ICCJ. Decizia nr. 4100/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4100/2010
Dosar nr. 1521/2/2010
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 153 din 25 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 1521/2/2010 s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petiţionara I.C. împotriva Ordonanţei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 1540/P/2009 din data de 10 decembrie 2009.
A menţinut ordonanţa atacată.
A obligat petiţionara la plata cheltuielilor judiciare către stat şi părţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Intimata B.D. este avocat în Baroul Bucureşti, iar în cadrul procesului aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, Dosar nr. 32416/3/2008, i-a asistat pe numiţii P.C., N.A., P.M. şi B.D., dar şi Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti, în calitate de pârâţi, în contradictoriu cu reclamanta I.C.
La data de 31 martie 2009, ca urmare a solicitării instanţei de la termenul din 18 martie 2009, a fost înregistrată şi ataşată la Dosarul nr. 32416/3/2008 o adresă emisă de Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti, cu nr. 15422/27 martie 2009, care a fost contestată de petenta I.C. şi în legătură cu care aceasta a formulat plângerea penală soluţionată prin ordonanţa de netrimitere în judecată analizată în cauza pendinte.
Analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, precum şi înscrisurile depuse în instanţă de petenta, Curtea a constatat că în mod întemeiat s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata B.D. pentru infracţiunile reclamate de petenta I.C.
O primă observaţie care se impune este aceea că, atâta vreme cât în cauză nu a fost stabilit caracterul fals (în sensul legii penale) al înscrisului contestat, respectiv adresa cu nr. 15422/27 martie 2009, nu se putea dispune faţă de intimată decât o soluţie de neîncepere a urmăririi penale, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor reclamate, în condiţiile în care toate au legătură cu respectivul înscris. Prin urmare, soluţia dispusă de procuror este corectă.
Însă, chiar şi în măsura în care s-ar fi dovedit caracterul fals al înscrisului în discuţie, pentru a putea fi atrasă răspunderea penală a intimatei era necesar să se demonstreze că aceasta a fost implicată, în orice fel, în realizarea acestuia, ori că s-a folosit de acest înscris în faţa instanţei, deşi cunoştea caracterul său fals; or, acest lucru nu s-a demonstrat.
Astfel, sub un prim aspect, se reţine că înscrisul nu emană de la intimată, ci de la Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti, iar probe care să demonstreze implicarea intimatei în falsificarea înscrisului ori în depunerea sa la dosar nu au fost administrate.
Mai mult, înscrisul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti prin serviciul Registratură la data de 31 martie 2010 (vezi ştampila aplicată), deci anterior angajării intimatei ca avocat în cauză, de către pârâţi. Astfel, contractul de asistenţă juridică nr. X încheiat de intimată cu pârâta Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti în cauza nr. 32416/3/2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, datează din 01 aprilie 2009, iar în ceea ce îi priveşte pe cei patru pârâţi persoane fizice (P.C., N.A., P.M. şi B.D.), contractul de asistenţă juridică nr. Y a fost încheiat la data de 16 aprilie 2009.
Fiind audiată, intimata B.D. a învederat aceleaşi aspecte, respectiv faptul că adresa respectivă nu a fost depusă de ea la dosar, la acea dată nefiind angajată în cauză de către pârâţi.
Pe de altă parte, probatoriul administrat nu a demonstrat că intimata ar fi avut cunoştinţă de conţinutul nereal al adresei nr. 15422/27 martie 2009 a Direcţiei de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti, în pofida susţinerilor contrarii ale petentei. Astfel, petenta a susţinut că „reaua-credinţă"; a intimatei este dovedită de faptul că aceasta i-a mai asistat pe pârâţi şi în alte dosare anterioare comune, cunoscând, prin urmare, că cele consemnate în adresa menţionată nu corespund adevărului. În acest sens, a fost invocat înscrisul emis de Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti. Examinând acest înscris, Curtea constată, într-adevăr, că intimata a fost angajată de Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti pentru reprezentarea sa în toate cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, însă doar cu privire la perioada 01 aprilie 2009 - 31 decembrie 2009, deci ulterior emiterii şi depunerii la Dosarul nr. 32416/3/2008 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a adresei nr. 15422/27 martie 2009.
De asemenea, contractul de asistenţă juridică nr. Z încheiat de intimată cu pârâţii persoane fizice P.M., P.C. şi B.D. pentru un alt dosar aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, cu nr. 34690/3/2008 (la care face referire petenta), datează tot din 01 aprilie 2009.
Nu lipsită de relevanţă este împrejurarea că petenta I.C. s-a mai adresat organelor de urmărire penală cu o plângere penală împotriva intimatei B.D. tot în legătură cu acelaşi Dosar, nr. 32416/3/2008 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, şi tot pentru săvârşirea, printre altele, a infracţiunilor de fals în declaraţii şi uz de fals, în legătură cu adresa nr. 15422/27 martie 2009 emisă de Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti (contestată în prezenta cauză), iar prin Ordonanţa din 19 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cu nr. 363/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimată sub aspectul infracţiunilor reclamate.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, a declarat recurs petiţionara I.C. solicitând desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale faţă de intimata B.D. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 242 C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen., art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi art. 323 C. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul în temeiul dispoziţiilor art. 38514 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Pentru a se putea începe urmărirea penală este necesară îndeplinirea a două condiţii:
Prima condiţie constă în existenţa acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârşit în mod cert o infracţiune, caz în care organul de urmărire penală poate deţine informaţiile, fie direct din scrisoarea făcută, fie din actele premergătoare desfăşurate ulterior sesizării.
Cea de a doua condiţie necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. şi constă în inexistenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen., cu excepţia celui prevăzut la lit. b1) C. proc. pen.
Întrucât actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în cauză au stabilit în mod neechivoc, că intimata B.D. - avocat în cadrul Baroului Bucureşti - a acţionat în cadrul şi cu respectarea legii, nesăvârşind vreo faptă de natură penală - asistându-i pe numiţii P.C., N.A., P.M. şi B.D. şi Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti în calitate de pârâţi în contradictoriu cu reclamanta I.C. (Dosar nr. 32416/3/2008 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal) - Înalta Curte constată că, soluţia de netrimitere în judecată este corectă, neexistând temeiuri pentru desfiinţarea acesteia.
Rezultă, din actele premergătoare efectuate în cauză, că la data de 31 martie 2010 prin Serviciul Registratură al Tribunalului Bucureşti a fost depusă adresa nr. 15422/27 martie 2009 emisă de Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti pentru Dosarul nr. 32416/3/2008, înscris contestat de petiţionara I.C.
Rezultă, din conţinutul acestuia că a fost identificată adresa nr. A762 din 28 martie 2008, emisă de I.N.M.A.S. şi înregistrată în A.S.P.M.B. cu nr. 3518 din 28 martie 2008 - anexată în copie xerox şi înaintată instanţei - urmând a se constata că este emisă urmare a unei Note de Relaţii cu nr. 741 din 28 martie 2008 „primită din partea Directorului General al Spitalului de Urgenţe Oftalmologice Bucureşti, doamna doctor M.P.” căreia îi poate fi solicitată.
Astfel cum reţine şi instanţa de fond, se impune a se constata, pe de o parte, că înscrisul contestat de petiţionară nu a fost depusă de intimata B.D. ci prin Registratura instanţei pe rolul căreia se afla în curs de soluţionare Dosarul nr. 32416/3/2008 al Tribunalului Bucureşti, iar pe de altă parte, contractul de asistenţă juridică încheiat de părţi cu intimata prezintă o dată ulterioară depunerii înscrisului, respectiv 1 aprilie 2009 şi 16 aprilie 2009.
În aceste condiţii, caracterul real sau nereal al datelor inserate în înscrisul contestat nu-i poate fi imputat intimatei, aceasta asigurând asistenţa juridică a părţilor în condiţii de legalitate.
În ipoteza în care se va constata ulterior că înscrisul este falsificat - prin ordonanţa atacată procurorul a dispus disjungerea cauzei faţă de P.C., P.M., B.D., N.A. şi P.M. şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 2 Bucureşti în vederea continuării cercetărilor sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 242 C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen., art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi art. 323 C. pen. - petiţionara are la dispoziţie posibilitatea formulării unei noi plângeri în condiţiile prevăzute de art. 2781 alin. (11) C. proc. pen.
Aşa fiind, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionara I.C. împotriva Sentinţei penale nr. 153 din 25 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiţionară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara I.C. împotriva Sentinţei penale nr. 153 din 25 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi la 500 RON cheltuieli judiciare către intimata B.D., reprezentând onorariul apărătorului ales redus prin apreciere.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 675/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4103/2010. Penal. Excepţie de... → |
|---|
