ICCJ. Decizia nr. 892/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 892/2010

Dosar nr. 817/39/2009

Şedinţa publică din 8 martie 2010

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, sub nr. 720/39/2009 din 29 mai 2009, petiţionarul P.G. (fiul lui M. şi Ş.) a formulat, în baza art. 2781 C. proc. pen., plângere împotriva rezoluţiilor nr. 92/P/2008 din 21 aprilie 2009 şi nr. 169/11/2/2009 din 20 mai 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, arătând că aceste rezoluţii sunt nelegale, întrucât prin plângerea iniţială a solicitat efectuarea de cercetări împotriva intimaţilor procurori D.V. şi l.M. sub aspectul abuzurilor săvârşite în Dosarul nr. 2052/P/2003 şi în Dosarul nr. 3023/P/2007, ambele ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi.

În cuprinsul plângerii, petiţionarul a mai arătat că prin sesizarea iniţială adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat a se efectua cercetări asupra modului în care prim-procurorul D.V. a săvârşit abuzuri cu privire la punerea în aplicare a autorizaţiei de interceptare şi înregistrare a convorbirilor telefonice şi a convorbirilor ambientale, precizând totodată că în Dosarul nr. 3023/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, intimatul procuror l.M. i-a respins în mod nejustificat cererea de probe în apărare.

Petiţionarul a mai susţinut că intimaţii procurori şi organele de cercetare penală au fost complici, întrucât nu au dorit să se afle adevărul cu privire la probele şi modul de administrare al acestora în dosarele în care au fost cercetate persoanele vinovate de incendierea locuinţei sale, încercând să-l inducă în eroare prin trimiterea cauzei de la un organ de cercetare la altul.

A conchis solicitând desfiinţarea rezoluţiilor atacate şi tragerea la răspundere penală a persoanelor vinovate care i-au cauzat grave prejudicii materiale, fizice şi psihice şi obligarea acestora la plata daunelor materiale si morale în sumă de 260.000 RON.

Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin sentinţa penală nr. 135 din 22 decembrie 2009, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul P.G. împotriva rezoluţiilor nr. 92/P/2008 din 21 aprilie 2009 şi nr. 169/11/2/2009 din 20 mai 2009, ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, menţinând rezoluţiile atacate şi obligându-l, totodată pe petiţionar la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că petiţionarul, prin plângerea adresată iniţial Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, trimisă apoi spre soluţionare parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, unde a şi fost înregistrată la 4 aprilie 2008, sub nr. 92/P/2008, cu precizările ulterioare, a cerut efectuarea de cercetări împotriva procurorului l.M. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi şi a prim procurorului D.V. din cadrul aceleiaşi unităţi de parchet, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi favorizarea infractorilor, în legătură cu actele şi măsurile dispuse în Dosarul nr. 3023/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, în care a avut calitatea de parte vătămată.

S-a mai reţinut că, urmare actelor premergătoare efectuate în cauză, organul de urmărire penală a stabilit că prin ordonanţa din 12 mai 2008, dată în Dosarul nr. 3023/P/2007, intimatul procuror l.M. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi a respins, motivat, cererea de probe formulată de partea vătămată P.G., în dosarul mai sus-menţionat, iar prin ordonanţa din 16 mai 2008 dată în acelaşi dosar, procurorul anterior nominalizat a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii l.G., l.A., l.M. şi N.A., reclamaţi de petiţionarul P.G. pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prin incendiere a imobilului său - casă de locuit - faptă din 24 iunie 2003.

În motivarea soluţiei dispusă de procuror s-a menţionat că fapta reclamată de P.G. nu a fost săvârşită de sus-numitii, întrucât cercetările efectuate anterior în Dosarul nr. 2052/P/2003 au stabilit că distrugerea prin incendiere a imobilului respectiv a fost comisă de l.C., decedat la 22 iunie 2005.

S-a mai relevat că prin rezoluţia nr. 675/11/2 din 1 iulie 2008, intimatul D.V., prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petiţionarul P.G. împotriva ordonanţei procurorului din 12 mai 2008, dată în Dosarul nr. 3023/P/2007 şi împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, dată la 16 mai 2008, în aceeaşi cauză

Prin sentinţa penală nr. 780 din 10 noiembrie 2008, dată în Dosarul nr. 4272/285/2008, Judecătoria Rădăuţi, în baza art. 2781 C. proc. pen. a respins plângerea formulată de petiţionarul P.G., împotriva actelor şi măsurilor procurorului din dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, nr. 3023/P/2007.

Prin Decizia nr. 171 din 27 martie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 4272/285/2008, Tribunalul Suceava a respins recursul declarat de P.G. împotriva sentinţei penale nr. 780/2008 a Judecătoriei Rădăuţi.

Prin rezoluţia nr. 92/P/2008 din 21 aprilie 2009 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de D.V. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi şi l.M. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, faţă de care s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen., stabilindu-se că faptele reclamate de petiţionar nu corespund realităţii.

Pentru a dispune această soluţie, s-a constatat, pe baza actelor premergătoare, că plângerea penală formulată de petentul P.G. este neîntemeiată.

Împotriva rezoluţiei nr. 92/P/2008 din 21 aprilie 2009 a formulat, în baza art. 278 C. proc. pen., plângere petentul P.G. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, iar prin rezoluţia nr. 169/11/2/2009 din 20 mai 2009, prim procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava a dispus, în baza art. 2781 C. proc. pen., respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulată de petiţionarului P.G., reţinând că în cauză nu s-au relevat elemente care să conducă la concluzia existenţei infracţiunilor pentru care s-au efectuat verificări.

S-a mai relevat, raportând conţinutul infracţiunilor la activităţile desfăşurate de către intimaţii magistraţi, că aceştia au efectuat acte procedurale şi au luat măsuri procesuale în rezolvarea cauzei, în virtutea dreptului cu care au fost investiţi în funcţia pe care o îndeplinesc, cu respectarea principiilor independenţei şi al autonomiei, prin interpretarea probelor şi aplicarea legii, neexistând indicii din care să rezulte comiterea vreunei infracţiuni şi, prin urmare nici a acelora prev. de art. 246 şi art. 264 C. pen., sub aspectul cărora s-au efectuat verificări.

S-au mai menţionat, ca un argument suplimentar în susţinerea neangajării răspunderii penale a intimaţilor magistraţi pentru soluţiile date în cauzele rezolvate şi dispoziţiile prev. de art. 97 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004, privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, potrivit cărora exercitarea dreptului oricărei persoane de a sesiza încălcarea obligaţiilor profesionale ale judecătorilor, în raport cu justitiabilii, exclude punerea în discuţie a soluţiilor pronunţate prin hotărârile judecătoreşti, care sunt supuse cenzurii căilor legale de atac.

Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, examinând plângerea formulată sub aspectul motivelor invocate, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, pe baza actelor premergătoare efectuate de către organul de urmărire penală, a constatat că prin plângerea formulată la data de 30 iulie 2007 şi înregistrată la Parchetul pe de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, petiţionarul parte vătămată P.G. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de l.G. pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, faptă prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. şi faţă de l.A., l.M. şi N.A., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la distrugere prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 217 alin. (1) C. pen., susţinând că în data de 24 iunie 2003 făptuitorul l.G., cu complicitatea celorlalte trei făptuitoare, ar fi distrus prin incendiere gospodăria sa.

S-a mai reţinut că, urmare efectuării actelor de urmărire penală, prin ordonanţa din 12 mai 2008, dată în Dosarul nr. 3023/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, procurorul l.M. a respins motivat cererea de probe formulată de petiţionarul P.G. în dosarul mai sus menţionat. De asemenea, procurorul intimat l.M., definitivând urmărirea penală, prin rezoluţia nr. 3023/P/2007 din 16 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de l.G., l.A., l.M. şi N.A., reclamaţi de petiţionar P.G. pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere şi respectiv, de complicitate la această infracţiune (incendierea imobilului casă de locuit din data de 24 iunie 2003).

Prin rezoluţia nr. 675/ll/2/2008 din 01 iulie 2008, intimatul D.V., prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei nr. 3023/P/2007 din 12 mai 2008 a aceleiaşi unităţi de parchet.

Plângerea formulată de petiţionarul P.G., în baza art. 2781 C. proc. pen. împotriva rezoluţiilor emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, a fost respinsă ca nefondată, prin sentinţa penală nr. 780 din 10 noiembrie 2008 a Judecătoriei Rădăuţi, sentinţă penală rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 171 din 27 martie 2009 a Tribunalului Suceava, prin care s-a dispus respingerea recursului declarat de acelaşi petiţionar.

S-a constatat, că situaţia de fapt a fost corect reţinută de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, stabilindu-se că în mod justificat s-a apreciat că în sarcina celor doi procurori intimaţi nu se putea reţine săvârşirea vreunei infracţiuni. S-a mai reţinut de către prima instanţă că susţinerile petiţionarului P.G. în plângerea penală şi în plângerea ce formează obiectul prezentei cauze referitoare la activitatea de urmărire penală desfăşurată de cei doi procurori cu ocazia instrumentării cauzelor privind incendierea locuinţei au fost implicit cenzurate de către instanţele de judecată care au soluţionat plângerea formulată de acesta, în baza art. 2781 C. proc. pen.

De asemenea, s-a mai constatat că reanalizarea activităţii de urmărire penală desfăşurată de intimaţii procurori în Dosarele de urmărire penală nr. 2052/P/2003 şi nr. 3023/P/2007, ambele ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, nu mai este posibilă în acest stadiu procesual, atâta timp cât petiţionarul P.G. nu a dovedit existenţa cel puţin a unor indicii de săvârşire de către intimaţi a vreunei fapte prevăzută de legea penală, menţionându-se, totodată, că în situaţia în care petiţionarul P.G. a constatat nereguli în ceea ce priveşte activitatea de supraveghere a urmăririi penale efectuată de cei doi intimaţi procurori, acesta a avut posibilitatea să o facă şi a uzat astfel de dispoziţiile art. 275 - 278 şi art. 2781 C. proc. pen., în Dosarul nr. 3023/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi.

Prima instanţă a mai reţinut ca fiind lipsit de relevanţă faptul că, la data formulării plângerii penale (17 martie 2008) Dosarul penal nr. 3023/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi nu era încă finalizat, atâta vreme cât, prin plângerea formulată, petiţionarul P.G. reclama ca fiind infracţiuni activităţile specifice desfăşurate de cei doi intimaţi procurori l.M. şi D.V., cu ocazia derulării urmăririi penale în dosarele mai sus-menţionate, care au dispus respingerea nejustificată a probelor şi, respectiv, respingerea ca nefondată a plângerii formulată de acelaşi petiţionar împotriva ordonanţei de respingere a probelor.

Prima instanţă a conchis constatând că rezoluţiile emise de Parchetul de lângă Curtea de Apel Suceava au fost date cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, iar plângerea formulată de petiţionar a apreciat-o ca fiind nefondată, respingând-o, ca atare, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. şi a menţinut ca fiind legale şi temeinice rezoluţiile atacate.

Împotriva sentinţei mai sus-menţionate, petiţionarul P.G. în termen legal, a formulat recurs, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, reiterând,în esenţă, motivele arătate în faţa primei instanţe.

Pe rolul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a înregistrat Dosarul nr. 817/39/2009, fixându-se prim termen de judecată la 8 martie 2010.

La termenul fixat, recurentul petiţionar P.G., personal, a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinţei penale atacate şi pe fond, infirmarea rezoluţiei dată de procuror, admiterea plângerii şi trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor împotriva intimaţilor sub aspectul infracţiunilor menţionate în plângerea iniţială.

Examinând recursul declarat de petiţionar, sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) coroborat cu art. 38514 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulţumită de actele şi măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora, ca o garanţie a respectării legalităţii în procesul penal.

Poate face o astfel de plângere, în concepţia legiuitorului, orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare.

În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că instanţa de fond, în baza ansamblului materialului probator administrat în cauză, a respins în mod corect plângerea formulată de petiţionar, reţinând în mod just că în cauză acelaşi petiţionar a mai formulat anterior plângeri ce au făcut obiectul Dosarelor penale nr. 2052/P/2003 şi nr. 3023/P/2007, ambele ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, fiind, de fapt, nemulţumit de soluţiile nefavorabile date în respectivele cauze, a căror reanalizare, în acest stadiu procesual, în mod justificat, a apreciat că nu mai este posibilă.

De asemenea, Înalta Curte mai constată că prima instanţă a procedat corect atunci când a apreciat ca fiind legală şi temeinică rezoluţia nr. 92/P/2008 din 21 aprilie 2009 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, prin care s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de D.V. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi şi l.M. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, faţă de care s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen., stabilindu-se, în mod justificat, că faptele reclamate de petiţionar nu existau în realitatea obiectivă.

Totodată, Înalta Curte constată că, prin rezoluţia nr. 169/11/2/2009 din 20 mai 2009, prim procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava a confirmat soluţia dispusă de procuror faţă de numiţii l.M. şi D.V. şi a dispus, în baza art. 2781 C. proc. pen., respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulată de petiţionarul P.G., reţinând că, în cauză, nu s-au relevat elemente care să conducă la concluzia existenţei infracţiunilor pentru care s-au efectuat verificări în cadrul actelor premergătoare cu privire la intimaţii mai sus-mentionati.

De altfel, Înalta Curte constată că, in cauză, în urma actelor premergătoare, prima instanţă în mod corect a apreciat că rezoluţiile date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 92/P/2008 sunt legale şi temeinice, soluţia de neîncepere a urmăririi penale neputând fi modificată prin formularea unei noi plângeri penale, ci doar prin utilizarea căilor de atac prevăzute de lege.

Pe de altă parte, Înalta Curte mai apreciază că instanţele judecătoreşti sunt suverane în a aprecia atât probatoriul administrat în cauzele cu care sunt investite cât şi textele de lege aplicabile, dându-le interpretarea pe care o consideră corespunzătoare, iar pronunţarea unor soluţii nefavorabile petiţionarului de către procurori, în urma efectuării activităţilor specifice de cercetare penală şi potrivit convingerii proprii, nu poate fi echivalată cu exercitarea abuzivă a atribuţiilor ce le revin potrivit legii, astfel încât nu pot constitui, prin ele însele, temei pentru reţinerea unor infracţiuni de tipul abuzului în serviciu contra intereselor persoanelor ori de favorizarea infractorului, astfel cum, în mod nefondat şi nesusţinut de nici un suport probator a tins a susţine recurentul petiţionar.

De altfel, verificarea şi stabilirea legalităţii şi temeiniciei unei hotărâri judecătoreşti sunt de competenţa exclusivă a instanţelor superioare de control judiciar şi nu pot fi cenzurate de organul de urmărire penală, neputând constitui obiect de cercetare penală.

Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul P.G. împotriva sentinţei penale nr. 135 din 22 decembrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.G. împotriva sentinţei penale nr. 135 din 22 decembrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 martie 2010.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 892/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs