ICCJ. Decizia nr. 632/2010. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 632/2010
Dosar nr. 9735/1/2009
Şedinţa publică din 18 februarie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 3376 din 21 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosar nr. 1500/2/2009, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea SC P.C.L.L. SRL împotriva sentinţei penale nr. 145 din 20 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Împotriva acestei decizii, contestatoarea a formulat contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul instanţei la 11 decembrie 2009, nemotivată în scris.
Potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie, fără a dispune citarea părţilor, în şedinţa publică din 18 februarie 2010.
Contestaţia în anulare formulată este inadmisibilă în principiu.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a contestaţiei formulate.
Conform textului de lege mai sus-menţionat, prima condiţie pe care trebuie să o constate instanţa ca îndeplinită, este aceea a formulării cererii de contestaţie în termenul prevăzut de lege.
În cauză, aşa cum rezultă din lecturarea dosarului, cererea formulată de contestatoare a fost introdusă la data de 11 decembrie 2009 (viza registraturii), iar hotărârea contestată a fost pronunţată la data de 21 octombrie 2009, astfel că exercitarea căii de atac a avut loc după expirarea termenului prevăzut de art. 388 C. proc. pen.
În ce priveşte a doua condiţie prevăzută de lege se constată că nici aceasta nu este îndeplinită, întrucât contestatoarea nu a invocat expres în cerere motivul pe care se sprijină contestaţia
Pe de altă parte, hotărârea atacată de contestatoare, deşi este definitivă, aşa cum prevede textul art. 386 C. proc. pen., nu este dintre cele împotriva cărora se poate exercita această cale de atac extraordinară.
Potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în cazurile prevăzute expres de legiuitor la lit. a)-e) din acelaşi text.
Din economia textului de lege sus-menţionat, rezultă că această cale de atac trebuie să aibă ca obiect o hotărâre prin care s-a soluţionat fondul cauzei, iar nu o hotărâre pronunţată de o instanţă de recurs într-o contestaţie la executare formulată de petentă.
Aşa fiind, contestaţia în anulare este inadmisibilă, întrucât hotărârea atacată nu este dintre acelea care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac şi nu sunt îndeplinite condiţiile expres prevăzute de lege pentru admisibilitatea sa.
Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC P.C.L.L. SRL, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC P.C.L.L. SRL împotriva deciziei penale nr. 3376 din 21 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosar nr. 1500/2/2009.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1330/2010. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 1370/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
