repoziţionarea piramidei nazale care prezenta fractură cominutivă. Leziunile au necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale ce au pus în primejdie viaţa victimei. În lipsa îngrijirilor medicale respectiv a intervenţiei operatorie de necesitate se putea instala decesul părţii vătămate datorită hematomului extradural temporo parietal stâng cu efecte de masă asupra cortexului, iar supravieţuirea acestuia se datorează intervenţiei chirurgicale prompte şi înalt calificate acordate de Clinica de Neurochirurgie Iaşi. Medicul legist a apreciat că poziţia victimă-agresor a fost probabil faţă în faţă şi că partea vătămată a fost lovită puternic în zona feţei probabil cu muchia toporului. În ceea ce priveşte leziunea din regiunea temporo parietală stângă s-a apreciat iniţial că poate fi urmare a primei lovituri, victima căzând cu impact cranian la nivelul acestei regiuni. S-a apelat în vederea avizării raportului de expertiză medico-legală şi pentru precizări suplimentare la Comisia de Avizare şi Control din cadrul Institutului de Medicină Iaşi, care, cu adresa din 10 decembrie 2003 a concluzionat că tumefacţia regiunii temporo parietale stângi cu fractură subiacentă implică o forţă cinetică mai mare ce putea fi produsă cu muchia unui corp contondent, această concluzie coroborându-se cu declaraţiile martorilor audiaţi, care au relatat aspectul că inculpatul P.G.V. a lovit partea vătămată de două ori în regiunea capului. Deşi medicii nu au exclus variante lovirii victimei căzute la pământ cu piciorul, deoarece a lipsit o rană a pielii capului, această variantă nu s-a confirmat iar partea vătămată V.I. a oferit explicaţia lipsei rănii pielii, deoarece pe cap la momentul agresării sale, purta o şapcă din stofă care a atenuat forţa loviturii. Este adevărat că în raportul de expertiză medico-legală din 16 octombrie 2003 al S.M.L. Vaslui a fost întocmit de medicul legist care a eliberat certificatul medico-legal iniţial încălcându-se astfel dispoziţiile art. 35 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 1/2000 aprobat prin OG nr. 774/2000. Prin faptul că raportul a fost confirmat de comisia de avizare din cadrul I.M.L. Iaşi care a venit cu precizări importante în ceea ce priveşte mecanismul de producere a leziunilor, aviz aprobat de comisia superioară medico-legală, nelegalitatea amintită a fost acoperită.

Situaţia de fapt amintită a rezultat şi din declaraţiile părţii vătămate care de la început şi în mod constant l-a indicat pe inculpatul P.G.V. ca fiind autorul agresiunii împotriva acesteia.

În drept, fapta inculpatului P.G.V. de a aplica cu intensitate sporită în zone vitale două lovituri cu muchia unei securi părţii vătămate V.I. - în regiunile nazală şi temporo-parietală stângă cu consecinţa cauzării de fracturi, hematom extradural acut şi contuzie cerebrală medie,leziuni de violenţă ce au pus în primejdie viaţa victimei necesitând 40-45 zile de îngrijiri medicale - a fost apreciată a realiza elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 C. pen. (infracţiune comisă cu intenţie indirectă, prin acceptarea ca finalitate a suprimării vieţii victimei).

Infracţiunea amintită s-a constatat a fi comisă în stare de recidivă post-executorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) avându-se în vedere datele înscrise în cazierul judiciar al inculpatului atestând că acesta a fost condamnat anterior prin sentinţa penală nr. 2 din 19 ianuarie 1993 a Tribunalului Vaslui pentru săvârşirea unei infracţiuni similare de tentativă la omor prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 C. pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare în executarea căreia fost arestat preventiv la 22 martie 1992 fiind liberat condiţionat la 29 martie 1995 rest rămas neexecutat 1087 zile (ce s-a împlinit la data de 29 martie 1998 anterior săvârşirii infracţiunii în speţă, ce a avut loc la data de 27 aprilie 2003).

La individualizarea pedepsei, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 şi urm. C. pen., instanţa a avut în vedere sustragerea inculpatului de la urmărirea penală şi judecată, statutul de recidivist post-executoriu al acestuia în condiţiile în care a fost condamnat anterior pentru o infracţiune similară de tentativă la omor şi pericolul social concret ridicat al tentativei de omor calificat actuale corespunzător modalităţii şi împrejurărilor în care a fost comisă (aplicare de lovituri repetate cu muchia unei securi în capul victimei, în incinta unui cămin cultural cu ocazia unei sărbători onomastice), aplicând acestuia pedeapsa de 10 ani închisoare, având cuantumul orientat către maximul legal special de 12 ani şi 6 luni închisoare prevăzut de lege.

Alăturat pedepsei principale a închisorii sus-menţionate i-a fost interzisă inculpatului şi exercitarea drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe durata de 4 ani ca pedeapsă complementară, prevăzută de dispoziţiile art. 176 C. pen.

Conform art. 71 C. pen. pe perioada executării pedepsei principale i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În soluţionarea laturii civilă a procesului în conformitate cu dispoziţiile art. 14 şi următoarele C. proc. pen. şi art. 998, 999 C. civ., pe baza declaraţiilor martorilor audiaţi la cererea acesteia, a fost obligat inculpatul către partea civilă V.I., victima infracţiunii de tentativă la omor, la despăgubiri civile în sumă de 75.000.000 lei (25 milioane lei daune morale şi respectiv 50 milioane lei daune materiale).

2. Împotriva sentinţei penale nr. 169 din 20 aprilie 2005 a Tribunalului Vaslui, sectia penala, a declarat în termen apel inculpatul P.G.V. solicitând desfiinţarea hotărârii de condamnare sus-menţionate ca nelegală şi netemeinică pe considerentul în principal că nu este autorul faptei de tentativă la omor calificat dedusă judecăţii impunându-se achitarea sa în temeiul art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Inculpatul a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi sub aspect formal susţinând ca a fost lipsit de un proces echitabil (i-au fost prezentate târziu actele de urmărire penală, nu a fost ascultat în cursul cercetării judecătoreşti, nu i-a fost admisă o nouă expertiză medico-legală cea efectuată fiind lovită de nulitate, hotărârea nu este motivată în fapt şi în drept, nu a fost expertizat corpul delict, nu s-a avut în vedere şi plângerea numitului R.G.F. pentru o infracţiune de tâlhărie care s-a consumat în aceleaşi împrejurări, că nu se face vinovat de săvârşirea faptei pentru care a fost condamnat avându-se în vedere că tentativa de omor calificat imputată acestuia se putea consuma numai cu forma de vinovăţie a intenţiei, iar instanţa nu a analizat existenţa acesteia).

Curtea, in considerarea motivelor formale de apel invocate de inculpat a dispus completarea cercetarii judecatoresti prin audierea martorilor P.M. şi N.I., inclusiv depunerea de inscrisuri noi in aparare de catre inculpatul-apelant. A fost respinsă ca neintemeiata cererea inculpatului de efectuare a unei noi expertize medico-legale in conformitate cu dispozitiile art. 302 C. proc. pen., avându-se în vedere că nu au intervenit date noi faţă de momentul când expertiza a fost avizată.

Prin Decizia penală nr. 100 din 4 aprilie 2006 Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, a respins ca nefondat apelul inculpatului P.G.V., mentinand ca legala si temeinica sentinta atacata in conformitate cu dispozitiile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a stabilit o situaţie de fapt conformă cu probele administrate şi a individualizat pedeapsa în concordanţă cu criteriile prevăzute de legiuitor prin dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

În acest sens s-a constat că plângerea şi declaraţiile părţii vătămate s-au coroborat cu declaraţiile martorilor N.M., S.S., N.M., V.S.D. persoane care au perceput nemijlocit momentul când inculpatul a lovit victima cu securea în zona capului şi cu constatările în acelaşi sens făcute de medicii legişti. Declaraţiile martorilor audiaţi la cererea inculpatului au făcut referire doar la aspectele premergătoare sau ulterioare exercitării actelor de violenţă. Nu s-a putut reţine că inculpatul nu s-a bucurat de un proces echitabil faţă de împrejurarea că s-a sustras urmăririi penale şi parţial judecăţii. În tot cursul procesului atât în faza de urmărire penală cât şi a judecăţii, inculpatul a avut asistenţă juridică, procurorul şi instanţa de judecată administrând la cererea inculpatului prin apărător, probele pertinente şi utile cauzei. Faţă de precizările făcut de Comisia Superioară Medico-Legală, în cauză nu era necesară o nouă expertiză medico-legală, încălcarea art. 35 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 1/2000 fiind acoperită de Comisia de avizare. Hotărârea primei instanţei cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină dispozitivul, interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. ca pedeapsă complementară fiind o consecinţă a gravităţii faptei, a persoanei inculpatului care a mai fost condamnat pentru o faptă de aceeaşi natură. Expertizarea corpului delict, obiectul folosit la săvârşirea faptei nu era o probă necesară şi utilă cauzei, probele testimoniale susţinând pe deplin existenţa faptei şi vinovăţia inculpatului. În cursul judecăţii - contrar susţinerilor acestuia - inculpatul a fost audiat cu ocazia punerii în executare a mandatului de arestare preventivă. După momentul punerii sale în libertate prin revocarea măsurii arestării preventive inculpatul nu s-a mai prezentat decât la termenul din 12 ianuarie 2005, astfel că deşi aflat în stare de libertate, în mod vădit tendenţios inculpatul nu s-a mai prezentat pentru audiere. În declaraţia dată cu ocazia punerii în executare a măsurii arestării preventive după ce i s-a adus la cunoştinţă conţinutul actului de sesizare şi motivul pentru care s-a dispus arestarea preventivă, inculpatul a făcut precizări cu privire la poziţia lui procesuală şi la împrejurările în care s-a reţinut că el a săvârşit fapta. Împrejurarea că nu s-a avut în vedere de către procuror şi plângerea martorului R.G.F. pentru o faptă de tâlhărie pretins a se fi consumat în aceleaşi împrejurări nu constituie un motiv de nelegalitate a hotărârii, instanţa, în condiţiile art. 317 C. proc. pen. fiind obligată să se mărginească la fapta şi persoana arătate în actul de sesizare. Forma de vinovăţie a inculpatului s-a regăsit în situaţia de fapt descrisă în considerentele hotărârii apelate.

Împotriva deciziei amintite a declarat în termenul legal recurs inculpatul P.G.V., solicitând casarea hotărârii amintite ca nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive: procedura de citare în tot cursul judecăţii apelului a fost nelegal îndeplinită cu consecinţa nulităţii hotărârii pronunţate în condiţiile art. 197 alin. ultim C. proc. pen. / compunerea instanţei nu a fost aceeaşi la dezbatere şi la deliberare / expertiza medico-legală care a stat la baza întocmirii actului de sesizare a instanţei şi mai apoi la pronunţarea hotărârii de condamnare a fost efectuată cu încălcarea normelor referitoare la întocmirea actelor medico-legale fiind lovită de nulitate / instanţa nu a analizat toate motivele de apel expuse cu referire la faptul că inculpatul nu a avut intenţia de a pune în primejdie viaţa victimei prin vreo acţiune ori inacţiune a sa iar instanţa nu a examinat dubiul care îi profita, materialul probator fiind apreciat unilateral, nefiind motivată nici aplicarea pedepsei complementare şi accesorii a inter zicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP); în ceea ce priveşte dubiul pe care l-a invocat ca principiu ce guvernează rezolvarea acţiunii penale, a avut în vedere atât actele medico-legale care concluzionează că leziunea s-a putut produce şi prin aplicarea unei lovituri cu un picior încălţat în timp ce victima era căzută la pământ, cât şi lipsa oricărei răni a pielii, menţionată în avizul I.M.L. Iaşi care i-a întărit convingerea că leziunea nu s-a produc cu muchia unei securi aşa cum în mod greşit s-a concluzionat de procurori şi instanţe până în prezent / materialul probator administrat până la acest moment procesual este insuficient pentru a întemeia în mod convingător existenţa faptei şi vinovăţia inculpatului în condiţiile în care a mai şi fost apreciat unilateral fără a se motiva excluderea din context a probelor ce prezintă o altă variantă a evenimentelor decât cea reţinută de instanţa de fond; ca atare s-a apreciat că în urma evaluării întregului material probator administrat trebuie să se constate că în legătură cu împrejurările comiterii faptei, în modalitatea în care este descrisă prin rechizitoriu prin lovire activă cu o secure nu există probe care să dovedească această acţiune de omucidere şi în consecinţă să se dea eficienţă principiului potrivit căruia îndoiala profită inculpatului, dispunându-se achitarea sa întrucât nu a săvârşit infracţiunea pentru care a fost anterior condamnat / în subsidiar s-a cerut reaprecierea materialului probator în sensul constatării că nu se face vinovat de săvârşirea tentativei de omor calificat, pentru care a fost trimis în judecată, impunându-se schimbarea încadrării juridică a faptei în infracţiunea de vătămare corporală care a pus în primejdie viaţa victimei.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia penală nr. 1345 din 12 martie 2007,în recursul coinculpatului P.G.V., în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) raportat la art. 385⁹ pct. 21 C. proc. pen. a casat Decizia penală nr. 100 din 4 aprilie 2006 şi a trimis cauza pentru rejudecarea apelului inculpatului la Curtea de Apel Iaşi.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie decizând anularea deciziei amintite şi refacerea în integralitate a controlului judiciar de către Curte a reţinut şi motivat că în conformitate cu dispoziţiile art. 375 alin. (2), 177 alin. (2) - (4) şi 8, art. 179 alin. (1) şi art. 184 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. instanţa de apel avea obligaţia legală, ca, faţă de lipsa apelantului inculpat şi împrejurarea că nu mai locuia la adresa din satul Vîltoteşti, comuna Viişoara, judeţul Vaslui, deoarece era plecat la muncă în Franţa, în oraşul Lyon, fără a i se cunoaşte adresa, cu toate elementele de identificare, să dispună citarea sa pentru toate termenele de judecată ulterioare şi în conformitate cu art. 375 alin. (2) raportat la art. 177 alin. (4) C. proc. pen., respectiv prin afişare la sediul consiliului local în a cărui teză teritorială s-a săvârşit infracţiunea, în concret prin afişare cu datele de identitate, la sediul Primăriei comunei Viişoara, satul Dodeşti, aflându-se în circumscripţia primăriei menţionate. In rejudecarea cauzei, in conformitate cu dispozitiile art. 385¹⁸ alin. (1) C. proc. pen. s-a indicat a se avea in vedere si celelalte motive formale si substantiale de apel invocate de catre inculpat.

În fata instantei de apel rejudecarea cauzei dupa casare s-a desfasurat conform dispozitiilor Deciziei penale nr. 1345 din 12 martie 2009 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie cu respectarea prevederilor art. 385¹⁸ alin. (1) rap. la art. 371 alin. (2) teza II-a C. proc. pen.

În sedinta publica de la 20 martie 2008 a fost reaudiat inculpatul P.G.V., care s-a declarat nevinovat in legatura cu fapta imputata acestuia,aratand ca nu a lovit victima V.I. cu nici un corp contondent, interventia sa in scandalul generat de cele doua grupuri de tineri fiind facuta la solicitarea nepotului acestuia R.P.G. si pentru a o salva pe nepoata acestuia A.M. În cursul interventiei amintite a fost lovit cu o sticla in cap si vazand ca nu poate sa aplaneze conflictul amintit a anuntat seful de post din localitate. A observat ca in altercatie era folosita o secure, arma ce a fost ridicata in final de seful de post din mana nepotului acestuia R.G.F. Inculpatul a sustinut de asemenea ca nu avea posibilitatea sa ia securea din masina intrucat aceasta era incuiata, cheia aflandu-se la sofer. Ulterior, inculpatul a lipsit la celelalte termene de judecata fiind reprezentat de aparatorul ales al acestuia avocat B.E.

La acelaşi termen de judecată sus-menţionat, la cererea inculpatului, in considerarea lipsei de procedura la instanta de fond pentru termenul din 08 septembrie 2004 cand au fost audiati martorii N.M., S.A. si V.V., a fost dispusa reaudierea martorilor amintiti. S-a dispus de asemenea efectuarea unei noi expertize medico-legale pe considerentul de ordin procedural prevazut de art. 35 din OG nr. 1/2000 ca medicul care a emis certificatul medico-legal a intocmit ulterior si raportul de expertiza ulterior.

Raportul de noua expertiza medico-legala din 24 februarie 2009 a fost efectuat de I.M.L. Iasi avand ca obiective: felul si natura leziunilor pe care le-a prezentat partea vatamata V.I., mecanismul de producere a acestor leziuni si obiectul vulnerant, mecanismul posibil de producere a fracturii din zona temporo-parientala stanga si a hematomului extradural, numarul de zile de ingrijiri medicale necesare pentru vindecare si daca leziunile suferite au pus in primejdie viata victimei. La intocmirea noii expertize medico-legale documentele examinate au fost: foaia de observatie a Spitalului municipal de adulti Barlad, foaie de observatie a Spitalului clinic de urgenta S.T. Iasi, certificatul medico-legal din 16 mai 2003 al S.M.L. Vaslui, raportul de expertiza medico-legala din 16 octombrie 2003 al S.M.L. Vaslui, avizele din 28 martie 2005 ale Comisiei superioare medico-legale, adeverinta medicala emisa de Spitalul Vaslui, biletul de iesire al Spitalului de Psihiatrie S. Iasi din cuprinsul caruia a rezultat ca partea vatamata V.I. in varsta de 61 ani domiciliat in comuna Viisoara, judetul Vaslui, a fost internat in perioada 05-15 septembrie 2005 cu diagnosticul tulburare organica a personalitatii epilepsie Grand mal post TCC cu stare confuzionala post-critica, in baza carora au fost formulate de cei trei medici primari legisti urmatoarele concluzii:

1. Numitul V.I. a prezentat un traumatism facial cu fractura cominutiva a oaselor nazale, cu deplasare si echimoze palpebrale bilateral, precum si un traumatism cranio-cerebral cu tumefactie parietala stanga, echimoza retroarticulara stanga, fractura liniara temporo-parietala stanga, si hematon extradural parietal stang;

2. Toate leziunile s-au putut produce la data de 27 aprilie 2003;

3. Traumatismul facial s-a produs cel mai probabil prin lovirea activa cu mijloc contondent (pumn). Traumatismul cranio-cereral s-a produs cel mai probabil prin lovire activa cu un obiect contondent (posibil muchia unei securi), dar nu se poate exclude nici producerea lui printr-o cadere cu impact parietal stang pe sol.

4. Leziunile faciale au necesitat 14-15 zile de ingrijiri medicale pentru vindecare, iar leziunile cranio-meningo cerebrale parietale stangi au necesitat 45-50 zile de ingrijiri medicale; timpii mentionati se socotesc de la data producerii leziunilor si nu se sumeaza;

5. Leziunile cranio-menigno cerebrale parietale stangi au fost de natura sa puna in primejdie viata sus-numitului.

Audierea martorului N.M. a avut loc la termenul de judecata din 15 octombrie 2009, ocazie cu care a aratat ca nu ii cunoaste pe inculpat si partea civila, in legatura cu evenimentul petrecut la 27 aprilie 2003 isi mentine declaratiile date in acel moment cand avea varsta de 13-14 ani, iar in prezent nu isi mai aminteste de fapta respectiva. Audierea celorlati martori nu a fost posibila in pofida masurilor procedurale intreprinse de instanta de rejudecare in apel [citari repetate si masuri de sanctionare cu amenda, mandate de aducere in conditiile art. 183 C. pen.] martorii fiind plecati de la domiciliu. Curtea a constatat de asemenea imposibilitatea obiectiva de reaudiere si cu privire la martorul R.G.F., din procesul verbal incheiat cu privire la executarea mandatului de aducere rezultand ca acesta este plecat din tara.

Curtea, reapreciind materialul probator administrat in cele doua cicluri procesuale, a confirmat in totalitate sitiuatia de fapt anterior reţinută de instanţe respectiv:

Inculpatul P.G.V. este unchiul lui R.G.F. şi C.A.M.L., care sunt fraţi cu toţii fiind domiciliaţi în satul Vîltoteşti, comuna Viişoara, judeţul Vaslui.

Balul sătesc amintit a fost organizat de minorii V.V. şi S.D.C., ce erau însoţiţi şi supravegheaţi de părinţii acestora V.l. şi S.A., care asigurau şi ordinea în căminul cultural.

Statuand in fapt similar judecatii in fond efectuate in primul ciclu procesual, Curtea a facut referire, la randul sau, la argumentele probatorii in acuzare reprezentand: plangere si declaratiile partii vatamate in coroborare cu declaratiile martorilor oculari in acuzare din grupul de tineri din satul Dodesti si constatarile actelor medicale si medico-legale aflate la dosar [mijloace de proba in raport cu care au fost inlaturate ca nesincere si fiind facuta pro-causa declaratiile in sens contrar facute de martorii din grupul de tineri din satul Viltotesti, insotitorii nepotilor inculpatului, precum si sustinerile in aparare in principal facute de inculpat in sensul ca nu este acesta autorul loviturilor cu muchia securii ce au pus in primejdie viata partii vatamate - iar in subsidiar ca leziunile cauzate partii vatamate au avut alt mecanism de producere prin imbrancirea acestuia de catre grupul de tineri cu care se afla in altercatie, cadere si izbire de un plan dur ori lovire cu piciorul in timp ce era cazut la pamant].

S-au avut in vedere, de asemenea, la retinerea savarsirii de catre inculpat a faptei de violenta fizica astfel cum a fost descrisa prin rechizitoriu- si confirmata ulterior de prima instanta- si concluziile noii expertize medico-legale efectuate in rejudecare, ce a stabilit in mod indubitabil ca 1. numitul V.I. a prezentat un traumatism facial cu fractura cominutiva a oaselor nazale, cu deplasare si echimoze palpebrale bilateral, precum si un traumatism cranio-cerebral cu tumefactie parietala stanga, echimoza retroarticulara stanga, fractura liniara temporo-parietala stanga, si hematon extradural parietal stang; 2. toate leziunile s-au putut produce la data de 27 aprilie 2003; 3. [.] traumatismul cranio-cereral s-a produs cel mai probabil prin lovire activa cu un obiect contondent (posibil muchia unei securi) [.]; 4. [.] leziunile cranio-meningo cerebrale parietale stangi au necesitat 45-50 zile de ingrijiri medicale [.]; 5. leziunile cranio-menigno cerebrale parietale stangi au fost de natura sa puna in primejdie viata sus-numitului.

În drept, fapta inculpatului P.G.V. de a aplica cu intensitate sporită în zone vitale două lovituri cu muchia unei securi părţii vătămate V.I. - în regiunile nazală şi temporo-parietală stângă cu consecinţa cauzării de fracturi, hematom extradural acut şi contuzie cerebrală medie,leziuni de violenţă ce au pus în primejdie viaţa victimei necesitând 40-45 zile de îngrijiri medicale - a fost apreciată de asemenea a realiza elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 C. pen. (infracţiune comisă cu intenţie indirectă, prin acceptarea ca finalitate a suprimării vieţii victimei).

Pedeapsa de 10 ani inchisoare aplicata inculpatului P.G.V., recidivist post-executoriu - condamnat anterior la 6 ani inchisoare pentru comiterea unei infractiuni similare - s-a apreciat a fi in concordanta cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reducerea sa fiind nejustificata.

Corespunzator retinerii vinovatiei penale a inculpatului pentru savarsirea infractiunii de tentativa de omor, obligarea acestuia la despagubirile civile stabilite prin sentinta, a fost de asemenea apreciata ca fiind intemeiata potrivit art. 346, art. 14 si urmatoarele si art. 998, 999 C. civ.

Ca atare Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penala nr. 153 din 26 noiembrie 2009, in baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul P.G.V. impotriva sentintei penale nr. 169 din 20 mai 2005 a Tribunalului Vaslui, sectia penala.

3. Împotriva deciziei amintite a declarat in termen legal recurs inculpatul P.G.V., invocând ca motive de nelegalitate şi netemeinicie potrivit memoriului scris depus la termenul din 27 aprilie 2010, următoarele:

- nu a fost efectuată expertiza psihiatrică a inculpatului în cazurile şi condiţiile prevăzute de art. 117 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. (corespunzător cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 8 C. proc. pen.);

- s-a comis o gravă eroare de fapt prin condamnarea acestuia, aprecierea corectă a probelor administrate potrivit art. 65 alin. (3) C. proc. pen. impunând achitarea sa în baza art. 345 alin. (3) rap.la art. 10 lit. c) C. proc. pen. (corespunzător cazului de casare art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.);

- faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică în tentativă la omor calificat deşi aceasta realizează elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală (corespunzător cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen.).

Prealabil examinării pe fond a recursului inculpatului, Înalta Curte constată următoarele:

I. Procedura judiciară în primul ciclu procesual:

1 - fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată a fost săvârşită la data de 27 aprilie 2003, rechizitoriul fiind întocmit la data de 18 martie 2004.

În cursul urmării penale, după ce a dat o primă declaraţie (fil. 23 d.u.p.) inculpatul s-a sustras cercetărilor. Organele de urmărire penală au făcut numeroase demersuri procedurale pentru a-l localiza pe inculpat şi a asigura prezenţa acestuia la procedura judiciară (fil. 67-69, 74, 77, 98 etc.).

Judecătorul a dispus, în cursul urmăririi penale, arestarea în lipsă a inculpatului (fil. 28-30), fiind emis mandatul de arestare din 27 februarie 2004, mandatul neputând fi pus în executare ca urmare a sustragerii inculpatului de la procedura judiciară.

2 - instanţa de fond a fost sesizată la data de 19 martie 2004, sentinţa fiind pronunţată la data de 20 aprilie 2005.

Inculpatul nu s-a prezentat la nici-un termen de judecată la instanţa de fond, optând pentru asistenţa şi reprezentarea printr-un avocat ales (fil. 37, 73).

În cursul judecăţii în primă instanţă, apărătorul ales al inculpatului a exercitat toate drepturile procesuale ale acestuia (formularea de cereri pentru copierea actelor dosarului, pentru restituirea dosarului la procuror, pentru încuviinţare de probe noi etc. - fil. 37, 68-70, 114, 149, 165, 166, 167 etc.).

Se reţine din actele şi lucrările dosarului că la data de 16 august 2008, după prinderea şi încarcerarea sa în baza mandatului de arestare emis în lipsă, inculpatul a dat o declaraţie în faţa judecătorului primei instanţe (fil. 76), iar a doua zi, la data de 17 august 2004, prin Decizia Curţii de Apel Iaşi, inculpatul a fost pus în libertate (fil. 101). După punerea în libertate, inculpatul nu s-a mai prezentat la instanţă, fiind însă reprezentat - după cum s-a arătat - de către apărătorul său ales.

3 - după exercitarea apelului de către inculpat, cauza a fost înregistrată la data de 07 iunie 2005, Decizia fiind pronunţată la data de 04 aprilie 2006 (cererea inculpatului de apel - fil. 3).

Inculpatul nu s-a prezentat la nici unul dintre termenele de judecată, fiind reprezentat de avocatul său ales care a exercitat toate drepturile procesuale ale acestuia, inclusiv formularea cererii de probe noi (fil. 29, 107, 108, etc.).

4 - recursul inculpatului a fost înaintat Înaltei Curţi, cauza fiind înregistrată la data de 15 mai 2006 iar Decizia fiind pronunţată la data de 12 martie 2007. Inculpatul a trimis o cerere pentru angajarea unui avocat (fil. 10), şi nu s-a prezentat la nici-unul dintre termenele de judecată, optând pentru reprezentare prin avocat ales (fil. 18), care a exercitat drepturile sale procesuale.

Înalta Curte a admis punctul de vedere al apărării, a casat Decizia curţii de apel şi a dispus rejudecarea apelului inculpatului motivat prin aspecte de natură procedurală.

II. Procedura judiciară în cel de-al doilea ciclu procesual:

5 - dosarul fost reînregistrat la curtea de apel la data de 18 iunie 2007, în vederea rejudecării apelului inculpatului, Decizia fiind pronunţată la data de 26 noiembrie 2009.

Pe parcursul celor circa 2 ani şi jumătate, în care cauza s-a aflat pe rolul curţii de apel, inculpatul s-a prezentat la 2 termene, la unul fiind audiat (fil. 78, fil. 236), în rest optând pentru a fi reprezentat de avocatul său ales care a exercitat drepturile sale procesuale, inclusiv prin formularea unor cereri de readministrare a unor probe ori de administrarea unor probe noi (fil. 80, fil. 190-194, etc.). Toate eforturile instanţei de apel, concretizate în multiple demersuri procedurale pentru localizarea unor martori, în vederea ascultării, au rămas fără rezultat.

6 - dosarul având ca obiect prezentul recurs al inculpatului (cerere recurs - fil. 15) a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi la data de 19 ianuarie 2010, inculpatul neprezentându-se la nici-unul dintre termene, optând pentru a fi reprezentat de avocatul său ales (fil. 18, fil. 27, fil. 34). În cursul judecării recursului, apărătorul a exercitat toate drepturile procesuale ale inculpatului, inclusiv prin formularea unor cereri de trimitere a dosarului la Curtea Constituţională, cereri de amânare a judecăţii, cereri de recuzare, etc.

Din actele şi lucrările dosarului prezentului recurs se mai constată următoarele:

- inculpatul a solicitat mamei sale să nu mai semneze pentru primirea actelor de procedură (fil. 47, 90-91);

- apărarea a susţinut, la unul dintre termene, că inculpatul va veni la instanţa de recurs şi va participa la procedura judiciară, aspect care - ulterior - nu s-a confirmat (fil. 96);

- deşi nu s-a arătat că s-ar cunoaşte o altă adresă unde inculpatul să fie citat (în străinătate), la ultimul termen apărarea a indicat o astfel de adresă, Înalta Curte reţinând următoarele: nu există o cerere (declaraţie) a inculpatului cu privire la această adresă (obligaţie prevăzută de art. 177 alin. (2) C. proc. pen.); nu au fost depuse minime înscrisuri ori alte dovezi care să sugereze, chiar la limita minim rezonabilă, că adresa indicată avocatului de către „o rudă" a inculpatului ar fi reală, efectivă;

- este certă împrejurarea că inculpatul cunoaşte despre desfăşurarea procedurii judiciare, acesta desfăşurându-se pe parcursul a circa 7 ani (de altfel, chiar el este cel care a continuat procedura judiciară penală prin exercitarea apelului şi recursurilor).

În condiţiile arătate, motivele referitoare la citarea inculpatului şi la neefectuarea expertizei medico-legale psihiatrice sunt vădit neîntemeiate deoarece:

- efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice a unei persoane aflată în libertate presupune un minim de cooperare a acuzatului, constând în însăşi prezentarea lui în faţa autorităţilor judiciare, participarea sa la procedurile judiciare de urmărire penală şi de judecată.

Or, aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, inculpatul a înţeles, practic permanent, să nu participe la procedurile judiciare, optând pentru reprezentarea sa de către avocat ales (posibilitate, de altfel, recunoscută de art. 174 alin. (1) C. proc. pen. în cursul judecăţii), avocatul exercitând - conform art. 172 alin. (7) C. proc. pen. - aşa cum s-a arătat, toate drepturile procesuale ale acestuia;

- citarea inculpatului în procesul penal nu este o activitate pur formală, nu reprezintă un scop în sine, ci are menirea, pe de o parte, să informeze pe acesta despre existenţa unei proceduri judiciare penale (urmărire penală, judecarea cauzei în fond, judecarea cauzei în apel sau în recurs), iar pe de altă parte, să asigure acestuia posibilitatea să se prezinte în instanţă şi, în acest fel, să-şi susţină apărările, să formuleze cereri de probe etc.

Doctrina juridică este consecventă în acceptarea concepţiei dublului scop al citării: de încunoştinţare şi, respectiv, de chemare în faţa organelor judiciare.

Potrivit actualei legi procesual-penale române, în cursul judecăţii, inculpatul aflat în stare de libertate, poate fi reprezentat; în majoritatea situaţiilor această reprezentare judiciară este realizată de către un avocat ales.

În legătură cu aspectele menţionate trebuie observate şi principiile expuse în Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009 în care se arată că dreptul persoanei acuzate de a fi prezentă în persoană la proces este inclus în dreptul la un proces echitabil prevăzut la art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, astfel cum a fost interpretat de C.E.D.O. Curtea a declarat, de asemenea, că dreptul persoanei acuzate de a fi prezentă în persoană la proces nu este absolut şi că, în anumite condiţii, persoana acuzată poate renunţa, de bună voie şi nesilită de nimeni, în mod expres sau tacit, dar fără echivoc, la respectivul drept. Este necesar a se constata dacă acuzatul, având cunoştinţă de procesul stabilit, a mandatat un avocat, care a fost numit fie de către persoana în cauză, fie de către stat, pentru a o apăra la proces şi că a fost într-adevăr apărată de avocatul respectiv la proces. Modul de numire a avocatului şi chestiunile conexe ţin de legislaţia naţională.

De asemenea, s-a arătat că potrivit jurisprudenţei C.E.D.O., atunci când se analizează dacă modul în care au fost furnizate informaţiile este suficient pentru a asigura informarea persoanei cu privire la proces, o atenţie deosebită ar putea fi acordată, acolo unde este cazul, şi eforturilor depuse de către persoana în cauză pentru a primi informaţiile ce i-au fost adresate.

Cele deja menţionate nu fac decât să dea conţinut unui principiu judiciar cunoscut potrivit căruia nimeni nu poate invoca în susţinerea intereselor sale propria sa culpă, nimeni nu poate să obţină foloase invocând propria sa vină, şi nici să se apere valorificând un asemenea temei.

Neîntemeiat este şi motivul referitor la neascultarea în recurs a inculpatului deoarece:

- inculpatul nu s-a prezentat personal la nici-unul dintre cele 6 termene acordate în recurs;

- inculpatul a optat pentru reprezentare sa de către un avocat ales, reprezentare permisă în cursul judecăţii de art. art. 174 alin. (1) C. proc. pen., avocatul ales exercitând - conform art. 172 alin. (7) C. proc. pen. - aşa cum s-a arătat, toate drepturile procesuale ale acestuia;

- potrivit dispoziţiilor art. 385¹¹ alin. (2) „judecarea recursului nu poate avea decât în prezenţa inculpatului, când acesta se află în stare de deţinere" (în privare de libertate). „per a contrario", în cazul când inculpatul se află în stare de libertate - ca în prezenta cauză - judecarea recursului poate avea loc şi în lipsa acestuia;

- împotriva inculpatului nu a fost pronunţată o soluţie de achitare, nici de către instanţa de fond, şi nici de către instanţa de apel, nefiind deci incidente dispoziţiile art. 385¹⁴ alin. (1)¹ C. proc. pen. De asemenea, aşa cum s-a arătat, la dosar există declaraţii ale inculpatului date atât în faţa instanţei de fond (fil. 76), cât şi în faţa instanţei de apel (fil. 78).

În conformitate cu dispozitiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. condamnarea se produce daca instanta constata ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de catre inculpat.

De asemenea potrivit dispozitiilor art. 20 rap. la art. 174 C. pen. constituie tentativa la infractiunea de omor punerea in executare a hotararii de ucidere a unei persoane, executare care insa nu si-a produs efectul din imprejurari straine de vointa autorului.

Pentru a putea caracteriza activitatea infractionala a faptuitorului ca fiind tentativa de omor este necesara intrunirea mai multor conditii si anume: folosirea unui obiect vulnerant apt sa produca moartea, vizarea unei zone vitale, intensitatea loviturilor, actiunea de omucidere amintita evidentiind pe plan subiectiv urmarirea sau acceptarea posibilitatii producerii rezultatului letal; intenţia de a ucide rezultând din materialitatea faptei, reprezintă elementul de diferenţiere între infracţiunea de omor şi aceea de vătămare corporală.

Este stabilit in mod corect în cauza faptul ca în seara zilei de 28 aprilie 2003, în cadrul unei altercaţii spontane ce a avut loc în incinta căminului cultural din comuna Viişoara inculpatul P.G.V. a aplicat cu muchia unei securi două lovituri în zona capului părţii vătămate V.I., pensionar, în vârstă de 61 ani,care a suferit un traumatism cranio-cerebral şi alte leziuni de violenţă ce au necesitat intervenţie medicală de specialitate în regim de urgenţă pentru salvarea vieţii victimei în final fiind acordate pentru vindecare 40-45 zile îngrijiri medicale (fapta ce realizeaza elementele constitutive ale tentativei la infractiune de omor prevazuta de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. a) şi art. 176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), dată fiind comiterea sa în public şi de către o persoană care a mai comis anterior un omor, autorul acesteia fiind recidivist post executoriu).

În speţă, leziunile traumatice produse părţii vătămate V.I. specifice acţiunii de omucidere - iar nu aceleia de vătămare corporală cum a susţinut în teză subsidiară inculpatul-recurent - rezultă din constatările certificatului medico-legal din 16 mai 2003 eliberat de S.M.L. Vaslui („leziuni traumatice de tipul fracturii liniare temporo parietal stânga cu hematom extradural acut parietal stâng, a contuziei cerebrale medii, a fracturii cominutive a oaselor proprii ale nasului cu deplasare, a tumefacţiei şi echimozei").

După începerea cercetărilor de către procuror s-a dispus efectuarea pentru partea vătămată V.I. a unei constatări medico-legale fiind întocmit raportul de expertiză medico-legală din 16 octombrie 2003 al S.M.L. Vaslui. Din concluziile acestui raport de expertiză rezultă că partea vătămată V.I. a prezentat leziuni traumatice de tipul fracturii cominutive a oaselor proprii ale nasului cu deplasare, tumefacţie şi echimoză. Pentru hematomul extradural acut parietal stâng a fost necesară intervenţia operatorie pentru evacuarea acestuia fiind necesară şi repoziţionarea piramidei nazale care prezenta fractură cominutivă. Leziunile au necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale ce au pus în primejdie viaţa victimei. În lipsa îngrijirilor medicale respectiv a intervenţiei operatorie de necesitate se putea instala decesul părţii vătămate datorită hematomului extradural temporo parietal stâng cu efecte de masă asupra cortexului, iar supravieţuirea acestuia se datorează intervenţiei chirurgicale prompte şi înalt calificate acordate de Clinica de Neurochirurgie Iaşi. Medicul legist a apreciat că poziţia victimă-agresor a fost probabil faţă în faţă şi că partea vătămată a fost lovită puternic în zona feţei probabil cu muchia toporului. În ceea ce priveşte leziunea din regiunea temporo parietală stângă s-a apreciat iniţial că poate fi urmare a primei lovituri, victima căzând cu impact cranian la nivelul acestei regiuni. S-a apelat în vederea avizării raportului de expertiză medico-legală şi pentru precizări suplimentare la Comisia de Avizare şi Control din cadrul Institutului de Medicină Iaşi, care, cu adresa din 10 decembrie 2003 a concluzionat că tumefacţia regiunii temporo parietale stângi cu fractură subiacentă implică o forţă cinetică mai mare ce putea fi produsă cu muchia unui corp contondent, această concluzie coroborându-se cu declaraţiile martorilor audiaţi, care au relatat aspectul că inculpatul P.G.V. a lovit partea vătămată de două ori în regiunea capului. Deşi medicii nu au exclus variante lovirii victimei căzute la pământ cu piciorul, deoarece a lipsit o rană a pielii capului, această variantă nu s-a confirmat iar partea vătămată V.I. a oferit explicaţia lipsei rănii pielii, deoarece pe cap la momentul agresării sale, purta o şapcă din stofă care a atenuat forţa loviturii. Este adevărat că în raportul de expertiză medico-legală din 16 octombrie 2003 al S.M.L. Vaslui a fost întocmit de medicul legist care a eliberat certificatul medico-legal iniţial încălcându-se astfel dispoziţiile art. 35 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 1/2000 aprobat prin OG nr. 774/2000. Prin faptul că raportul a fost confirmat de comisia de avizare din cadrul I.M.L. Iaşi care a venit cu precizări importante în ceea ce priveşte mecanismul de producere a leziunilor, aviz aprobat de comisia superioară medico-legală, nelegalitatea amintită a fost acoperită.

În final, cu ocazia cercetării judecătoreşti în cel de-al doilea ciclu procesual în apel a fost efectuat raportul de noua expertiza medico-legala din 24 februarie 2009, de către I.M.L. Iasi avand ca obiective: felul si natura leziunilor pe care le-a prezentat partea vatamata V.I., mecanismul de producere a acestor leziuni si obiectul vulnerant, mecanismul posibil de producere a fracturii din zona temporo-parientala stanga si a hematomului extradural, numarul de zile de ingrijiri medicale necesare pentru vindecare si daca leziunile suferite au pus in primejdie viata victimei. La intocmirea noii expertize medico-legale documentele examinate au fost: foaia de observatie a Spitalului municipal de adulti Barlad, foaie de observatie a Spitalului clinic de urgenta S.T. Iasi, certificatul medico-legal din 16 mai 2003 al S.M.L. Vaslui, raportul de expertiza medico-legala din 16 octombrie 2003 al S.M.L. Vaslui, avizele din 28 martie 2005 ale Comisiei superioare medico-legale, adeverinta medicala emisa de Spitalul Vaslui, biletul de iesire al Spitalului de Psihiatrie S. Iasi din cuprinsul caruia a rezultat ca partea vatamata V.I. in varsta de 61 ani domiciliat in comuna Viisoara, judetul Vaslui, a fost internat in perioada 05-15 septembrie 2005 cu diagnosticul tulburare organica a personalitatii epilepsie Grand mal post TCC cu stare confuzionala post-critica, in baza carora au fost formulate de cei trei medici primari legisti urmatoarele concluzii:

2. Toate leziunile s-au putut produce la data de 27 aprilie 2003;

5. Leziunile cranio-menigno cerebrale parietale stangi au fost de natura sa puna in primejdie viata sus-numitului.

În acelaşi sens este şi recunoaşterea indirectă a inculpatului prin invocarea şi susţinerea motivului subsidiar de recurs privind reţinerea vinovăţiei sale penale, prin schimbarea încadrării juridice a faptei, pentru săvârşirea infracţiunii mai uşoare de vătămare corporală.

Pe baza probelor in acuzare sus-mentionate in mod justificat au fost inlaturate ca fiind nesincere si facute pro-causa declaratiile in sens contrar facute de martorii din grupul de tineri din satul Viltotesti, insotitorii nepotilor inculpatului, precum si sustinerile in aparare in principal facute de inculpat in sensul ca nu este acesta autorul loviturilor cu muchia securii ce au pus in primejdie viata partii vatamate - iar in subsidiar ca leziunile cauzate partii vatamate au avut alt mecanism de producere prin imbrancirea acestuia de catre grupul de tineri cu care se afla in altercatie, cadere si izbire de un plan dur ori lovire cu piciorul in timp ce era cazut la pamant.

Pedeapsa de 10 ani inchisoare aplicata inculpatului P.G.V., recidivist post-executoriu - condamnat anterior la 6 ani inchisoare pentru comiterea unei infractiuni similare - este in concordanta cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reducerea sa fiind nejustificata.

Corespunzator retinerii vinovatiei penale a inculpatului pentru savarsirea infractiunii de tentativa de omor, obligarea acestuia la despagubirile civile stabilite prin sentinta, este de asemenea intemeiata potrivit dispozitiilor art. 346, art. 14 si urmatoarele si art. 998, 999 C. civ.

În consecinta in baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.G.V. impotriva Deciziei penale nr. 153 din 26 noiembrie 2009 a Curtii de Apel Iasi, sectia penala si pentru cauze cu minori.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.G.V. împotriva Deciziei penale nr. 153 din 26 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 octombrie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 3361/2010. Penal. Omorul calificat (art. 175...		ICCJ. Decizia nr. 3681/2010. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3649/2010. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3649/2010. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs