ICCJ. Decizia nr. 3716/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3716/2010
Dosar nr. 15752/30/2009
Şedinţa publică din 22 octombrie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 441/PI din 2 octombrie 2009, Tribunalul Timiş a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului M.C.D. din infracţiunile prevăzute de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. în infracţiunile prevăzute de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 290 C. pen.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 74 lit. c) C. pen. şi cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.C.D., fără ocupaţie, necăsătorit, stagiu militar satisfăcut, studii 12 clase, în prezent deţinut în Penitenciarul Timişoara, la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.
În baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 74 lit. c) C. pen. şi cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 9 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de mare risc, în mod ilegal.
În baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 74 lit. c) C. pen. şi cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere ilegală de droguri de risc.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 290 C. pen. şi cu aplicarea art. 27 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului M.C.D. pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului M.C.D., alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului M.C.D.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii inculpatului M.C.D. din data de 16 ianuarie 2009 şi a arestului preventiv, de la data de 17 ianuarie 2009 la zi.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul P.V.A., cetăţenie română, studii 10 clase, fără ocupaţie, divorţat, stagiul militar nesatisfăcut, în prezent deţinut în Penitenciarul Timişoara, la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.
În baza art. 65 alin. (1) şi 2 (C). pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere ilegală de droguri de risc.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului P.V.A. pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului P.V.A., alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului P.V.A.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii inculpatului P.V.A. din data de 16 ianuarie 2009 şi a arestului preventiv, de la data de 17 ianuarie 2009 la zi.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a confiscat de la inculpatul P.V.A. o cantitate de 184,2 gr. substanţă ce conţinea cocaină, lidocaină şi fenacetină.
În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus distrugerea drogurilor confiscate de la inculpat, cu păstrarea de contraprobe.
În baza art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea unei împuterniciri în limba spaniolă ce poartă antetul I. SL.
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare dintre inculpaţi la plata sumei de 2.000 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus plata sumei de 1.340 RON din fondurile Ministerul Justiţiei către Institutul de Medicină Legală Timişoara, reprezentând contravaloarea expertizelor medico-legale efectuate în cauză.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că inculpatul M.C.D., neavând niciun loc de muncă, s-a deplasat în localitatea Roquetas del Mar, provincia Valencia, în căutarea unei oferte de lucru. În aceste împrejurări, inculpatul s-a cunoscut cu numitul D.C.I. care, văzând că este de origine română şi este în căutarea unei surse de venit, i-a propus efectuarea unui serviciu mai „delicat";, pentru care urma să încaseze suma de 3000 euro. Auzind oferta şi suma pe care urma să o încaseze, inculpatul a fost de acord cu efectuarea serviciului, chiar dacă el consta în transportul ilicit a cantităţii de circa 200 gr. cocaină, care trebuia să ajungă în România pentru a fi plasată unui alt cetăţean român.
La data de 13 ianuarie 2009, cei doi s-au deplasat la firma de închirieri maşini „T.R.G.I.” SL Roquetas del Mar din Spania, încheind un contract de închiriere a unui autovehicul marca „S.I. TDI";, contractul fiind încheiat pe numele inculpatului M.C.D. Numitul D.C.I. a achitat personal suma de 135 euro şi 200 euro drept garanţie, în contract stipulându-se obligaţia ca la data de 16 ianuarie 2009 maşina să fie restituită.
Împuternicirea eliberată de firma de închirieri cuprindea posibilitatea folosirii maşinii închiriate doar pe teritoriul Spaniei. În acest context, inculpatul M.C.D., la solicitarea lui D.C.I., a recurs la o cunoştinţă pentru falsificarea împuternicirii prin folosirea unui laptop şi a unei imprimante performante, astfel încât în cuprinsul împuternicirii s-a consemnat un alt itinerar de deplasare, care prevedea inclusiv teritoriul României.
Înainte de a pleca spre România, numitul D.C.I., împreună cu inculpatul M.C.D. au expediat în România, în municipiul Timişoara, prin firma S.T., o cantitate de cocaină, pe care D.C.I. a ambalat-o într-o folie transparentă şi a introdus-o într-o cutie de cacao, a cărui conţinut l-a înjumătăţit şi pulverizat peste punga cu cocaină, în aşa mod încât să nu se remarce la o eventuală percheziţie.
Asigurându-se că geamantanul în care se afla cocaina a ajuns în perfectă stare la destinaţie, cei doi au plecat spre România la data de 14 ianuarie 2009, cu autoturismul închiriat de la firma spaniolă, ajungând în Timişoara la data de 15 ianuarie 2009.
Întrucât ofiţerii I.J.P.F.-C.T.S.I. aşteptau venirea celor doi, s-a procedat la monitorizarea traseului deplasării lor până în momentul ridicării bagajului. Geamantanul a fost ridicat de la sediul firmei de transport de inculpatul M.C.D., predarea fiind realizată de investigatorul sub acoperire T.A. În acest timp, numitul D.C.I. a rămas în maşină pentru a se asigura că nu va exista niciun fel de intervenţie nedorită din partea organelor de poliţie, care ar fi putut realiza un flagrant.
După recuperarea bagajului, cei doi s-au deplasat la hotelul „R.P."; din Timişoara, unde inculpatul M.C.D. s-a cazat, timp în care numitul D.C.I. a luat legătura cu persoana ce urma să preia coletul cu cocaină şi să achite contravaloarea acestuia.
În cursul zilei de 16 ianuarie 2009, D.C.I. l-a preluat pe inculpat de la hotel, deplasându-se împreună la întâlnirea cu cumpărătorul. Pachetul cu cocaină a fost introdus în buzunarul unei perechi de pantaloni de trening, care au fost depozitaţi într-o geantă de culoare neagră ce urma să fie predată cumpărătorului.
Odată pregătită marfa, numitul D.C.I. l-a condus pe inculpat la locul de întâlnire, mai precis în parcarea localului C. din Timişoara, unde i-a comunicat detaliile necesare recunoaşterii persoanei ce urma să preia drogurile.
La un moment dat, în parcarea localului C. a oprit un autoturism marca V. de culoare neagră, cu număr de înmatriculare TM-XXXXXX, la volanul căruia era cumpărătorul, în persoana inculpatului P.V.A., care a oprit maşina, lăsând motorul să meargă. Observând apariţia acestuia, inculpatul M.C.D. l-a recunoscut după detaliile comunicate de numitul D.C.I., motiv pentru care s-a apropiat de el, aşezându-se pentru câteva secunde pe bancheta din dreapta şoferului, timp necesar pentru a-l saluta şi a-i rosti fraza „(...) ai acolo";, după care a lăsat pe bancheta din spate a maşinii geanta de culoare neagră pregătită de D.C.I.
Imediat după efectuarea schimbului, inculpatul M.C.D. a coborât din maşină, deplasându-se înspre hotelul unde era cazat, iar inculpatul P.V.A. înspre locuinţa sa, situată în Timişoara, unde nu a reuşit să ajungă, deoarece ofiţerii C.T.S.I. au procedat la oprirea lui în trafic şi efectuarea flagrantului.
În acelaşi mod s-a procedat la reţinerea şi conducerea inculpatului M.C.D. de la hotelul în care era cazat, pentru a fi audiat la sediul I.J.P.F. Timişoara.
În prezenţa procurorului D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiş s-a procedat la deschiderea genţii de culoare neagră ridicată din maşina inculpatului P.V.A. cu prilejul flagrantului, ocazie cu care în buzunarul pantalonului de trening aflat în geanta de culoare neagră, împreună cu mai multe obiecte de îmbrăcăminte, s-au găsit circa 200 gr. cocaină ambalată într-o pungă transparentă.
Supusă testelor de laborator, s-a concluzionat faptul că greutatea reală a drogului este de 184,1 grame, substanţă ce conţine cocaină, lidocaină şi fenacetină, iar cât priveşte cocaina, aceasta face parte din tabelul anexă nr. II din Legea 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
Situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond, a fost dovedită cu procesele-verbale de sesizare din oficiu, procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, declaraţiile martorilor B.I., T.A., O.A., C.G., procesele-verbale de interceptare a convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi, raport de constatare tehnico-ştiinţific, planşe foto, toate coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Cu privire la infracţiunea de complicitate la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, reţinută în sarcina inculpatului M.C.D., apreciază instanţa de fond că încadrarea juridică dată faptei nu este corectă cât timp împuternicirea emisă de o firmă de închirieri maşini în Spania nu poate avea valoarea unui înscris oficial.
Pentru aceste motive, instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 26 raportat la art. 288 C. pen. în art. 26 raportat la art. 290 C. pen.
Fiind audiat inculpatul M.C.D., a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa, ajutând organele de urmărire penală la aflarea adevărului şi a modalităţii de comitere a faptelor.
Inculpatul P.V.A. a regretat comiterea faptelor, arătând că este doar consumator de droguri, că nu s-au găsit droguri asupra sa, nici în maşină, şi nici în locuinţă.
La individualizarea pedepselor, instanţa de fond a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul M.C.D., criticând-o pentru netemeinicie, şi inculpatul P.V.A., pe care nu l-au motivat.
Prin Decizia penală nr. 81/A din 27 mai 2010, Curtea de Apel Timişoara, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii P.V.A. şi M.C.D. împotriva Sentinţei penale nr. 441/PI din 2 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. 1575.1/30/2009.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor P.V.A. şi M.C.D.
În temeiul art. 88 C. proc. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor durata arestului preventiv, de la data de 2 octombrie 2009 la zi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat fiecare inculpat la plata a câte 200 RON, cheltuieli judiciare către stat în apel.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de prim control judiciar a reţinut că sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică, vinovăţia inculpaţilor a fost corect stabilită, iar pedepsele aplicate inculpaţilor corespund gradului de pericol social concret al faptelor comise.
Apreciază instanţa de apel că în cauză nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. cu consecinţa reducerii pedepselor întrucât în cursul procesului penal inculpaţii au avut o comportare nesinceră, negând săvârşirea infracţiunilor.
Împotriva acest decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii M.C.D. şi P.V.A., solicitând a se acorda o mai largă eficienţă circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea lor şi aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai mic, având în vedere că sunt la primul conflict cu legea penală.
În recursurile lor inculpaţii invocă cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile declarate de inculpaţi nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond în urma coroborării întregului material probator administrat în cauză, reţinând că inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina lor.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se în mod indubitabil că inculpatul M.C.D. se face vinovat de comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 26 raportat la art. 290 C. pen. şi inculpatul P.V.A. se face vinovat de comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000 şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Astfel rezultă din materialul probator administrat că în cauză inculpatul M.C.D. a introdus în ţară, fără documente, cantitatea de 184 gr. cocaină, prin expedierea, pe numele său, din Spania, a unui colet ce conţinea această cantitate de droguri, coletul fiind ridicat ulterior de la sediul firmei de transport din Timişoara.
De asemenea, în sarcina inculpatului M.C.D. s-a reţinut că a deţinut, transportat şi livrat cantitatea de 184 g cocaină inculpatului P.V.A., această infracţiune prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 existând în concurs real cu infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
De asemenea, s-a stabilit că fapta inculpatului P.V.A. de a procura şi a deţine aceeaşi cantitate de droguri livrată de inculpatul M.C.D. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, faptă săvârşită cu intenţie directă, poziţia iniţială adoptată de inculpat în sensul că i-a cerut numitului D.C.I., dar nu pentru a le comercializa, ci pentru consum propriu, fiind contrazisă de probele administrate în cauză.
Şi infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 a fost comisă de ambii inculpaţi, buletinele de analiză toxicologică din 23 ianuarie 2009 ale Institutului de Medicină Legală Timişoara confirmând faptul că aceştia sunt consumatori de droguri de risc.
De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că pedepsele principale aplicate inculpaţilor au fost corect individualizate, atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, instanţa de fond dând relevanţă gradului de pericol social ridicat al faptelor comise, circumstanţelor reale în care au fost comise faptele, respectiv modalitatea laborioasă în care inculpatul M.C.D. a introdus drogurile în ţară, ridicarea coletului de la firma de transport şi apoi livrarea acestora către inculpatul P.V.A.
Faptul că inculpaţii nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale şi au recunoscut în final faptele, în modalitatea reţinută de instanţa de fond, a fost avut în vedere de prima instanţă, care a orientat pedepsele spre minimul special prevăzut de lege.
De asemenea, poziţia adoptată de inculpatului M.C.D., care a contribuit la stabilirea modalităţii de comitere a faptei a determinat instanţa de fond să reţină în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepselor între limitele prevăzute de art. 76 lit. a) C. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că nu există alte împrejurări care să facă posibilă reducerea pedepselor aplicate, numai în acest mod putându-se atinge finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen. privitoare la scopul educativ şi coercitiv al pedepsei.
Faptul că inculpaţii nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală, nu poate determina o reevaluare a pedepselor aplicate, aceasta reprezentând o stare de normalitate pentru orice individ şi nu o virtute care să contribuie la reindividualizarea excesivă a pedepselor.
Pedepsele aplicate, în cuantumul stabilit de instanţa de fond, sunt în măsură să contribuie la formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială, fapt pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondate recursurile inculpaţilor.
În baza art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce din pedeapsă arestarea preventivă, de la 16 ianuarie 2009 la zi pentru ambii inculpaţi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.C.D. şi P.V.A. împotriva Deciziei penale nr. 81/A din 27 mai 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive, de la 16 ianuarie 2009 la 22 octombrie 2010.
Obligă recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3890/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3718/2010. Penal. Infracţiuni la legea... → |
|---|
