ICCJ. Decizia nr. 3628/2010. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3628/2010

Dosar nr. 1418/112/2007

Şedinţa publică din 18 octombrie 2010

Asupra recursului penal de fapt;

Prin Sentinţa penală nr. 147 din 17 decembrie 2009 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pronunţată în Dosarul nr. 1418/112/2007, inculpatul R.T.I., a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. i) C. pen., şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - b) C. pen. pe timp de 5 ani, în dauna părţii vătămate A.D.;

S-a făcut aplic. art. 71 rap. la art. 64 lit. a) - b) C. pen.

Inculpatul a fost obligat să plătească părţii vătămate A.D. suma de 3.510 RON cu titlu de despăgubiri civile şi suma de 100.000.000 ROL (10.000 RON) cu titlu de daune morale.

Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile S.O. „D.G.T.” Năsăud suma de 400,49 RON cu titlu de despăgubiri civile şi părţii civile S.J. Cluj-Napoca - Clinica de Neurochirurgie I Cluj suma de 1.162,23 RON şi dobânda legală aferentă acestei sume, calculată din ziua externării părţii vătămate până la data achitării prejudiciului, cu titlu de despăgubiri civile.

Inculpatul S.D., a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., în dauna părţii vătămate A.A.D.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere, stabilindu-se în baza art. 86² C. pen. un termen de încercare de 5 ani.

Conform art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă, toate aceste date urmând a fi comunicate Serviciului de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud.

S-au pus în vedere inculpatului disp. art. 86⁴ C. pen.

S-a făcut aplic. art. 71 rap. la art. 64 lit. a) - b) C. pen., fiind suspendată executarea acestor pedepse accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Inculpatul S.D. a fost obligat să plătească părţii civile A.A.D. suma de 50.000.000 ROL (5.000 RON) cu titlu de daune morale.

Inculpatul S.D. a fost obligat să plătească părţii civile Ministerul Apărării - S.M.U. Sibiu suma de 663,35 RON şi dobânda legală la această sumă, calculată până la achitarea integrală a prejudiciului, cu titlu de despăgubiri civile, şi părţii civile S.O. „D.G.T.” Năsăud suma de 400,49 RON cu acelaşi titlu.

S-a respins cererea formulată de partea civilă S.O. „D.G.T.” Năsăud privind acordarea de despăgubiri civile, raportat la internarea numitului A.M.

Fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului suma de 211 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Inculpatul R.T.I. a fost obligat să plătească părţii vătămate A.D. suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Inculpatul S.D. a fost obligat să plătească părţii vătămate A.A.D. suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Fiecare inculpat a fost obligat să plătească martorului M.V. suma de 8,50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud nr. 83/P/2007, au fost trimişi în judecată inculpaţii: R.T.I., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., în dauna părţii vătămate A.D., şi S.D., pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., în dauna părţii vătămate A.A.D., cu motivarea că aceştia, la data de 10 august 2003, le-au agresat pe părţile vătămate arătate, evenimentul violent având loc în localitatea P., jud. Bistriţa-Năsăud.

Partea vătămată A.D. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 60.000.000 lei vechi cu titlu de daune materiale, şi cu suma de 100.000.000 lei vechi cu titlu daune morale împotriva inculpatului R.T.I., iar partea vătămată A.A.D. a formulat pretenţii civile împotriva inculpatului S.D., în sumă de 50.000.000 lei vechi, cu titlu de daune morale.

Partea vătămată S.O. Năsăud s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de câte 400,49 RON cu titlu de despăgubiri civile, pentru spitalizarea părţilor vătămate A.D. şi A.A.D., şi cu aceeaşi sumă pentru îngrijirile acordate numitului A.M.

S.M.U. Sibiu, aflat în structura Ministerului Apărării, s-a constituit parte civilă în faza judecăţii cu suma de suma de 663,35 RON şi dobânda legală la această sumă, calculată până la achitarea integrală a prejudiciului, cu titlu de despăgubiri civile, pentru internarea părţii vătămate A.A.D., iar partea vătămată S.J. Cluj-Napoca - Clinica de Neurochirurgie I Cluj a solicitat suma de 1.162,23 RON şi dobânda legală aferentă acestei sume, calculată din ziua externării părţii vătămate A.D. până la data achitării prejudiciului, cu titlu de despăgubiri civile, de la agresorul acesteia.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul, în urma probelor administrate a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 10 august 2003, în jurul orelor 14,00 - 14,30, părţile vătămate - fraţi A.D., A.A.D. şi A.M., care domiciliază în comuna R., jud. Bistriţa-Năsăud, s-au deplasat cu autoturismul marca D., condus de partea vătămată A.D., în comuna P., jud. Bistriţa-Năsăud, cu scopul de a-l căuta pe martorul S.V., după care, întrucât acesta dormea, s-au deplasat la barul de la parterul imobilului acestuia, unde au consumat bere, după care au plecat la un alt bar, unde au continuat să consume de asemenea bere, până în jurul orelor 18,30 - 19,00, când partea vătămată A.D. a plecat împreună cu martorul I.C., în localitatea R., jud. Bistriţa-Năsăud, cu acelaşi autoturism.

De menţionat este că barul aparţinea A.F. „C.F.";, fiind amenajat la parterul imobilului martorului C.A., în apropierea imobilului respectiv aflându-se imobilul în construcţie al martorului O.V., între acestea existând o alee îngustă.

Părţile vătămate A.A.D. şi A.M. au rămas la bar, împreună cu martorul C.I., şi la un moment dat partea vătămată A.A.D. a fost abordată de către inculpatul S.D., care i-a spus că îl cunoaşte, după care acesta s-a aşezat la masa respectivă, consumând împreună bere, la aceeaşi masă luând loc apoi şi martorii R.I. şi R.G.

Ulterior, martorii R.I. şi C.I. au plecat la o altă masă, iar partea vătămată A.M. (care purta plete, motiv pentru care i se spunea „P.”), a intenţionat să iasă din bar, pentru a verifica dacă nu s-a întors partea vătămată A.D. (care era militar în termen, i se spunea „M.”, şi care purta ca obiect de îmbrăcăminte doar pantaloni scurţi), la un moment dat sesizând că i s-a pus o pălărie pe cap, astfel că s-a oprit la masa unde se aflau persoanele respective, luându-şi pălăria şi aşezând-o pe capul martorului O.V. de la care a fost luată, răstimp în care a discutat cu cei de la masă, spunându-le că „le dă 50 euro, pentru a-l lăsa în pace";.

Partea vătămată A.M. a părăsit barul, şi la întoarcere a sesizat că partea vătămată A.A.D. şi inculpatul S.D., aflaţi în stare de ebrietate, dansau pe o masă, astfel că le-a cerut să coboare, după care s-au aşezat cu toţii la masa la care se aflau martorii C.I. şi R.I., purtând discuţii.

La un moment dat, s-a auzit în afara barului, zgomotul unui motor de autoturism, moment în care părţile vătămate A.M. şi A.A.D. au intenţionat să părăsească barul, în acelaşi timp martora C.F. (barmana), cerându-le tuturor să plece, urmând să închidă barul.

Cu toate acestea în bar a intrat martorul I.C., care i-a solicitat barmanei să-i vândă bere, pe care intenţiona să o consume la întoarcere spre domiciliu cele trei părţi vătămate.

Ieşind din bar, partea vătămată A.M. s-a deplasat la autoturismul părţii vătămate A.D., parcat pe aleea îngustă dintre imobilele martorilor C.A. şi O.V., cu partea din faţă spre şosea, luând loc pe bancheta din spate - dreapta, iar partea vătămată A.A.D. a luat loc pe bancheta din spate - stânga. Apoi partea vătămată A.D. a ieşit din autoturism, primind în timp ce se afla în apropierea portierei, mai multe sticle cu bere de la martorul I.C., care le-a dat sticle cu bere şi celorlalte părţi vătămate, cu precizarea că în spatele autoturismului se aflau inculpatul S.D., lângă care se aflau inculpatul R.T.I., şi numiţii S.I., S.V., R.A., R.G. şi C.V.

Întrucât la un moment dat martora C.F. s-a deplasat la autoturism, solicitând restituirea ambalajelor de bere, partea vătămată A.A.D. a ieşit din autoturism, turnând băutura alcoolică jos, şi dându-i acesteia sticlele pe care le avea, în acel context partea vătămată A.D. intrând în discuţii contradictorii cu martorul R.I., care i-a spus că „ar cam fi timpul să plece din acel loc";. De asemenea, cei care se aflau în apropierea autoturismului, şi îl însoţeau pe inculpatul S.D. i-au reproşat părţii vătămate A.D. comportamentul părţii vătămate A.A.D., astfel că acesta din urmă a fost forţat - fiind lovit cu palma peste faţă - de partea vătămată A.D., să se aşeze din nou pe bancheta din spate - stânga.

Apoi, partea vătămată A.D. a intrat în autoturism, plecând din acel loc, dar oprind la scurt timp, anterior ieşirii din şosea, şi anunţându-i pe inculpatul S.D. şi pe ceilalţi că „se vor întoarce şi-i vor face tot o apă şi-o tărâţă";, inculpatul S.D. cerându-i, în replică, să plece cu autoturismul întrucât „fiind atâţia acolo, nu se teme” de părţile vătămate.

Apoi, altercaţia a degenerat, întrucât partea vătămată A.D. a coborât din autoturism, aflându-se în afara acestuia, şi asupra sa a fost aruncată o piatră, fiind lovită la un picior.

Văzând acest lucru, partea vătămată A.A.D. a intenţionat să coboare din nou din autoturism, fiind oprită însă de A.M., moment în care inculpatul S.D. a prins-o de gulerul cămăşii pe partea vătămată A.D., cu ambele mâini, şi împingând-o spre peretele barului, după care a lăsat-o să revină la autoturism.

Apoi inculpatul S.D. s-a înarmat cu un par, întorcându-se la partea vătămată A.D. şi intenţionând să o lovească peste cap, însă a reuşit să lovească doar portiera autoturismului (ceea ce a determinat ruperea parului), A.M. ieşind din autoturism şi prinzându-l pe S.D., pe care l-a tras în spatele maşinii.

Partea vătămată A.D. a rămas în zona portierei autoturismului, loc în care i s-au aplicat lovituri cu o ţeavă metalică de către inculpatul R.T.I., în urma cărora a căzut şi şi-a pierdut cunoştinţa, după aplicarea loviturilor inculpatul aruncând ţeava metalică în râul R., după care a plecat la domiciliul său.

În ceea ce îl priveşte pe A.M., acesta, după ce a ajuns în spatele autoturismului cu inculpatul S.D., dându-şi seama că acesta nu a agresat-o pe partea vătămată A.D., şi că a lovit cu parul în portiera autoturismului, i-a aplicat acestuia lovituri, aspect sesizat de numitul I.S., fratele inculpatului S.D., care tocmai ajunsese la locul respectiv, şi care a intervenit pentru aplanarea agresiunii, însă a fost lovit de către A.M., în urma agresiunii căzând la pământ.

În aceste condiţii, pentru a stopa agresiunea comisă de către A.M., asupra inculpatului S.D. şi a fratelui său, I.S., au intervenit R.A. şi S.I. precum şi C.V., care i-au aplicat lovituri - în stare de legitimă apărare - părţii vătămate.

În ceea ce o priveşte pe partea vătămată A.A.D. - aceasta a ieşit din autoturism (pe partea dinspre imobilul martorului O.V.), moment în care inculpatul S.D. a fost lovit de către aceasta cu piciorul în abdomen, în consecinţă inculpatul înarmându-se cu un alt par, după care a încercat să o lovească pe partea vătămată cu parul peste cap. Aceasta însă a parat lovitura cu mâna dreaptă, fiind lovită la antebraţ (cot) şi respectiv peste cap, însă, urmare a agresiunii, a căzut la pământ.

Apoi inculpatul S.D. s-a poziţionat peste aceasta, continuând să o lovească intens cu pumnii, moment în care au intervenit martorii S.S. şi R.I. care l-au luat pe inculpat S.D. şi l-au dus la locuinţa sa, la faţa locului făcându-şi apariţia şi martorul S.N., care era din aceeaşi localitate cu părţile vătămate, care le-a cerut agresorilor să înceteze violenţele şi care a încercat să le acorde părţilor vătămate primul ajutor.

Cercetările efectuate în faza de urmărire penală nu au relevat faptul că inculpatul S.D. şi numitul I.S. au aplicat lovituri părţii vătămate A.D., sau că I.S., S.D. şi R.T.I. i-au aplicat lovituri părţii vătămate A.M., procurorul concluzionând de asemenea că nu s-a putut dovedi cu certitudine faptul că numiţii C.V., S.I., S.V., R.A. şi R.G. i-au aplicat ulterior, în cadrul aceluiaşi incident, lovituri părţii vătămate A.M. (care ar fi vrut să o apere pe partea vătămată A.A.D. în momentul în care era lovită cu parul şi cu pumnii de către învinuitul S.D.) şi nici că numitul C.V. i-a aplicat lovituri părţii vătămate A.A.D.

Părţile vătămate au fost transportate la dispensarul medical din localitatea P., iar apoi la S.O. Năsăud şi respectiv la Clinica de Neurochirurgie Cluj-Napoca şi S.M.U. Sibiu.

Partea vătămată A.D. a fost spitalizată în S.O. Năsăud în perioada 11 - 15 august 2003 şi respectiv în S.C.J. Cluj-Napoca, secţia neurochirurgie I în perioada 18 - 27 august 2003.

Din certificatul medico-legal nr. X din 1 septembrie 2003, rezultă că i s-au cauzat leziuni corporale constând în fractura P-F dreapta, fisura maleolă internă stângă şi respectiv fracturi multiple F-T dreapta, fracturi multiple F stânga, hematoame epidurale şi subarahnoidiene interemisferice şi edem cerebral difuz, fiind efectuată o intervenţie chirurgicală pentru evacuarea hematoamelor. A mai suferit o fractură de gambă dreapta şi i s-au cauzat hematoame şi plăgi în zonele periorbitar al ochiului drept, fronto-parietal drept, maleolă internă stânga şi antebraţul drept, concluzionându-se că leziunile corporale traumatice, s-au putut produce prin lovire cu corp dur, necesitând 45 - 50 zile de îngrijiri medicale, întrunind caracteristicile medico-legale ale punerii în primejdie a vieţii, cu precizarea că eventuala infirmitate sau scădere a capacităţii de muncă va putea fi apreciată la 3 - 6 luni de la data examinării, ulterior nemaiprocedându-se la reexaminare.

Partea vătămată A.A.D. a fost spitalizată în S.O. Năsăud în perioada 11 - 15 august 2003 şi în S.M.U. Sibiu în perioada 21 - 29 august 2003.

Din certificatul medico-legal din 17 octombrie 2003, rezultă că i s-au cauzat leziuni corporale constând în traumatism cranio-cerebral acut deschis, plăgi parietale dreapta şi stânga, comoţie cerebrală, plagă contuză digital II mâna stângă, contuzie forte antebraţul drept, excoriaţii ale mâinii şi gleznei, şi a hemitoracelui drept şi stâng anterior şi posterior precum şi plăgi ale scalpului. A suferit o amnezie retrogradă şi i s-au cauzat leziuni în zonele genunchilor, claviculei mâinii stângi şi parietal bilateral, concluzionându-se că leziunile corporale traumatice s-au putut produce prin lovire cu corp dur, necesitând pentru vindecare 24 - 25 zile de îngrijiri medicale şi neîntrunind caracteristicile punerii în primejdie a vieţii şi ale infirmităţii.

Numitul A.M. a fost spitalizat în S.O. Năsăud în perioada 11 - 15 august 2003 şi în S.J. Cluj-Napoca, secţia neurochirurgie I în perioada 18 - 27 august 2003, din certificatul medico-legal nr. Y din 1 septembrie 2003, rezultând că i s-au cauzat leziuni corporale constând în traumatism cranio-cerebral minor, contuzii cerebrale, şi plăgi ale scalpului, edeme moderate difuze, şi plăgi la nivelul temporal drept, temporal-occipital drept, periorbitar al ochiului drept, cervical drept, tumefacţii ale gambei drepte şi excoriaţii şi tumefacţii ale genunchiului drept, concluzio. S-a concluzionat că leziunile corporale traumatice s-au putut produce prin lovire cu corp dur, necesitând pentru vindecare 40 - 45 zile de îngrijiri medicale, cu stabilirea unui termen de reexaminare la 3 - 6 luni, raportul de constatare medico-legal din 29 noiembrie 2005, păstrând aceleaşi concluzii medico-legale, cu menţiunea că leziunile corporale descrise nu întrunesc caracteristicile punerii în primejdie a vieţii sau ale infirmităţii.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat apel inculpatul şi partea civilă A.D.

În apelul părţii civile a susţinut că sub aspectul despăgubirilor materiale, respectiv cuantumul unic al acestora, instanţa nu a avut în vedere probele administrate referitor la contravaloarea unei zile de muncă.

Inculpatul R.T.I. a criticat sentinţa susţinând că, aceasta este nelegală atâta vreme cât, procedura de citare a fost nelegală atât în faza urmăririi penale cât şi la instanţă.

O altă critică vizează netemeinicia, susţinându-se că interpretarea dată de instanţă probelor de la dosar şi importanţa pe care instanţa a dat-o declaraţiei coinculpatului, au fost de natură să stabilească o situaţie de fapt greşită.

Inculpatul S.D. a criticat sentinţa susţinând că instanţa trebuia să-l achite pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen. deoarece a fost săvârşită în legitimă apărare.

De asemenea, inculpatul a susţinut că, pedeapsa aplicată atât în ce priveşte cuantumul ei dar şi modalitatea de executare sunt neîntemeiate.

Prin Decizia nr. 54/A din 29 aprilie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a admis apelul declarat de partea civilă A.D., a fost desfiinţată sentinţa apelată în parte cu privire la dispoziţiile civile şi a obligat inculpatul R.T.I. la 5.160 RON dispoziţie civilă şi 1.700 RON cheltuieli judiciare.

Apelurile declarate de inculpaţi au fost respinse ca nefondate iar inculpaţii au fost obligaţi la cheltuieli judiciare statului, onorariul apărătorilor din oficiu rămânând a fi plătit de Ministerul Justiţiei.

Instanţa de apel a reţinut că inculpatul R.T.I. s-a sustras atât de la urmărirea penală dar şi de la judecată, atâta vreme cât imediat după săvârşirea faptei a părăsit ţara plecând în Spania fără să anunţe despre aceasta organele în drept sau instanţa.

De asemenea s-a reţinută că, sub aspectul situaţiei de fapt reţinute a încadrării juridice dar şi a individualizării pedepsei, sentinţa pronunţată este temeinică şi legală.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală pentru următoarele motive:

Constatarea referitoare la sustragerea inculpatului de la urmărirea penală este complet greşită atâta vreme cât el nu a fost citat sau legal citat niciodată pe parcursul urmăririi penale, astfel că întreaga această fază procesuală este lovită de nulitate absolută.

Aceleaşi încălcări de procedură cât priveşte citarea greşită a inculpatului sau nefuncţionarea demersurilor pentru aflarea adresei corecte şi apoi citarea legală a inculpatului, se reprofilează şi fazei de judecată, astfel că, din această perspectivă se impune restituirea cauzei la procuror, sau, în subsidiar, casarea cu trimitere la instanţa de fond sub aspectul netemeiniciei se susţine că nu s-au efectuat verificări privind identitatea autorului pentru a se elimina versiunea conform căreia autorul faptei ar putea fi R.T.I. în prezent decedat.

O altă critică vizează greşita evaluare şi interpretare a probelor, ceea ce a dus la stabilirea unei situaţii de fapt greşită în ce-l priveşte pe inculpat ca fiind autorul infracţiunii reţinute.

Recursul inculpatului este nefondat pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Cu privire la nulitatea survenită a actelor de urmărire penală în integralitatea lor şi necesitatea restituirii cauzei la procuror, se constată din actele de procedură de la dosar respectiv procese-verbale întocmite în urma executării mandatelor de aducere că acestea nu au avut ca finalitate aducerea inculpatului deoarece nu a fost găsit la domiciliu întrucât persoana căutată era plecată în Spania. Din aceleaşi procese-verbale rezultă că părinţii inculpatului s-au obligat să-l înştiinţeze pe fiul lor despre faptul că este căutat şi s-ar face demersuri pentru a veni în ţară. Procesul-verbal de cercetare a mandatului de aducere întocmit la 25 aprilie 2007 consemnează faptul că, din discuţiile cu vecinii inculpatului din comuna P., a reieşit faptul că R.T.I. este plecat în străinătate (Spania) din anul 2003 de când nu s-a mai întors.

Demersurile judiciare de aducere ale inculpatului la instanţa de fond au fost făcute cu respectarea dispoziţiilor art. 177 şi 183 C. proc. pen. respectiv la domiciliul inculpatului, prin afişare la Consiliul Local şi cu mandat de aducere.

Din procesele-verbale întocmite cu ocazia executării mandatelor de aducere conform art. 184 C. proc. pen. rezultă aceeaşi situaţie comunicată de părinţii şi vecinii inculpatului în sensul că este plecat din ţară în Spania din 2003, de când nu a mai revenit, precum şi obligaţia asumată de părinţi că îl vor anunţa pe fiul lor despre afacerile judiciare pentru care este căutat.

Actele procesuale efectuate de organul de urmărire penală şi instanţă pentru încunoştiinţarea inculpatului şi aducerea acestuia s-au efectuat cu respectarea dispoziţiilor legale, astfel că motivul de recurs, în baza căruia se solicită restituirea cauzei la procuror, sau casarea cu trimitere la instanţa de fond este neîntemeiată.

Referitor la motivul de recurs ce vizează netemeinicia hotărârilor atacate instanţa de recurs îl găseşte neîntemeiat.

Examinând sentinţa atacată din perspectiva motivelor de apel invocate şi a tuturor aspectelor de fapt şi de drept, Curtea constată următoarele:

În mod temeinic, pe baza administrării tuturor probelor necesare aflării adevărului, prima instanţă a stabilit că în data de 10 august 2003, în jurul orelor 14,00 fraţii A.D., A.A.D. şi A.M., din R., au mers cu autoturismul D. în loc. P., ambele în jud. Bistriţa-Năsăud, pentru a se întâlni cu S.V. şi au consumat bere, iniţial la barul acestei persoane, apoi la barul „C.F.”. Seara la plecare, când toţi fraţii se aflau în autoturism a venit proprietara barului şi a solicitat restituirea sticlelor de bere, iar A.A.D. a ieşit din maşină, a golit pe jos berile şi le-a restituit; în acest context au avut loc discuţii contradictorii între mai multe persoane din localitate şi cei doi inculpaţi şi părţile vătămate, una dintre persoane a aruncat cu o piatră înspre A.D. apoi, inculpatul S. a prins-o cu ambele mâini de gulerul cămăşii, a împins-o şi i-a dat drumul, iar aceasta a intrat în autoturism. S. a luat un par, a intenţionat să o lovească pe partea vătămată peste cap însă a dat în portieră, partea vătămată a ieşit din autoturism, l-a prins pe inculpat şi l-a tras în spatele maşinii, însă inculpatul R.T.I. i-a aplicat mai multe lovituri cu o ţeavă metalică, cel lovit pierzându-şi cunoştinţa, după care inculpatul a aruncat ţeava metalică într-un râu şi a plecat.

Celălalt frate al primei părţi vătămate, A.M., s-a dat jos din maşină şi l-a lovit pe inculpatul S.D., în sprijinul căruia a încercat să vină fratele său I.S., însă a fost lovit de către partea vătămată A.D., până când au intervenit martorii R.A., S.I. şi C.V.

În fine, ultima parte vătămată A.A.D., când a ieşit din autoturism a fost lovit cu piciorul în abdomen de către inculpatul S.D., apoi i-au fost aplicate de către aceste lovituri cu un par, parate de partea vătămată cu mâna dreaptă, însă fiind totuşi lovit la cap a căzut la pământ; în continuare, inculpatul S.D. a continuat să lovească această parte vătămată cu pumnii, până când au intervenit martorii S.S. şi R.I.

Consecinţă a conflictului, partea vătămată A.D. a fost spitalizată în perioada 11 - 15 august 2003, 18 -26 august 2003, prezentând fracturi multiple, hematoame şi edem cerebral distrus şi necesitând o intervenţie chirurgicală pentru evacuarea hematoamelor, necesitând în total 45 - 50 zile de îngrijiri medicale şi fiindu-i pusă în primejdie viaţa.

Partea vătămată A.D., a fost spitalizată fiindu-i cauzat printre altele un traumatism cranio-cerebral deschis, plagă parietală, comoţie cerebrală şi contuzie forte la antebraţul drept, suferind şi o amnezie retrogradă, necesitând astfel pentru vindecare 24 - 25 zile de îngrijiri medicale.

Partea vătămată A.M., care şi ea a fost spitalizată, inclusiv la Secţia Neurochirurgie a suferit traumatism cranio-cerebral minor, contuzii cerebrale şi tumefacţii la membrele inferioare necesitând pentru vindecare 40 - 45 zile.

În mod temeinic prima instanţă a reţinut că inculpatul R.T.I. l-a lovit cu o ţeavă în cap pe partea vătămată A.D.; într-adevăr, contrar susţinerilor inculpatului apelant, din declaraţia coinculpatului S.D., rezultă implicarea directă în conflict a recurentului.

Aşadar, din declaraţia inculpatului S.D., reiese că F.M. l-a văzut pe R.T.I. zis B. - deci este exclusă orice confuzie cu cealaltă persoană având acelaşi nume şi prenume, - că l-a lovit pe partea vătămată A.D. cu o ţeavă.

De asemenea, din declaraţia sa rezultă că mai multe persoane implicate în conflict printre care şi coinculpatul R.T.I. imediat au plecat în Spania şi nu au mai revenit.

Acest inculpat şi-a menţinut şi ulterior aceste declaraţii şi în mod cert, acesta l-a văzut pe coinculpat când a intervenit în conflict împreună cu alţi tineri.

Pe de altă parte, din declaraţia martorului L. rezultă că inculpatul R.T.I. zis „B.” avea o ţeavă asupra sa.

Tot din declaraţia inculpatului S., rezultă că s-a apropiat de cealaltă parte vătămată căzută pe jos, s-a aruncat peste aceasta şi a lovit-o cu pumnii peste tot corpul, până a intervenit mătuşa sa S.S. şi pădurarul R.I., prin urmare nu se pot reţine declaraţiile martorilor care au arătat că victima era peste inculpat.

Referitor la susţinerea că numai inculpatul ar fi autorul faptei, aceasta este infirmată de martorii audiaţi în cauză ca şi de coinculpatul S.D. care atunci când se referă la inculpat ca şi ceilalţi martori fac trimitere la porecla acestuia respectiv R.T.I. zis „B.”, în timp ce cealaltă persoană care pretinde apărarea, că a fost confundat cu inculpatul, persoană în prezent decedată, nu numai că nu avea aceleaşi prenume dar avea şi o altă poreclă.

Este relevant în raport de această susţinere că, din probatoriul administrat rezultă că inculpatul R.T.I. a părăsit ţara imediat după săvârşirea faptei iar până în prezent cu toate diligenţele părinţilor săi inculpatul nu a mai revenit niciodată în ţară.

Astfel fiind, urmează ca în baza art. 385¹⁵ pct. 1, recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R.T.I. împotriva Deciziei penale nr. 54/A din 29 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 18 octombrie 2010.

Procesat de GGC - CT

← ICCJ. Decizia nr. 1144/2010. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1159/2010. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3596/2010. Penal. înlocuirea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3619/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 3634/2010. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3635/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs