ICCJ. Decizia nr. 424/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 424/2010
Dosar nr. 8686/2/2009
Şedinţa publică din 4 februarie 2010
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 289 din 23 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondată, plângerile formulată de petiţionarul D.R. împotriva rezoluţiei nr. 361/P/2009 din 12 iunie 2009 şi nr. 1219/11/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pe care Ie-a menţinut ca fiind legale şi temeinice.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, petiţionarul a solicitat efectuarea de cercetări faţă de magistraţii procurori A.G., A.C. şi subcomisarii de poliţie M.G. şi L.I. pentru pretinsa săvârşire a infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen., susţinând că au tergiversat cu rea-credinţă cercetările în dosarul penal nr. 1403/P/2007, în scopul favorizării răspunderii penale a învinuitului şi prescrierii răspunderii sale penale pentru agresiunea comisă împotriva petentului la data de 5 iulie 2004.
Prin rezoluţia din 12 iunie 2009, dată în dosarul nr. 361/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi, pentru infracţiunile reclamate, reţinându-se că faptele nu există.
Prin rezoluţia din 17 august 2009, dată în dosarul nr. 1219 din 11-2/2009 a procurorului general adjunct, a fost menţinută rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală şi temeinică.
Prin plângerea depusă la instanţă, petiţionarul a criticat ambele rezoluţii.
Instanţa de fond, prin sentinţa penală sus-menţionată, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului, reţinând, în esenţă, că, din actele premergătoare, nu a rezultat că intimaţii ar fi săvârşit vreo faptă penală cu ocazia instrumentării dosarului penal, ci că au efectuat multiple demersuri în vederea strângerii probelor necesare lămuririi cauzei şi stabilirii răspunderii penale a învinuitului.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionarul.
Recursul declarat de petiţionar este tardiv.
Potrivit art. 3853 alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, iar, conform art. 363 alin. (3) din acelaşi cod, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că petiţionarul a fost prezent la desfăşurarea dezbaterilor, la data de 23 octombrie 2009, acesta declarând recurs la data de 5 noiembrie 2009, conform ştampilei poştei (filele 2 şi 3 - dosar instanţa de recurs), peste termenul procedural de 10 zile prevăzut de lege.
În raport de aceste considerente, urmează a fi respins, ca tardiv declarat, recursul declarat de petiţionarul D.R., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul petiţionar D.R. împotriva sentinţei penale nr. 289 din 23 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1122/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1123/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
