ICCJ. Decizia nr. 3531/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3531/2010
Dosar nr. 8035/1/2010
Şedinţa publică din 8 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 14 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 1654/3/2010 (1380/2010), în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 şi art. 160b C. proc. pen. s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului V.F. (fiul lui C. şi M.), măsură care a fost menţinută.
Curtea a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului se menţin şi impun, în continuare, privarea sa de libertate.
Curtea a reţinut îndeplinirea cerinţelor art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile cercetare fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura şi gravitatea faptelor presupus comise, recrudescenţa acestui gen de fapte şi urmarea reprezentată de efectele asupra sănătăţii publice.
În termen legal, împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul V.F., solicitând judecarea sa în stare de libertate faţă de împrejurarea că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu mai subzistă şi nici nu au intervenit temeiuri noi care să justifice menţinerea măsurii preventive.
Verificând hotărârea atacată în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este legală şi temeinică.
Inculpatul V.F. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.
Măsura arestării preventive dispusă la 27 noiembrie 2009 în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen. a fost menţinută de instanţă pe parcursul procesului penal.
Prin sentinţa penală nr. 355 din 13 mai 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus condamnarea inculpatului pentru infracţiunile sus arătate la pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare. În faţa instanţei, inculpatul a recunoscut fapta de a fi introdus în ţară, la data de 27 noiembrie 2009, cantitatea de 500 gr. heroină, susţinând că aceasta era destinată consumului propriu, iar nu vânzării.
Înalta Curte constată că în cauză există presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiunea pentru care este trimis în judecată, existând indicii şi temeiuri în acest sens.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile pentru care este cercetat este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
Natura şi gravitatea faptelor, modul de operare, cantitatea mare de droguri de mare risc introdusă în ţară, statutul de recidivist postcondamnatoriu al inculpatului, atitudinea oscilantă avută pe parcursul procesului penal, alături de recrudescenţa fenomenului infracţional legat de traficul de droguri şi consecinţele acestuia asupra stării de sănătate a populaţiei, impun în continuare menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului şi fac inoportună punerea sa în libertate.
În consecinţă, Înalta Curte constată că în cauză nu există motive de casare a hotărârii atacate, recursul inculpatului urmând a fi respins ca nefondat.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul M.J.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.F. împotriva încheierii din 14 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 1654/3/2010 (1380/2010).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3510/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3533/2010. Penal → |
|---|
