ICCJ. Decizia nr. 3093/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3093/2010
Dosar nr. 847/64/2009
Şedinţa publică din 9 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 4/ F din 26 ianuarie 2010, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara M.D.M. împotriva rezoluţiei nr. 302/P/2008 din 11 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, petiţionara M.D.M. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de avocaţii Ţ.G. şi B.M. şi notarul public I.F., pentru infracţiunile de constituire a unui grup infracţional, susţinând că s-au asociat în scopul de a săvârşi infracţiuni în vederea obţinerii prin mijloace frauduloase a unor imobile de la persoane de cetăţenie germană, fals intelectual, în ceea ce-l priveşte pe notarul I.F. şi complicitate la fals intelectual, în privinţa celor doi avocaţi, precum şi uz de fals, motivând că avocaţii au acţionat pentru a obţine şi uza de acte false pentru ca apoi să dobândească proprietăţi în mod fraudulos în România.
Petenta a susţinut în motivarea plângerii că certificatele de moştenitor sunt false, întrucât notarul nu a verificat dacă moştenitorii au acceptat sau nu succesiunea, moştenirea a fost dezbătută de O.S., după soţul ei, încă din 1950, ea fiind unica moştenitoare; notarul nu a semnat certificatul; în încheierea de predare apare în masa succesorală imobilul în care petenta locuieşte. Potrivit extrasului C.F. din 21 decembrie 2006, este menţionată o grădină, neinclusă în moştenirea O.S., astfel încât avocatul Ţ. ar trebui să justifice cum poate fi această grădină reclamată de O.S., dacă nu o avea în masa succesorală.
Petenta a arătat că mandatul dat la Munchen în data de 26 aprilie 2006, avocatului B.M. este fals, întrucât la aceeaşi dată a ami fost emisă de moştenitori o procură în favoarea lui K.F.F., având ca obiect dezbaterea succesiunii. În plus, imobilul revendicat de avocaţi, ca fiind înscris în C.F., a cărui proprietară este petenta nu este identic cu cel care face parte din masa succesorală, în privinţa căreia K.F. a arătat că ar cuprinde terenuri C.F. A susţinut că notarul ar fi comis infracţiunea de fals intelectual întrucât prin certificatele de moştenitor a dat celor doi cetăţeni germani S.J. şi S.S. calitatea de moştenitori asupra imobilului petentei, la care aceştia nu aveau vocaţie.
Prin ordonanţa din 11 septembrie 2009, dată în Dosarul nr. 302/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public, pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), iar faţă de avocaţii B.M. şi Ţ.G. pentru infracţiunile de complicitate la fals intelectual şi uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.
În motivarea ordonanţei, s-a reţinut, din actele premergătoare efectuate, că notarul public a emis certificatul de moştenitor din 12 decembrie 2006, prin care s-a stabilit masa succesorală după defuncţii S.G. şi soţia sa O., potrivit cu care singurul moştenitor legal era S.G.K., care decedat fiind la 22 noiembrie 1972, are ca moştenitori pe S.J., S.S. şi S.l., consemnându-se în încheierea finală din 12 noiembrie 2006 că aceştia acceptă moştenirea prin mandatarul lor, K.F.F. Acelaşi notar a eliberat şi certificatul de moştenitor din 15 decembrie 2006, de pe urma defunctei S.l., masa succesorală (imobile înscrise în C.F. Braşov) revenind moştenitorilor S.J. şi S.S., fiu şi fiică.
La dosar a fost anexată copia procurii prin care cei doi moştenitori l-au împuternicit pe K.F.F. să-l reprezinte în cazul moştenirii din România după defuncţii S.G. şi O., bunicii lor, fiind ataşat şi un extras din procesul-verbal emis de Judecătoria Stalin privind cauza de succesiune după defunctul S.G. şi acceptarea succesiunii de soţia sa O.
S-a reţinut că notarul a eliberat certificatul de moştenitor după ce a verificat că succesiunea nu a mai fost dezbătută în România, I.F. ataşând la dosar acte în acest sens.
În ceea ce-l priveşte pe avocatul B.M., s-a reţinut faptul că printr-un înscris numit "procură", încheiat la Munchen în 26 aprilie 2006, S.J. şi S.S. l-au mandatat să-i reprezinte în litigiul cu privire la retrocedarea imobilului moştenit în Braşov, mandat în temeiul căruia B.M. a iniţiat acţiunea ce formează obiectul Dosarului civil nr. 5206/197/2006 al Judecătoriei Braşov.
Referitor la avocatul Ţ.G., s-a constatat că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, vânzătorii S.J. şi S. s-au prezentat personal, fapt atestat de încheierea de autentificare întocmită de notarul public R.E.M. din Sibiu, obiectul vânzării reprezentându-l imobilele înscrise în C.F. Braşov, moştenite de S.G. şi S.O.
În concluzie, s-a reţinut de către procuror că în sarcina făptuitorilor nu pot fi reţinute infracţiunile reclamate de petentă, întrucât acestea nu există.
Împotriva acestei ordonanţe, petenta a formulat plângere, iar prin rezoluţia din 23 octombrie 2009, dată în Dosarul nr. 813/ll/2/2009, procurorul general a menţinut rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală şi temeinică.
Prin plângerea depusă la instanţă, petiţionara a solicitat desfiinţarea ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale, susţinând că din analiza contractului de vânzare-cumpărare autentificat de B.N.P. R.E.M. din Sibiu, rezultă indubitabil infracţiunile reclamate, întrucât nu există nici o probă care să ateste faptul că J.S. şi S.S. s-ar fi prezentat personal la vânzarea imobilului, iar competenţa notarială revenea unui birou din jud. Braşov.
Instanţa de fond, prin sentinţa penală sus-menţionată, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarei, reţinând, în esenţă, următoarele:
În privinţa infracţiunii de fals intelectual, reclamată în sarcina notarului public I.F., s-a reţinut că nu rezultă indicii referitoare la existenţa acestei infracţiuni, întrucât calitatea de moştenitori legali a fost verificată şi stabilită, fiind avut în vedere inclusiv extrasul din procesul-verbal de la Judecătoria Populară Mixtă oraşul Stalin, conform căruia moştenitoarea averii acestuia a fost declarată soţia O.S., iar masa succesorală a fost stabilită după examinarea extraselor de carte funciară.
Referitor la avocatul B.M., s-a constatat că la fila 427 vol. l Dosar penal nr. 302/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, se află ataşată în copie certificată pentru conformitate cu originalul, procura dată la Munchen, la data de 26 aprilie 2006, prin care S.J. şi S. l-au împuternicit să-l reprezinte în problema succesorală din România, menţionându-se că "în special, mandatul se acordă pentru litigiul cu privire la retrocedarea imobillului moştenit de noi, din Braşov, împărţit ulterior".
În temeiul acestui mandat, avocatul a formulat acţiunea civilă ce a format obiectul Dosarului civil nr. 5206/197/2007 al Judecătoriei Braşov, având ca obiect constatarea nulităţii de proprietară a numitei O.M.S., născută B. asupra imobilului menţionat, cu consecinţa nevalabilităţii titlului statului şi a repunerii în situaţia anterioară. Prin sentinţa civilă nr. 335/S/2008 a Tribunalului Braşov, cererea a fost respinsă, iar judecarea apelului declarat în cauză a fost suspendată până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii ce face obiectul Dosarului nr. 559/197/2009.
Împrejurarea că procura dată avocatului Brebenel are aceeaşi dată cu aceea prin care K.F. a fost împuternicit de către S.J. şi S.S., nu prezintă relevanţă sub aspect penal, câtă vreme acesta din urmă i-a repezentat pe succesori la notar, pentru eliberarea certificatelor de moştenitor, iar avocatul B. i-a reprezentat în faţa instanţei de judecată cu privire la un imobil neinclus în masa succesorală de către notarul Isbăşoiu, cel înscris la C.F. Braşov.
În ce priveşte faptele imputate avocatului Ţ.G., se constată că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 13 aprilie 2007 de B.N.P. R.E.M., cu sediul în Sibiu, acesta a cumpărat de la vânzătorii S.J. şi S. terenurile înscrise în C.F. Braşov, dobândite prin moştenire. Conform menţiunii făcute de notarul public, la încheierea actului vânzătorii şi cumpărătorul au fost prezenţi personal, declarând, după citire, că i-au înţeles conţinutul, le exprimă voinţa şi au consimţit la autentificarea înscrisului, semnând toate exemplarele acestuia.
Împrejurarea că actul a fost întocmit de un notar din Sibiu nu are relevanţă în cauză, câtă vreme, potrivit art. 10 din Legea nr. 36/1995, notarul public are competenţă generală, cu excepţiile prevăzute strict şi limitativ, între care nu se încadrează şi autentificarea unui contract de vânzare-cumpărare.
De altfel, calitatea de proprietar a avocatului Ţ.G. asupra imobilelor menţionate a fost constatată şi de instanţa civilă, prin sentinţa civilă nr. 4185/2009 a Judecătoriei Braşov, rămasă irevocabilă la data de 5 ianuarie 2010.
Prin urmare, nu au rezultat acţiuni specifice complicităţii la fals intelectual sau uz de fals, care să poată fi imputate avocatului intimat Ţ.G.
Pentru aceste considerente, prima instanţă a constatat legalitatea şi temeinicia rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionara.
Recursul declarat de petiţionară, amplu motivat în scris la dosar, este nefondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, după o analiză detaliată a situaţiei de fapt şi a înscrisurilor din dosar, instanţa de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiţionară, ca nefondată.
Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că soluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică, întrucât nu au fost relevate indicii cu privire la existenţa infracţiunilor reclamate în sarcina intimatului notar public şi a celor doi intimaţi avocaţi.
Astfel, din examinarea actelor dosarului, rezultă că, în cadrul procedurii emiterii certificatelor de moştenitor pentru S.J. şi S.S., reprezentaţi de K.F.F., notarul public a respectat condiţiile prevăzute de lege, atestând calitatea acestora, pe baza înscrisurilor întocmite de Judecătoria Populară Mixtă a oraşului Stalin, la data de 25 noiembrie 1950, în cauza de succesiune după defunctul O.S. şi a extraselor de carte funciară şi a solicitat relaţii dacă succesiunea a mai fost dezbătută în România.
În ce priveşte presupusa activitate infracţională a intimatului avocat B.M., se constată că, aşa cum a rezultat din actele premergătoare efectuate în cauză, în sarcina acestuia nu pot fi reţinute infracţiunile de complicitate la fals intelectual şi uz de fals, întrucât i-a reprezentat pe cei doi moştenitori în faţa instanţelor, în temeiul unei procuri, aflată în copie certificată pentru conformitate cu originalul, eliberată la Munchen, la data de 26 aprilie 2006, aceasta fiind şi un mandat special pentru retrocedarea imobilului moştenit în Braşov, împărţit ulterior.
Nici în ce priveşte faptele imputate avocatului Ţ.G., nu rezultă indicii referitoare la săvârşirea vreunei infracţiuni. Astfel, conform menţiunii făcute de notarul public R.E.M., cu sediul în Sibiu, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a terenurilor înscrise în C.F. Braşov, dobândite prin moştenire, vânzătorii S.J. şi S. şi cumpărătorul au fost prezenţi personal, declarând, după citire, că i-au înţeles conţinutul, le exprimă voinţa şi au consimţit la autentificarea înscrisului, semnând toate exemplarele acestuia.
De altfel, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, calitatea de proprietar a avocatului Ţ.G. asupra imobilelor menţionate a fost constatată şi de instanţa civilă, prin sentinţa civilă nr. 4185/2009 a Judecătoriei Braşov, rămasă irevocabilă la data de 5 ianuarie 2010.
Aşa fiind, se constată că în cauză nu au rezultat indicii privitoare la existenţa infracţiunilor reclamate de petiţionară în sarcina intimaţilor.
În raport de considerentele expuse, se constată că sentinţa primei instanţe este temeinică şi legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară M.D.M., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară M.D.M. împotriva sentinţei penale nr. 4/ F din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 1500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către intimatul Ţ.G.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3694/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3655/2010. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
