ICCJ. Decizia nr. 3466/2010. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3466/2010
Dosar nr.6657/1/2010
Şedinţa publică din 5 octombrie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia penală nr. 2648 din 2 iulie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1061/46/2009, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul S.I., precum şi de către partea civilă Statul Român - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş împotriva Deciziei penale nr. 41.A din 13 aprilie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În esenţă, situaţia judiciară a inculpatului la acea dată a fost următoarea:
- prin Sentinţa penală nr. 263 din 2 iulie 2009 a Tribunalului Argeş, în baza dispoziţiilor art. 5221 C. proc. pen. s-a admis cererea de rejudecare, iar în baza dispoziţiilor art. 406 alin. (1) din acelaşi cod, s-a dispus anularea Sentinţei penale nr. 426 din 27 noiembrie 2003 a aceleiaşi instanţe;
- inculpatul S.I. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru concurs de infracţiuni (delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen., toate în formă continuată, prev. de art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, evaziune fiscală, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
S-au administrat probele din primul ciclu procesual, inculpatul a fost ascultat şi s-a realizat expertiză contabilă.
La 20 ianuarie 2003, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş a precizat că societatea administrată de inculpat (SC A.I. SRL Mioveni) datora bugetului de stat suma de 54.173,444 lei.
Apelurile declarate de inculpat şi de partea civilă au fost examinate, instanţa competentă, Curtea de Apel Piteşti prin Decizia penală nr. 41.A din 13 aprilie 2010 a admis apelul inculpatului, a desfiinţat, în parte, sentinţa şi a redus despăgubirile civile de la suma de 77.486 lei, la 36.107,228 lei.
Apelul părţii civile a fost respins ca nefondat.
În recurs, inculpatul a motivat greşita condamnare pentru infracţiunea de delapidare, greşita încadrare juridică a faptei, aceasta fiind infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, greşita condamnare pentru infracţiunea de înşelăciune, greşita condamnare pentru infracţiunea de evaziune fiscală, netemeinicia pedepsei, atât în ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare.
Pe latură civilă, inculpatul a cerut să se constate că nu au fost avute în vedere sumele recuperate şi în mod nelegal a fost obligat la despăgubiri către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prejudiciul solicitat nefiind dovedit.
Ulterior, respectiv, la data de 27 iulie 2010, condamnatul a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei pronunţată în recurs, el cerând, în scris, anularea hotărârii, reluarea judecăţii de la cel mai vechi act de procedură, pentru că instanţa de recurs a confundat unele acte materiale ale dosarului, el susţinând că dacă nu se săvârşea această eroare, instanţa nu ar fi pronunţat hotărârea dată.
În drept, condamnatul a menţionat că îşi întemeiază contestaţia pe dispoziţiile art. 386 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi a anexat înscrisuri de genul:
- răspuns al Penitenciarului Colibaşi privind executarea pedepsei; Încheierea din 25 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 6140/109/2006 de Tribunalul Argeş (soluţionarea, în fond după casare), cerere de rejudecare conform art. 5221 C. proc. pen.; Sentinţa penală nr. 271 din 22 mai 2007 în Dosarul nr. 7538/109/2006 al Tribunalului Argeş cererea de contopire; Încheierea din 8 septembrie 2009 în Dosarul nr. 1061/46/2009 al Curţii de Apel Piteşti, apeluri.
Contestaţia în anulare este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 Capitolul IV C. proc. pen., contestaţia în anulare se poate face: lit. d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
Art. 391 din acelaşi cod, prevede că instanţa examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie, fără citarea părţilor.
Art. 392 prevede că judecarea contestaţiei întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. d) se face cu luarea în considerare a ultimei hotărâri.
În cauză, verificând lucrările dosarului cu considerarea cazului de contestaţie invocat, se constată că acesta nu este incident, prin Sentinţa penală nr. 271 din 22 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 7538/109/2006, Tribunalul Argeş, admiţând cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnat şi dispunând executarea pedepsei cele mai grele, de 12 ani închisoare, sporită cu 1 an şi 3 luni închisoare, în total 13 ani şi 3 luni închisoare (pedepse aplicate prin Sentinţa penală nr. 426 din 25 noiembrie 2003 a Tribunalului Argeş, definitivă la 29 iunie 2004 şi Sentinţa penală nr. 291/2004 a Judecătoriei Galaţi, definitivă prin Decizia penală nr. 580/2004 a Tribunalului Galaţi.
Prin Decizia penală nr. 2648 din 2 iulie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, admiţându-se cererea de rejudecare în baza art. 5221 C. proc. pen., în baza dispoziţiilor art. 406 alin. (1) din acelaşi cod, s-a anulat Sentinţa penală nr. 426 din 27 noiembrie 2003 a Tribunalului Argeş. Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 277/2009 din 05 iulie 2010 înscrie că S.I. execută pedeapsa cea mai grea, 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Ca atare, pedepsele stabilite în Sentinţa penală nr. 426 din 27 noiembrie 2003 a Tribunalului Argeş, au fost anulate, la această dată condamnatul fiind în executarea mandatului emis după respingerea recursurilor prin Decizia penală împotriva căreia s-a formulat contestaţie în anulare.
Pentru considerentele expuse, contestaţia în anulare este inadmisibilă şi va fi respinsă.
Potrivit dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul S.I. împotriva Deciziei penale nr. 2648 din 2 iulie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 1061/46/2009.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 5 octombrie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 456/2010. Penal. Infracţiuni la legea privind... | ICCJ. Decizia nr. 3496/2010. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
