ICCJ. Decizia nr. 3850/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3850/2010
Dosar nr. 2068/117/2010
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2010
Prin sentinţa penală nr. 295 din 25 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 2068/117/2010, în temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.
A fost condamnat inculpatul R.D., fiul lui G. şi I., la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
În baza art. 174 C. pen., art. 53 pct. 2 lit. a), art. 64 lit. a) teza a II-a, art. 65 şi art. 66 C. pen. s-a interzis inculpatului pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive începând cu data de 06 februarie 2010 la zi.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului R.D.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 3000 lei, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu a fost avansată din fondul M.J., Baroului Cluj.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că în dupăamiaza zilei de 04 februarie 2010, inculpatul R.D. s-a deplasat de la locul de muncă înspre apartamentul situat pe str. D. din localitatea Cluj-Napoca, aparţinând concubinei sale C.M., pe drum consumând într-un local aproximativ 300 gr. cognac şi 3 pahare de vin.
Odată ajuns în apartament, inculpatul a constatat că, concubina sa C.M. nu se afla acasă şi că în bucătărie este mare dezordine.
La un moment sat, în jurul orelor 15,30 - 16,00, a venit acasă C.M. însă aflată în stare de ebrietate şi însoţită de un bărbat. Inculpatul l-a agresat pe respectivul bărbat în casa scărilor, aplicându-i mai multe lovituri cu pumnul, în final, acesta reuşind să fugă pe uşa din spatele blocului.
În apartament, între inculpat şi victima C.M. a izbucnit o ceartă, determinată şi de faptul că inculpatul era nervos încă din jurul orelor 14,00, din cauza lipsei acesteia de la domiciliu, aşa cum rezultă din declaraţia martorului G.L., cât şi din cauză că aceasta venise acasă însoţită de un bărbat. De asemenea, în cursul discuţiei dintre cei doi, victima C.M. l-a înjurat şi zgâriat pe inculpat, potrivit declaraţiilor acestuia, ceea ce i-a accentuat starea de nervozitate.
Cearta dintre cei doi a durat cca. 2 ore, interval de timp în care inculpatul a lovit-o în mod repetat, peste tot corpul cu pumnii şi picioarele precum şi cu o coadă de mătură, după care şi-a strâns o partea din lucruri şi a părăsit apartamentul situat pe str. D. cu intenţia de a pleca la domiciliul său. La plecarea din apartament, inculpatul R.D. a arătat că victima era conştientă, că aceasta a rămas îmbrăcată, recunoscând că pe parcursul agresării, acesteia a început să-i curgă sânge din zona capului şi că se ştergea cu un prosop. A arătat că a închis uşa apartamentului, cheia rămânând la el.
A doua zi inculpatul a sunat-o pe victima C.M. însă aceasta nu a răspuns iar în ziua următoare, la insistenţele telefonice a părţii civile C.A., fiica victimei, aflată în Franţa, inculpatul s-a deplasat la apartamentul din str. D. Acesta a arătat că a deschis uşa, care era închisă, iar în apartament a găsit-o decedată pe C.M., aceasta fiind dezbrăcată de la brâu în jos.
Potrivit raportului de constatare medico-legală din 02 martie 2010 a I.M.L. Cluj-Napoca, moartea victimei C.M. a fost violentă, ea datorându-se insuficienţei respiratorii acute secundare unor modificări de ventilaţie pulmonară şi microembolii grase în cadrul unui traumatism toracic cu fracturi costale multiple precum şi faptul că leziunile tanatogeneratoare sunt fracturile costale multiple care s-au produs o parte prin lovire activă, o parte prin compresiune. De asemenea, pe corpul victimei s-au constatat multiple leziuni de violenţă la nivelul capului, gâtului şi membrelor sub formă de echimoze, excoriaţii şi plăgi, în număr de 43. Alcoolemia victimei a fost de 1,80 gr. la mie.
Starea de fapt descrisă anterior a fost reţinută pe baza procesului-verbal de cercetare la faţa locului, planşa foto, raportul de constatare medico-legală întocmită în cauză, procesul-verbal de reconstituire, declaraţiilor martorilor G.L., R.C., P.V., declaraţiile inculpatului.
Nu a fost reţinută apărarea inculpatului, în sensul că agresiunea comisă asupra victimei C.M. nu a fost în măsură să provoace decesul acesteia, încercând să acrediteze ideea că, după plecarea sa din apartament, bărbatul care o însoţise în acea după-amiază pe C.M. s-ar fi întors şi i-ar fi provocat acesteia loviturile care în final au dus la deces şi nici susţinerea că agresiunea comisă asupra victimei nu a fost în măsură să-i provoace decesul, el neurmărind acest lucru.
În ce priveşte solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., instanţa de fond a reţinut că inculpatul R.D. a acţionat cel puţin cu intenţie indirectă. Astfel cum s-a arătat, inculpatul a lovit-o în mod repetat în decursul mai multor ore, pe tot corpul, cu mâinile, picioarele şi pumnii şi o coadă de mătură, cauzându-i nu mai puţin de 43 de leziuni, dintre care multiple fracturi costale, după care, deşi victima sângera şi era şi în stare de ebrietate, a plecat din apartamentul, lăsând-o singură şi fără ajutor, aspecte ce a format instanţei convingerea că, dacă nu a chiar urmărit decesul victimei, inculpatul cel puţin l-a acceptat.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) respectiv gradul de pericol social al faptei comise, limitele legale de pedeapsă, împrejurările comiterii faptei - asupra persoanei cu care inculpatul trăia în concubinaj de câteva luni şi faţă de care în mod normal trebuia să întrunească sentimente de afecţiune - violenţa deosebită a inculpatului la comiterea acestei fapte - rezultând din numărul foarte mare de leziuni corporale provocate, persoana acestuia, astfel cum se conturează şi din referatul de evaluare întocmit acestuia precum şi lipsa antecedentelor sale penale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen legal inculpatul R.D. criticând soluţia pronunţată pentru nelegalitate şi netemeinicie cu privire la încadrarea juridică a faptei şi cu prvire la pedeapsa aplicată.
A solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se dispună schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracţiuunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. în infracţiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., urmând să-i fie aplicată o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege având în vedere lipsa antecedentelor penale şi poziţia sa sinceră manifestată pe parcursul procesului penal.
În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante prev.de art. 74, 76 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 103/ A din 27 iulie 2010 peonunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul R.D., fiul lui G. şi I., împotriva sentinţei penale nr. 295 din 25 iunie 2010 a Tribunalului Cluj.
S-a menţine starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 06 februarie 2010 la zi.
S-a stabilit în favoarea Baroului de avocaţi Cluj suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.J.
A fost obligat inculpatul R.D. să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că apelul declarat de inculpat este nefondat întrucât atât situaţia de fapt stabilită de instanţa de fond cât şi încadrarea juridică sunt corecte.
În ce priveşte solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., s-a reţinut că este neîntemeiată întrucât din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a lovit-o în mod repetat pe victimă, pe parcursul mai multor ore provocându-i leziuni pe tot corpul cu mâinile, picioarele şi pumnii, precum şi cu o coadă de mătură, cauzându-i multiple facturi şi leziuni după care a părăsit apartamentul şi a lăsat-o singură şi fără ajutor, aspecte ce formează instanţei convingerea că deşi nu a urmărit decesul victimei, inculpatul a acceptat posibilitatea procedurii acestuia.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, s-a reţinut că instanţa de fond a avut în vedere în mod corect gradul de pericol social al faptei comise, împrejurările comiterii acesteia, violenţa deosebită manifestată de inculpat, precum şi persoana acestuia, apreciindu-se în mod corect că pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatului este în măsură să asigure reeducarea lui.
Împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel a declarat recurs inculpatul R.D., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul pedepsei aplicate.
A arătat că faţă de împrejurările în care s-a comis fapta şi de circumstanţele sale personale, pedeapsa aplicată este exagerată, solicitând reducerea acesteia.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 72 alin. (1) C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de gradul de pericol social al faptei comise, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, iar potrivit dispoziţiilor art. 54 alin. (1) C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni.
În cauza de faţă, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. constând în aceea că la data de 4 februarie 2010 a lovit-o pe concubina sa C.M. cu coada unei mături, cu pumnii şi picioarele în cap şi în toate zonele corpului, provocându-i leziuni la nivelul capului, gâtului, trunchiului şi membrelor, leziuni care au condus la decesul acesteia
Faţă de modalitatea în care s-a comis fapta, de multitudinea şi intensitatea loviturilor aplicate victimei, pe o durată de aproximativ două ore, dar şi de atitudinea ulterioară a inculpatului care a părăsit locuinţa, lăsând victima fără ajutor, pedeapsa aplicată este just individualizată, în conformitate cu prevederile art. 72 şi art. 52 C. pen.
Împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale şi a dat dovadă de sinceritate au fost avute în vedere de instanţa de fond la aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege.
Faţă de cele menţionate, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de apel este legală şi temeinică, iar recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestului preventiv începând cu data de 6 februarie 2010 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R.D. împotriva Deciziei penale nr. 103/ A din 27 iulie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, reţinerea şi arestarea preventivă de la 6 februarie 2010 la 1 noiembrie 2010.
Obligă recurentul inculpatul la plata sumei de 400 cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J.
Pronunţată în şedinţă publică azi 1 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3705/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3890/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
