ICCJ. Decizia nr. 3714/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3714/2010
Dosar nr. 8386/1/2010
Şedinţa publică din 21 octombrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Prin încheierea din 12 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 16362/95/2008, în baza art. 3002 rap. la art. 160b C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului P.D.
S-a reţinut că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, deoarece în continuare sunt probe că inculpatul a săvârşit fapta pentru care este cercetat, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fapt ce rezultă atât din natura şi gravitatea faptei săvârşite, dar şi din aspectele privitoare la persoana inculpatului, care ar mai putea săvârşi alte fapte antisociale, cu atât mai mult cu cât inculpatul are antecedente penale.
Pe de altă parte, s-a constatat că s-au respectat drepturile inculpatului prev. de art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul P.D., solicitând casarea încheierii atacate, iar pe fond, revocarea măsurii arestării preventive şi punerea inculpatului, de îndată, în libertate, arătând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatul P.D. a fost trimis în judecată în stare de arest pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 180, 189 alin. (2) şi 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) şi art. 176 lit. c) C. pen., toate cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., fiind condamnat în primă instanţă doar pentru primele două infracţiuni la o pedeapsă rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare, reţinându-se că împreună cu fratele său P.N. au exercitat acte de violenţă împotriva părţii vătămate B.D., lovind-o cu pumnii şi cu o bâtă, după care l-au forţat să urce în autoturismul condus de inculpatul P.N.
Inculpatul P.D. a fost arestat preventiv începând cu data de 29 octombrie 2008, fiind incidente disp. art. 148 lit. a) şi f) C. proc. pen.
Înalta Curte apreciază că temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului subzistă şi impun privarea de libertate în continuare a acestuia.
Astfel, în cauză există mai mult decât o presupunere rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat (în condiţiile în care împotriva sa a fost pronunţată o hotărâre de condamnare, chiar nedefinitivă), iar natura violentă a acestora, circumstanţele în care au fost comise, ca şi împrejurarea că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, justifică aprecierea că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, fiind de natură a afecta buna desfăşurare în continuare a procesului penal, cu atât mai mult cu cât iniţial inculpatul s-a sustras cercetărilor, fiind încarcerat după o săptămâna de la emiterea mandatului de arestare preventivă.
În ce priveşte durata arestării, Curtea constată că aceasta nu a depăşit o limită rezonabilă, în condiţiile în care a fost judecat şi condamnat în primă instanţă după 10 luni de la data arestării sale.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca fiind nefondat şi-l va respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat P.D. împotriva încheierii din 12 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 16362/95/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 octombrie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 1620/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1674/2010. Penal → |
|---|
