ICCJ. Decizia nr. 3663/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3663/2010
Dosar nr. 552/32/2009
Şedinţa publică din 19 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr. 552/32 din 13 octombrie 2009 numitul U.V., persoană aflată în executarea unei pedepse privative de libertate, a formulat plângere împotriva rezoluţiei din 8 iulie 2009 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 475/11/2/2009 şi împotriva rezoluţiei din 21 mai 2009 dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 191/P/2009 privind pe intimaţii S.V. şi D.V.
La prezenta cauză, au fost conexate şi plângerile formulate de acelaşi petiţionar împotriva aceloraşi rezoluţii, şi care au făcut obiectul Dosarelor nr. 589/32/2009 şi nr. 737/32/2009 ale Curţii de Apel Bacău.
În motivarea plângerii, petiţionarul a arătat că intimatul S.V., în calitate de comandant al S.N.P.A.P. Tg. Ocna se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, deoarece el nu a mai putut urma cursurile universitare la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din cadrul U.A.I.C. Iaşi şi, pe de altă parte, nu i s-a permis să vizioneze în cameră la televizorul a cărei achiziţionare îi fusese aprobată. în ceea ce îl priveşte pe intimatul D.V., petiţionarul a arătat că se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi şi de neglijenţă în serviciu, deoarece a încălcat prevederile Regulamentului de ordine interioară prin aceea că l-a încuiat la camera unde afla (el fiind cazat la cam. X) şi pentru acest lucru a fost şi sancţionat disciplinar.
Examinând pe fond plângerea petentului, curtea de apel a apreciat că nu este fondată pentru următoarele motive:
Prin rezoluţia procurorului din data de 21 mai 2009, dată în Dosarul nr. 191/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmării penale faţă de intimaţii S.V. şi D.V. pentru infracţiunile prev. de art. 246, art. 247, art. 248 şi art. 2481 C. pen. şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
A constatat prima instanţă că pentru a dispune această soluţie procurorul a reţinut faptul că numitul U.V.V., persoană privată de libertate aflată în Penitenciarul Târgu Ocna, a solicitat în luna decembrie 2008 să i se permită continuarea studiilor superioare - învăţământ la distanţă. S.N.P.A.P. a solicitat relaţii U.A.I.C. - Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport cu adresa din 05 ianuarie 2009 (o copie fiind remisă şi persoanei private de libertate), răspunsul acestei unităţi de învăţământ fiind că prin Decizia nr. 11488 din 29 august 2005 a rectorului U.A.I.C., în anul de învăţământ 2004-2005 a fost exmatriculat, aspect ce a fost comunicat persoanei private de libertate, cu menţiunea că va trebui sa se adreseze personal, în scris, facultăţii dacă doreşte să-şi continue studiile.
S-a reţinut că pe această adresă, persoana privată de libertate a menţionat „primită pe M.I. din 28 ianuarie 2009 de la dl. cu cererile, nu am semnat că am primit această adresă" şi „am să fiu coşmarul vostru până la soluţionarea cererilor de continuare a studiilor universitare de aici din S.N.P.A.P. Târgu Ocna - Bacău".
Persoana privată de libertate, U.V. a solicitat aprobarea pentru achiziţionarea din surse proprii, de la magazinul unităţii, a unui televizor insă conducerea a aprobat cererea cu condiţia retragerii unuia din cele două aparate TV existente deja în cameră. Din cercetările efectuate a rezultat că deţinuţii din camera 6 nu au fost de acord cu retragerea TV-ului unităţii, motiv pentru care TV-ul cumpărat de U.V. a fost depozitat în magazia unităţii până la data transierării persoanei private de libertate în altă cameră în care a fost posibilă instalarea TV-ului său.
În legătură cu programul zilnic al persoanei private de libertate s-a stabilit că în respectarea atribuţiilor de serviciu, şeful de tură, poate dispune atunci când consideră necesar efectuarea apelului numeric pentru preîntâmpinarea unor evenimente grave (evadări, decese).
Conform regulamentului privitor la respectarea programului, identificarea unui deţinut în alta cameră decât în cea la care este repartizat constituie incident, motiv pentru care la 23 decembrie 2008, agentul D.V. având funcţia de supraveghetor a întocmit raportul de incident care a fost avizat pentru cercetare prealabilă şi apoi declanşarea procedurii disciplinare. El a consemnat în raport că la apelul din 23 februarie 2008, ora 21,35, s-a constatat că persoana privată de libertate U.V. lipsea de la camera X, aflându-se la camera 9 la ora 21:25, au fost asigurate uşile de la camere cu zăvorul, la ora 21:30 s-a anunţat pregătirea pentru apel; în toata aceasta perioadă persoana privată de libertate nu a „semnalizat" prezenta sa în altă cameră.
La data de 30 decembrie 2008 s-a întocmit un alt raport de incident motivându-se că, în fata comisiei de disciplină, persoana privată de libertate U.V. „a avut o atitudine necuviincioasă faţă de membrii comisiei".
Pentru fapta săvârşită de persoana privată de libertate U.V., comisia de disciplină a S.N.P.A.P. Târgu Ocna a adoptat Hotărârea nr. 114 din 07 ianuarie 2009 cu privire la abaterea de a fi fost surprins la ora efectuării apelului în camera, deşi el era cazat la camera X, pentru care i s-a aplicat sancţiunea „atenţionare verbală" şi s-a dispus clasarea dosarului.
Prin încheierea nr. 15 din 28 ianuarie 2009 a judecătorului delegat, a fost respinsă plângerea persoanei private de libertate împotriva Hotărârii nr. 114 din 07 ianuarie 2009, ca nefondată. Prin încheierea nr. 17 din 28 ianuarie 2009 a judecătorului delegat a fost respinsă o altă plângere a persoanei private de libertate, ca inadmisibilă, întrucât comisia de disciplină a reţinut vinovăţia petentului cu privire la aceeaşi faptă din 23 decembrie 2008.
Hotărârea nr. 115 din 07 ianuarie 2009 a reţinut că în cursul şedinţelor comisiei de disciplină din 30 decembrie 2008 şi 06 ianuarie 2009 persoana privată de libertate U.V.V. a manifestat atitudine necuviincioasă la adresa membrilor comisiei de disciplină, a refuzat să execute dispoziţiile preşedintelui comisiei, uzând un ton agresiv şi afirmaţii jignitoare la adresa membrilor comisiei, sancţiunea fiind „suspendarea dreptului de a primi şi cumpăra bunuri, cu excepţia celor necesare pentru igienă individuală, pe o perioada de 2 luni".
Prin încheierea nr. 16 din 28 ianuarie 2009 a judecătorului delegat s-a admis în parte plângerea persoanei private de libertate şi a înlocuit sancţiunea cu „suspendarea dreptului de a primi şi cumpăra bunuri, cu excepţia celor necesare pentru igiena individuală, pe o perioadă de o lună".
S-a reţinut de către prima instanţă că au fost audiaţi salariaţi ai unităţii, respectiv A.M., S.D., O.C., D.V., D.S. Cu ocazia anchetei administrative au fost audiaţi colegi de cameră ai deţinutului U.V.V.: G.M., G.I., S.S.E. Din relatările acestora a rezultat că persoana privată de libertate U.V.V. nu a anunţat supraveghetorul că se afla în camera 9, iar la apelul de noapte a avut o atitudine necuviincioasă faţă de ofiţerul de serviciu.
Persoana privată de libertate U.V.V. a declarat că a formulat plângere împotriva directorului pentru că nu i-a aprobat continuarea studiilor, TV în cameră şi că a fost sancţionat pe nedrept.
S-a reţinut, în baza actelor premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în dosar, că S.V. - subcomisar, director al S.N.P.A.P. Târgu Ocna şi D.V. - agent, nu au comis faptele pentru care au fost reclamaţi de persoana privată de libertate U.V.V., activităţile întreprinse şi măsurile dispuse, ca urmare a constatărilor efectuate de salariaţii unităţii, înscriindu-se în prevederile dispoziţiilor legale, aspect confirmat şi de soluţiile adoptate de judecătorul delegat, în soluţionarea plângerilor persoanei private de libertate.
Împotriva acestei soluţii, petiţionarul a formulat plângere, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin rezoluţia clin 8 iulie 2009 dată în Dosarul nr. 475/II/2/2008 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, respingând plângerea ca nefondată pentru aceleaşi considerente.
În temeiul art. 2781 C. proc. pen. petiţionarul a formulat plângere în faţa instanţei de judecată arătând că nu a fost audiat de organele de urmărire penală şi că acestea nu au administrat nici o probă în cercetarea plângerilor penale pe care le-a formulat.
Instanţa de fond, analizând probele administrate de organele de urmărire penală, în primul rând a constatat că acestea au dat curs solicitării petiţionarului de a fi audiaţi anumiţi martori şi s-au anexat dosarele comisiei de disciplină. Totodată, petiţionarului i-a fost luată o declaraţie. În raport de probatoriul administrat, instanţa de fond a constatat că soluţiile pronunţate de organele de urmărire penală sunt legale.
Împotriva sentinţei, petentul a declarat prezentul recurs, motivele fiind menţionate în partea introductivă a deciziei.
În sinteză, recurentul a criticat soluţiile atacate pentru faptul că, în opinia sa, nu s-au făcut suficiente cercetări faţă de persoanele reclamate şi. în final, a solicitat efectuarea urmării penale faţă de intimaţi sau judecarea în primă instanţă a acestora.
Recursul va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:
1) Înalta Curte constă, în primul rând că plângerea petentului a parcurs toate etapele procedurale prevăzute de lege - înregistrarea plângerii penale, efectuare acte premergătoare, soluţie dată de procuror, plângere adresată procurorului ierarhic superior, plângere adresată instanţei şi, acum, recurs împotriva sentinţei instanţei şi soluţiilor procurorilor. În consecinţă, se constată accesul real şi efectiv al petentului la toate căile judiciare prevăzute de lege pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legale;
2) În al doilea rând, Înalta Curte constată efectuarea de către procuror a unei anchete reale şi efective pentru stabilirea tuturor împrejurărilor şi presupuselor fapte penale la care petentul a făcut referire în plângerea penală. Este neîntemeiată critica acestuia cu privire la neefectuarea de cercetări faţă de persoanele reclamate. împrejurarea că actele de cercetare efectuate de procuror nu au relevat minime indicii ale săvârşirii unor fapte penale de către persoanele reclamate, împrejurare care a atras nemulţumirea acestuia, nu poate fi de natură să justifice critica privind lipsa de rol activ a organului judiciar şi, respectiv, inexistenţa sau caracterul incomplet al cercetărilor. Procurorul a efectuat ample cercetări, definite de lege ca acte premergătoare, pentru soluţionarea plângerii penale a petentului: au fost obţinute copii ale documentelor relevante, au fost ascultaţi salariaţi ai unităţii, precum şi colegi de cameră ai petentului. Toate aceste acte de cercetare au relevat, contrar celor susţinute de petent, că toate măsurile dispuse faţă de el de către intimaţi au fost conforme legilor şi regulamentelor specifice executării pedepselor în regim privativ de libertate;
3) Înalta Curte constată şi că procedurile judiciare legate de plângerea petentului s-au desfăşurat în concordanţă cu dispoziţiile legale în materie. Astfel, după sesizarea organelor judiciare, în conformitate cu dispoziţiile art. 224 C. proc. pen., procurorul a efectuat actele premergătoare necesare completei şi legalei soluţionări a plângerii penale, fiind format Dosarul penal nr. 191/P/2009, dosar care cuprinde, în copie, toate înscrisurile şi actele oficiale aflate în legătură cu aspectele reclamate de petent, precum şi declaraţiile date de persoanele ascultate ca martor. în urma efectuării acestor acte premergătoare, nu au fost relevate minime indicii ale săvârşirii de către persoanele reclamate a faptelor, apreciate ca infracţiuni de către petent.
Or, potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., care reflectă - în mod specific prezumţia de nevinovăţie instituită, deopotrivă, de Constituţia României (art. 23 alin. (11)) şi de C. proc. pen. (art. 52) - începerea urmării penale faţă de o persoană este legal posibilă numai în măsura în care din actul de sesizare ori din actele premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. pen.
Însă, aşa cum corect a reţinut procurorul şi, respectiv, procurorul general, actele premergătoare efectuate nu au relevat indicii ale săvârşirii infracţiunilor reclamate de petiţionar, şi nici indicii alte săvârşirii altor fapte prevăzute de legea penală, astfel încât, fiind incident cazul de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzut de art. 10 lit. a) C. pen. (fapta nu există), consecinţa juridică este neînceperea urmăririi penale.
4) În raport cu cercetările aprofundate efectuate de procuror, care justifică legalitatea şi temeinicia rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, Înalta Curte apreciază că nu impune reluarea argumentelor de natură probatorie şi juridică deja prezentate, mai ales că, ulterior, nu au fost invocate aspecte noi, şi nici nu au fost administrate alte probe;
5) Constatându-se caracterul complet al actelor de cercetare efectuate de procuror, nu se poate dispune soluţia cerutei de petent, soluţie prevăzută de art. 2781 alin. (8) lit. b) din C. proc. pen. - trimiterea dosarului la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de făptuitori, cu atât mai mult cu cât actele de cercetare deja efectuate au relevat incidenţa cazului prevăzut de art. 10 lit. a) din C. proc. pen.;
6) Nici soluţia cerută de petent, soluţie prevăzută de art. 2781 alin. (8) lit. c) din C. proc. pen. nu este posibilă deoarece actele premergătoare nu permit legal deschiderea unei proceduri judiciare penale direct în instanţă.
În acest sens, este şi Decizia nr. 48 din 2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte - în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul petentului.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul U.V.V. împotriva sentinţei penale nr. 91 din 01 iulie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3655/2010. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 3696/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
