ICCJ. Decizia nr. 4023/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4023/2010
Dosar nr. 2098/91/2010
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 307 din 09 noiembrie 2009 a Tribunalului Vrancea, inculpata M.L. a fost condamnată la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de pruncucidere, prev. de art. 177 C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
A fost obligată inculpata la plata sumei de 1.385,77 RON cheltuieli îngrijiri medicale, cu dobânda legală aferentă până la achitare către S.J.U. Sf. P. Focşani.
A fost obligată inculpata la 2.000 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 464 RON în contul S.J. Focşani pentru S.J.M.L., 252 RON către I.N.M.L. laşi, 252 RON către I.N.M.L. „M.M."; şi 200 RON onorariu apărător din oficiu.
S-a dispus ca cheltuielile judiciare efectuate de unităţile medicale şi onorariul din oficiu să fie achitate, până la achitarea efectivă de către inculpată, din fondurile M.J.L.C.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Inculpata M.L. a fost căsătorită cu numitul M.D. şi din căsătoria lor au rezultat minorii M.I.D. şi M.D.Ş. Prin Sentinţa civilă nr. 1239 din 29 noiembrie 2006 a Judecătoriei Panciu, căsătoria a fost desfăcută prin divorţ şi minorii au fost încredinţaţi mamei, spre creştere şi educare.
Din anul 2006, inculpata a început o relaţie de concubinaj cu numitul I.N., moment de la care, împreună cu cei doi minori, inculpata s-a stabilit la domiciliul acestuia din comuna Baloteşti, satul Găgeşti, judeţul Vrancea.
Inculpata împreună cu I.N. se ocupă de creşterea copiilor din prima căsătorie, fiind ajutaţi şi de mama lui I.N. - martora I.M. şi în comunitate sunt cunoscuţi ca fiind o familie obişnuită, fără excese şi cu un statut social normal.
Din fotografiile depuse la dosarul de urmărire penală, procesul-verbal încheiat cu ocazia efectuării cercetării la faţa locului şi din declaraţiile martorilor rezultă că familia I. avea condiţii materiale decente şi obţineau venituri suficiente pentru întreţinerea familiei.
Cu toate acestea, inculpata nu a adus la cunoştinţă concubinului şi nici mamei acestuia că a rămas însărcinată. În faza de urmărire penală a declarat că a conştientizat încă din lunile aprilie că este însărcinată, deoarece fătul mişcase, însă, cunoscând că I.N. mai avea un băiat în vârstă de 19 ani, dintr-o căsătorie anterioară şi nu dorea alţi copii, a hotărât să nu-i spună, urmând ca acesta să afle în momentul în care se năştea copilul. Ba, mai mult, a declarat că pentru a masca starea de graviditate a purtat haine mai largi, că a fost întrebată de către martorii L.M., M.L. şi L.V. dacă nu cumva este gravidă, însă a negat de teamă că nu va mai fi primită la muncă. La cercetarea judecătorească, inculpata şi-a infirmat propriile declaraţii, afirmând că nu a cunoscut că este însărcinată şi că nu a depus niciun fel de diligenţe pentru a ascunde familiei că este însărcinată.
Mai mult, a încercat să sugereze ideea că starea de rău s-ar fi datorat altor cauze, că moartea fătului a fost accidentală, că în realitate acesta s-a născut mort sau că nu a dat niciun semn de viaţă şi că a fost într-o asemenea stare de tulburare, încât a fost în imposibilitate de a acorda ajutor sau îngrijirile minime necesare noului născut.
În dimineaţa zilei de 31 august 2008, în jurul orei 4,00, inculpata a simţit unele „contracţii"; specifice stării de graviditate, motiv pentru care a ieşit din încăperea în care se afla împreună cu I.N. şi a mers într-o altă cameră a locuinţei, încăpere care deşi era amenajată, era folosită de familie decât foarte rar.
Mai târziu, în acea dimineaţă, fără a solicita ajutorul altor persoane, inculpata a născut în camera unde se afla, un făt de sex femeiesc, după care a intrat în stare de inconştienţă. Ulterior, pe fondul stării de tulburare pricinuită de naştere, inculpata a rupt cordonul ombilical şi a strangulat nou-născutul, posibil cu un material textil, suprimându-i viaţa.
La scurt timp, inculpata a înfăşurat fătul cu mai multe obiecte de îmbrăcăminte şi l-a lăsat între două piese de mobilier, respectiv între un fotoliu şi un şifonier, după care s-a aşezat în pat.
Deşi ceilalţi membri ai familiei se aflau în gospodărie, în acea zi niciunul nu a sesizat aspectele prezentate mai sus, însă, la un moment dat, în după amiaza aceleiaşi zile, în jurul orelor 16,00, I.M. şi I.N. au intrat în camera în care se afla inculpata, împrejurare în care, observând urme de sânge şi că inculpata nu mai era conştientă, au solicitat ambulanţa.
Cu ocazia efectuării cercetării la faţa locului, cadavrul noului-născut a fost găsit înfăşurat într-o bluză roşie, având mâneca unui pulover negru înfăşurată o singură dată în jurul capului şi acoperit cu mai multe obiecte de îmbrăcăminte.
Potrivit Raportului de constatare medico-legală nr. 220/A/2008, moartea nou-născutului a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei respiratorii acute, consecinţă a comprimării circulare a regiunii cervicale, cel mai probabil cu un material moale de tip textil. Între leziuni şi deces există raport de cauzalitate directă.
Fătul s-a născut la termen, viu şi viabil, durata vieţii extrauterine a fost de câteva minute/ore, cu certitudine sub 24 de ore. Infiltratul hemoragie epicranian a fost consecinţa traumatismului cranian obstretical şi nu s-au constatat elemente de îngrijiri post-natale.
Raportul de nouă expertiză medico-legală din 17 martie 2009 a concluzionat că „M.L. a prezentat la data de 31 august 2008, cel mai probabil o tulburare pricinuită de naştere (F06.9), având în vedere starea clinică gravă în care a fost internată şi diagnosticată în spital. Datorită intervalului relativ mare între naştere şi descoperirea lăuzei într-o stare gravă (de circa 9 ore), nu se poate reconstitui cu fidelitate prezenţa tulburărilor psihice de natură a determina uciderea nou-născutului, dar sângerarea consecutivă unei retenţii prelungite a placentei poate constitui o motivaţie aparent suficientă, alături de ruperea cordonului ombilical, cu absenţa vreunor ligaturi, precum şi imposibilitatea de îndepărtare a urmelor naşterii";.
Instanţa de fond a reţinut că inculpata a săvârşit fapta într-o stare de tulburare determinată de naştere, deoarece nu există probe certe care să convingă că aceasta şi-a premeditat acţiunea şi deplin conştientă a suprimat viaţa noului-născut.
La individualizarea pedepsei, prima instanţă a avut în vedere că inculpata nu are antecedente penale, anterior a avut o comportare bună, ceea ce implică aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, însă, datorită gravităţii faptei comise cu rezonanţă deosebită în familia acesteia şi în comunitate, se impune ca pedeapsa să fie executată prin privare de libertate.
Împotriva Sentinţei penale nr. 307 din 9 noiembrie 2009 a Tribunalului Vrancea au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi inculpata M.L.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Sub un prim aspect s-a invocat că, în raport de împrejurările concrete în care s-a comis fapta, de modalitatea şi mijloacele folosite pentru realizarea hotărârii infracţionale, de natura şi pericolul social generic al faptei, pedeapsa aplicată inculpatei este prea blândă şi neîndestulătoare.
S-a invocat că inculpata a ascuns familiei sale faptul că era însărcinată, nu s-a înregistrat la medic şi, în dimineaţa zilei de 31 august 2008, când a simţit semnele stării specifice de naştere, s-a retras într-o încăpere ferită de membrii familiei sale şi fără a cere ajutorul cuiva.
S-a susţinut că, deşi comportamentul adoptat de inculpată după momentul în care a aflat că este însărcinată şi până la momentul găsirii ei ca lăuză, într-o cameră mai puţin frecventată de familie, pledează pentru o infracţiune mai gravă, deoarece rapoartele de expertiză psihiatrică au concluzionat cel mai probabil o tulburare pricinuită de naştere, tocmai datorită intervalului mare între naştere şi descoperirea lăuzei într-o stare gravă.
Ca un prim motiv de nelegalitate s-a invocat faptului că, în mod greşit, inculpatei i-au fost interzise, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., în condiţiile în care la săvârşirea infracţiunii aceasta nu s-a folosit de vreo funcţie sau profesie şi că se impunea interzicerea drepturilor părinteşti prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen. şi că inculpatei trebuia să i se aplice şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
Un alt motiv de nelegalitate vizează faptul că în mod greşit s-a dispus ca despăgubirile civile către cele trei unităţi spitaliceşti să fie avansate din fondurile Ministerului Justiţiei, în loc să fie obligată inculpata la plata acestor cheltuieli.
Inculpata M.L. a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Sub un prim aspect, a susţinut că nu este vinovată de săvârşirea infracţiunii pentru care este cercetată. A invocat că în dimineaţa respectivă s-a simţit foarte rău şi s-a retras într-o altă cameră pentru a nu-i deranja pe ceilalţi membri ai familiei. A căzut într-o stare de somnolenţă şi când s-a trezit a văzut fătul cu faţa în jos, acesta nu răsufla şi nu plângea, a rupt cordonul ombilical, l-a înfăşurat într-un pulover şi l-a lăsat jos, după care s-a târât până la pat şi a căzut într-o stare de somnolenţă. A încercat să acrediteze ideea că ştrangularea fătului s-a produs la naştere cu cordonul ombilical şi că datorită stării critice în care se afla nu a putut să ofere niciun ajutor fătului. În susţinerea acestei idei a invocat că raportul de expertiză medico-legală a reţinut ca semn de violenţă la nivel cervical depresiune palidă, cu lăţimea de 0,5 cm, circulară, cu adâncimea de 0,3 - 0,4 cm, leziune care putea fi produsă prin ştrangulare cu cordonul ombilical şi nu prin ştrangulare cu mâneca de la pulover lată de cca. 5 - 6 cm.
A susţinut că în faza de urmărire penală a recunoscut că a săvârşit fapta, deoarece a fost audiată imediat după ce a fost internată şi se afla în stare de inconştienţă.
Pentru aceste considerente a solicitat achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Pe motive de netemeinicie, a susţinut că a fost vorba de o naştere nepregătită, nu a acţionat cu intenţia de a ucide şi totul s-a datorat stării critice în care s-a aflat. A trecut prin trauma unui divorţ, s-a ocupat corespunzător de creşterea şi educarea celor doi minori care prin hotărârea de divorţ i-au fost încredinţaţi spre creştere şi educare, până în prezent a avut o comportare bună în societate, este încadrată în muncă, situaţie în care condamnarea la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi cu executare efectivă este prea drastică.
A susţinut că o executare efectivă a pedepsei ar conduce la destrămarea familiei, copii vor fi daţi în grija statului şi lipsiţi de afecţiunea mamei şi o vor lua pe căi greşite.
Prin Decizia penală nr. 24/A din 30 aprilie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi inculpata M.L. împotriva Sentinţei penale nr. 307 din 09 noiembrie 2009 a Tribunalului Vrancea.
S-a desfiinţat Sentinţa penală nr. 307 din 09 noiembrie 2009 a Tribunalului Vrancea şi în rejudecare:
A dispus condamnarea inculpatei M.L. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de pruncucidere prev. de art. 177 C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 4 ani închisoare sub supraveghere pe durata termenului de încercare prev. de 862 C. pen., respectiv pe o durată de 8 ani.
Potrivit art. 863 C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte o dată la 3 luni, de regulă în ultima zi de joi din lună, la Serviciul de Probaţiune din cadrul Tribunalului Vrancea şi să prezinte informaţii de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existentă;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
Potrivit art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a obligat pe inculpata M.L. la plata sumei de 1.385,77 RON, cu dobânda legală aferentă calculată de la data de 04 septembrie 2008 (data externării) şi până la achitarea integrală a debitului, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă S.J.U. Sf. P. Focşani.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpata M.L. la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat - urmărire + fond.
S-a stabilit ca suma de 200 RON, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu la fond, va fi virată în contul Baroului Vrancea din fondurile Ministerului Justiţiei, iar potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor rămân în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de control judiciar, analizând hotărârea penală apelată, prin prisma motivelor invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi de inculpata M.L., dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că prima instanţă, pe baza unei analize ample şi judicioase a probelor administrate în cauză, a reţinut în mod corect că fapta a fost săvârşită de inculpată cu vinovăţie şi a dat acesteia încadrarea juridică corespunzătoare.
Apărările inculpatei, în sensul că în faza de urmărire penală a fost audiată imediat după naştere, când se afla în stare de inconştienţă, sunt nefondate. Din procesele-verbale încheiate de organele de poliţie în data de 31 august 2008 rezultă că, datorită stării psiho-fizice, inculpata nu a putut da o declaraţie scrisă, dar a relatat elemente esenţiale cu privire la modul şi împrejurările în care fapta a fost săvârşită. A precizat că a ascuns familiei faptul că este însărcinată, că a suferit un avort şi ştia că fătul este de sex feminin.
La data de 04 septembrie 2008, deci la patru zile după săvârşirea faptei, inculpata a fost audiată de procuror, ocazie în care a prezentat cu lux de amănunte modul în care faptele au fost săvârşite, negând doar că ar fi strâns în jurul gâtului fătului mâneca unuia dintre pulovere. Inculpata a fost audiată din nou la data de 03 aprilie 2009, când a declarat că-şi menţine declaraţia dată anterior. La data de 24 iunie 2009, inculpatei i-a fost prezentat materialul de urmărire penală, ocazie în care a declarat că datorită stării de şoc nu-şi aduce aminte dacă a exercitat vreun fel de violenţe asupra nou-născutului, dar consideră că ea a comis această faptă.
Apărările inculpatei, în sensul că fătul s-ar fi născut mort, sau că ştrangularea a fost produsă de cordonul ombilical este infirmată de raportul de constatare medico-legală nr. 220/A/2008 din care rezultă că moartea nou-născutului a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei respiratorii acute, consecinţă a comprimării circulare a regiunii cervicale, cel mai probabil cu un material moale, că nou-născutul a fost născut la termen, viu şi viabil, durata vieţii uterine putând fi apreciată între câteva minute şi câteva ore.
Chiar dacă nu s-a solicitat o schimbare a încadrării juridice, faţă de probele administrate în cauză, s-a apreciat că susţinerile parchetului, în sensul că fapta ar putea primi o încadrare mai gravă, sunt nefondate.
Astfel, potrivit raportului din 06 noiembrie 2008 al I.M.L. laşi s-a concluzionat că inculpata a prezentat diagnosticul „reacţie depresivă anxioasă situaţională";, că la data examinării sus-numita a avut discernământul critic păstrat, iar la momentul comiterii faptei nu a prezentat o stare de tulburare psihofiziologică pricinuită de naştere, având discernământul prezent.
Comisia de Avizare şi Control al Actelor Medico-Legale laşi a concluzionat că inculpata a prezentat diagnosticul de retenţie de placentă după naştere la domiciliu, neasistată; şoc hemoragie, diagnostic precizat după aproximativ 9 ore de la naştere, fapte ce sugerează o naştere cu complicaţii care ar fi putut induce o tulburare psihofiziologică legată de actul de naştere, situaţie în care este dificil să se pronunţe categoric cu privire la discernământul inculpatei în momentul comiterii faptei.
Pentru înlăturarea acestor îndoieli, s-a efectuat o nouă expertiză medico-legală psihiatrică în cadrul I.M.L. „M.M."; Bucureşti, expertiză care a concluzionat că ";M.L. a prezentat la data de 31 august 2008, cel mai probabil, o tulburare pricinuită de naştere (F 06.9), având în vedere starea clinică gravă în care a fost internată şi diagnosticată în spital. Datorită intervalului relativ mare între naştere şi descoperirea lăuzei într-o stare gravă (de circa 9 ore), nu se poate reconstitui cu fidelitate prezenţa tulburărilor psihice de natură a determina uciderea nou-născutului, dar sângerarea consecutivă unei retenţii prelungite de placentă poate constitui o motivaţie aparent suficientă, alături de ruperea cordonului ombilical, cu absenţa vreunor ligaturi, precum şi imposibilitatea de îndepărtare a urmelor naşterii";.
S-a constatat că prima instanţă a efectuat şi o judicioasă operaţiune de individualizare atunci când a stabilit cuantumul pedepsei principale, sub acest aspect având în vedere faptul că inculpata nu are antecedente penale şi anterior a avut un comportament bun. În condiţiile în care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 2 la 7 ani, pedeapsa de 4 ani închisoare a fost corect stabilită şi nu se impune majorarea acesteia.
S-a apreciat că, din probele administrate în cauză, rezultă şi alte elemente de individualizare de natură a convinge că scopul procesului penal şi reeducarea inculpatei pot fi realizate şi fără executarea efectivă a pedepsei, în cauză fiind îndeplinite condiţiile impuse de art. 861 C. pen.
Astfel, din caracterizările emise de primăria comunei Baloteşti rezultă că, din anul 2005, inculpata trăieşte în concubinaj cu numitul I.N. şi împreună se ocupă de creşterea şi educarea celor doi minori pe care inculpata îi are din prima căsătorie. În localitate, inculpata este cunoscută ca fiind o bună mamă care se ocupă de creşterea şi educarea celor doi copii, o femeie gospodină, bucurându-se de aprecierea vecinilor şi a persoanelor care o cunosc. A participat la foarte multe acţiuni iniţiate de primărie şi şcoală, a ajutat unele familii care au fost afectate de inundaţii, nu a creat probleme autorităţilor locale şi este la zi cu plata impozitelor şi taxelor. Rezultă că inculpata contribuie la întreţinerea familie cu salariul obţinut de la diferite societăţi comerciale, sau muncind ocazional la diverşi cetăţeni din sat.
Din Sentinţa civilă nr. 1239 din 29 noiembrie 2006 a Judecătoriei Panciu, rezultă că inculpata a mai trăit o experienţă traumatizantă, trecând printr-o căsătorie desfăcută din culpa exclusivă a fostului soţ şi că în urma desfacerii căsătoriei i-au fost încredinţaţi spre creştere şi educare minorii M.I.D., născută la data de 15 februarie 1999 şi M.D.Ş., născut la 01 martie 2001. Din fişele de caracterizare psihopedagogică şi caracterizările emise de conducerea şcolii, rezultă că cei doi minori sunt bine îngrijiţi, provin dintr-un mediu părintesc cald, liniştit, au rezultate bune la învăţătură. Rezultă că inculpata a păstrat o permanentă legătură cu şcoala şi a asigurat minorilor toate condiţiile pentru a putea participa la activităţile organizate de instituţia de învăţământ.
S-a considerat că la alegerea modalităţii de executare trebuie să fie avute în vedere dispoziţiile Convenţiei cu privire la drepturile copilului care, printre altele, prevede că în toate acţiunile care privesc pe copii, întreprinse de instituţiile de asistenţă publică sau private, de instanţele judecătoreşti, interesele copilului vor prevala şi că statele părţi vor veghea ca niciun copil să nu fie separat de părinţii săi împotriva voinţei acestora, exceptând situaţia în care autorităţile competente decid, sub rezerva revizuirii judiciare şi cu respectarea legilor şi a procedurilor aplicabile, că această separare este în interesul suprem al minorului.
În cauza Sabou şi Pîrcălab împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că examinarea elementelor care servesc cel mai bine intereselor copilului este întotdeauna de o importanţă fundamentală, că interesul copilului trebuie considerat ca fiind primordial şi că doar un comportament deosebit de nedemn poate determina ca o persoană să fie privată de drepturile sale părinteşti în interesul superior al copilului. Aşa fiind, având în vedere interesele celor doi minori aflaţi în întreţinerea inculpatei, s-a apreciat că nu se impune ca acesteia să-i fie interzise drepturile părinteşti prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen.
În ceea ce priveşte pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, s-a reţinut că aplicarea acestei pedepse, potrivit art. 65 C. pen., în cazul de faţă este facultativă. Aplicarea acestei pedepse nu a fost solicitată la judecarea cauzei în fond şi prin motivele scrise de apel şi, faţă de circumstanţele personale ale inculpatei, s-a apreciat că nu se justifică aplicarea acestei pedepse.
Se constatat însă că în mod greşit, ca pedeapsă accesorie, inculpatei i-au fost interzise şi drepturile prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., în condiţiile în care la săvârşirea infracţiunii aceasta nu s-a folosit de vreo funcţie sau vreo profesie.
S-a apreciat că hotărârea este nelegală şi în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare privind plata despăgubirilor civile şi a cheltuielilor către unităţile spitaliceşti şi a plăţii onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu.
Potrivit art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 1/2000, cheltuielile necesare pentru efectuarea constatărilor, expertizelor şi a altor lucrări medico-legale dispuse de organele de urmărire penală sau de instanţele de judecată constituie cheltuieli judiciare care se avansează de stat şi se suportă, în condiţiile legii, după cum urmează:
a) dacă lucrările au fost dispuse de instanţele judecătoreşti, din bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Justiţiei;
b) dacă lucrările au fost dispuse de procurori, din bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului public;
c) dacă lucrările au fost dispuse de organele de cercetare penală, din bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Conform alin. (2) din acelaşi articol, sumele recuperate de la părţi sau de la alţi participanţi la proces, în condiţiile prevăzute de C. proc. pen., reprezentând cheltuielile prevăzute la alin. (1), se varsă la bugetul de stat.
Cum în cauză efectuarea expertizei medico-legale şi a expertizelor psihiatrice a fost dispusă de procuror, costurile acestora se suportă din Fondurile Ministerului Public, cum de astfel unităţile medicale au solicitat. A dispune ca aceste cheltuieli să mai fie plătite încă o dată din fondurile Ministerului Justiţiei ar însemna să se efectueze o plată dublă.
Evident că aceste cheltuieli, potrivit art. 189 şi 190 C. proc. pen. sunt cheltuieli judiciare şi potrivit art. 191 C. proc. pen., urmează a fi recuperate de la inculpată.
S-a reţinut că situaţia este identică şi în ceea ce priveşte onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, deoarece, potrivit protocolului din 26 noiembrie 2008, aceste cheltuieli se avansează din bugetul Ministerului Justiţiei.
În ceea ce priveşte prejudiciul cauzat părţii civile S.J.U. Sf. P. Focşani ca urmare a internării părţii vătămate, s-a apreciat că răspunderea materială revine exclusiv inculpatei conform art. 998 C. civ.
Împotriva deciziei instanţei de apel, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpata.
Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., criticând soluţia instanţei de apel sub aspectul cuantumului şi modalităţii de executare a pedepsei şi sub aspectul neaplicării dispoziţiilor art. 64 lit. d) C. pen., raportat la gravitatea faptei săvârşite.
Inculpata a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen., solicitând, în principal, achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., susţinând că fapta nu există, din actele dosarului rezultând că cea mai plauzibilă ipoteză a cauzei morţii nou-născutului este cea a strangulării cu cordonul ombilical.
În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei, avându-se în vedere împrejurările săvârşirii faptei şi lipsa intenţia suprimării vieţii nou-născutului.
Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate.
În decizia atacată instanţa de apel a analizat pe larg mijloacele de probă şi apărările formulate de inculpată, în motivarea deciziei fiind argumentată amplu şi convingător vinovăţia acesteia, instanţa făcând referire şi trimitere concretă la mijloacele de probă.
Înalta Curte constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., invocat de de inculpată, în sensul greşitei sale condamnări, întrucât probele administrate în faza urmăririi penale şi la instanţa de fond dovedesc că împrejurările săvârşirii faptei şi vinovăţia inculpatei au fost judicios stabilite, pronunţându-se în mod corect condamnarea acesteia pentru săvârşirea infracţiunii de pruncucidere.
Materialul probator aflat la dosarul cauzei, respectiv: procesul-verbal şi planşele foto întocmite cu ocazia efectuării cercetării la fata locului, declaraţiile martorilor I.N., I.M., raportul de constatare medico-legală, rapoartele de expertiză medico-legală psihiatrică şi declaraţiile inculpatei relevă cu certitudine că în data de 31 august 2008, în timp ce se afla la domiciliu, inculpata a născut un făt de sex femeiesc, viu şi viabil, împrejurare în care, determinată de o stare de tulburare pricinuită de naştere, la scurt timp a suprimat viaţa nou-născutului prin strangulare, folosindu-se de un material textil.
Susţinerea inculpatei, potrivit căreia ştrangularea nou-născutului a fost produsă de cordonul ombilical, este infirmată de raportul de constatare medico-legală nr. 220/A/2008 efectuat de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Vrancea din care rezultă că moartea acestuia fost violentă şi s-a datorat insuficienţei respiratorii acute, consecinţă a comprimării circulare a regiunii cervicale, cel mai probabil cu un material moale, nou-născutul fiind născut la termen, viu şi viabil.
Înalta Curte constată că nu sunt fondate nici criticile formulate de inculpată şi de parchet, în baza art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., referitoare la greşita individualizare a pedepsei.
În prezenta cauză, instanţa de apel a făcut o justă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei săvârşite, faptul că inculpata nu are antecedente penale şi are în întreţinere doi copii minori de a căror creştere şi educare se ocupă, astfel că pedeapsa stabilită este de natură să contribuie la realizarea scopului educativ şi preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
În raport cu aceleaşi criterii de individualizare, s-a apreciat în mod corect de către instanţa de apel că în privinţa inculpatei scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia, pronunţarea condamnării constituind un avertisment pentru acesta, fiind suficientă suspendarea pedepsei sub supraveghere, cu respectarea unor măsuri şi obligaţii pe toată durata termenului de încercare.
Înalta Curte constată că nu este întemeiată nici solicitarea parchetului de aplicare a pedepsei interzicerii drepturilor părinteşti prev. de art. 64 lit. d) C. pen., întrucât faţă de interesele celor doi minori aflaţi în întreţinerea inculpatei şi de circumstanţele personale ale acesteia, nu se justifică aplicarea acestei pedepse.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi de inculpata M.L. împotriva Deciziei penale nr. 24/A din 30 aprilie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului parchetului rămân în sarcina statului, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., recurenta intimată inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi de inculpata M.L. împotriva Deciziei penale nr. 24/A din 30 aprilie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului parchetului rămân în sarcina statului.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 436/2010. Penal. Abuz în serviciu contra... | ICCJ. Decizia nr. 446/2010. Penal. Abuz în serviciu contra... → |
|---|
