ICCJ. Decizia nr. 3510/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3510/2010
Dosar nr. 7988/1/2010
Şedinţa publică din 7 octombrie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 23 septembrie 2010 pronunţată în Dosar nr. 13367/63/2009 Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins cererile formulate de inculpaţii S.S., C.M. şi D.C. privind liberarea provizorie sub control judiciar, ca inadmisibile.
Pentru a dispune în acest sens instanţa de apel a reţinut că inculpaţii au formulat la 20 septembrie 2010 cereri de liberare provizorie sub control judiciar şi au arătat că acestea îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. de admisibilitate în principiu. Inculpaţii au arătat în cererile lor că sunt incidente dispoziţiile art. 5 paragr. 3 din C.E.D.O. care reglementează durata rezonabilă a arestării şi dreptul persoanei arestate de a fi liberată în cursul procedurii, sub control judiciar.
De asemenea, este realizată şi condiţia prevăzută de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen. întrucât nu există date că inculpaţii ar încerca să săvârşească alte infracţiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului. Pe de altă parte, datele personale ale acestora conduc şi ele la concluzia că lăsarea în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Curtea de Apel Craiova, prin încheierea recurată a analizat prevederile art. 1602 alin. (1) din C. proc. pen. şi a reţinut că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani. Aceeaşi instanţă a mai reţinut că inculpaţii S.S. şi C.M. sunt trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, iar inculpatul D.C. a fost trimis în judecată pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 din acelaşi cod, infracţiuni pedepsite cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
De asemenea, instanţa a analizat şi incidenţa în cauză a art. 5 paragr. 3 din C.E.D.O. şi a apreciat că susţinerile inculpaţilor în sensul că, prevederile art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. contravin normei convenţionale arătate, sunt neîntemeiate.
Împotriva încheierii, în termen legal, inculpaţii au declarat recurs, motivat oral de apărătorii din oficiu, în şedinţa publică, în sensul că cererile de liberare provizorie îndeplinesc condiţiile atât pentru admiterea în principiu, cât şi în fond.
Înalta Curte, analizând recursurile declarate de inculpaţi şi motivele invocate, constată că acestea sunt nefondate şi vor fi respinse pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 1601 şi art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., în tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate sub control judiciar, iar aceasta se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi a infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani.
Prin sentinţa penală nr. 203 din 5 mai 2010 pronunţată în Dosarul nr. 13367/63/2009 Tribunalul Dolj, secţia penală, a condamnat pe inculpaţii S.S. şi C.M. la pedepse rezultante de câte 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. b), art. 75 lit. a) şi art. 76 lit. a) din acelaşi cod.
De asemenea, prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat inculpatul D.C. la 4 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), b), art. 75 lit. a) şi art. 76 lit. a) din acelaşi cod.
Potrivit art. 215 alin. (5) C. pen., înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani sau interzicerea unor drepturi.
În raport de aceste dispoziţii legale şi infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor printr-o hotărâre pronunţată de un tribunal competent, Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de apel, că cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpaţi nu îndeplinesc cerinţele art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. deoarece inculpaţii au săvârşit infracţiuni intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de până la 20 de ani şi, pe deplin temei, au fost respinse ca inadmisibile.
Pe de altă parte, prevederile art. 5 paragr. 3 din C.E.D.O. consacră drepturile persoanei arestate sau deţinute de a fi adusă de îndată înaintea unui judecător şi de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii, dar ele nu sunt incidente în cauză deoarece, pe de o parte inculpaţii sunt deţinuţi legal pe baza condamnării pronunţate de un tribunal competent, aşa cum s-a arătat mai sus, iar pe de altă parte pentru eliberarea în cursul procedurii, norma convenţională nu stabileşte condiţii derogatorii de la norma naţională, respectiv art. 1602 alin. (1) C. proc. pen.
În consecinţă, recursurile declarate de inculpaţii S.S., C.M. şi D.C. împotriva încheierii din 23 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosar nr. 13367/63/2009, sunt nefondate şi vor fi respinse potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi S.S., C.M. şi D.C. împotriva încheierii din 23 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 13367/63/2009.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3490/2010. Penal. Revocarea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 3531/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
