ICCJ. Decizia nr. 849/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 849/2010
Dosar nr. 434/45/2009
Şedinţa publică din 4 martie 2010
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 112 din 5 noiembrie 2009 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara SC K.U.V.O., prin reprezentant O.I., împotriva rezoluţiei din 6 mai 2009 dată în dosarul nr. 36/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel laşi, petiţionara a solicitat efectuarea de cercetări faţă de C.C., avocat în cadrul Baroului Vaslui, pentru pretinsa săvârşire a infracţiunii prevăzute de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), susţinând că acesta, în calitate de avocat al numitului F.M. în patru dosare ale instanţelor din Vaslui, a făcut afirmaţii mincinoase în cuprinsul întâmpinărilor formulate şi depuse la dosar şi în concluziile asupra fondului.
Prin rezoluţia din 6 mai 2009, dată în dosarul nr. 36/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de pretinsul făptuitor, pentru infracţiunea reclamată, reţinându-se că nu a fost dovedit caracterul nereal al afirmaţiilor făcute de acesta, atât prin întâmpinările depuse în cauzele menţionate, cât şi prin concluziile orale prezentate instanţelor de judecată, toate declaraţiile fiind, în fapt, susţinerile părţii pe care a asistat-o. în acest mod, avocatul a depus toate diligentele în îndeplinirea serviciului profesional încredinţat, folosind strategii şi tactici în favoarea clientului şi în limitele informaţiilor furnizate de acesta.
Prin rezoluţia din 22 iunie 2009, dată în dosarul nr. 489/ll/2/2009 de către procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, a fost menţinută rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală şi temeinică.
Prin plângerea depusă la instanţă, petiţionara a solicitat desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Instanţa de fond, prin sentinţa penală sus-menţionată, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarei, reţinând, în esenţă, din actele premergătoare, că simplele afirmaţii ale avocatului C.C. sub forma unor apărări în favoarea clientului său F.M., în cauze civile soluţionate de instanţele vasluiene, nu se circumscriu conţinutului infracţiunii reclamate, de fals în declaraţii.
În exercitarea îndatoririlor sale profesionale, avocatul C.C. a depus toate diligentele necesare pentru realizarea serviciului avocaţial pentru care a fost angajat şi a urmărit doar lămurirea împrejurărilor ce pledează în favoarea părţii ale cărei interese le susţine şi le apără, referindu-se doar la aspectele favorabile acesteia.
În concluzie, instanţa a apreciat că, în mod corect, procurorul a stabilit că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, latura obiectivă, deoarece simplele afirmaţii ale intimatului avocat nu au fost apte să servească la producerea unor consecinţe juridice, un proces implicând administrarea de probe şi analizarea lor de către instanţă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionara, pe care l-a motivat în scris la filele 9-11 şi 30 din dosar.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanţa de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiţionară, ca nefondată.
Din actele premergătoare efectuate, rezultă, într-adevăr, că activitatea avocatului nu poate fi incriminată, în sensul pretinsei infracţiuni de fals în declaraţii.
În acest sens, se constată că în mod corect s-a reţinut că lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii, întrucât elementul material al infracţiunii de fals în declaraţii nu poate consta în susţinerile avocatului, făcute cu ocazia exercitării profesiei sale, a cărei natură presupune depunerea tuturor diligentelor pentru a asigura apărarea intereselor părţii pe care o reprezintă într-un proces. De altfel, soluţia este pronunţată de instanţă pe baza întregului material probatoriu din dosar, eventualele susţineri sau înscrisuri false ale avocatului neputând constitui temei pentru pronunţarea hotărârii.
Criticile petiţionarei referitoare la soluţia pronunţată în cauza civilă pot fi invocate prin intermediul exercitării căilor de atac legale, unde are posibilitatea verificării acestora de către instanţele de control judiciar.
De altfel, nemulţumirile oricărei persoane referitoare la prestaţia avocaţilor pot fi invocate în condiţiile Legii nr. 51/1995, la baroul din care aceştia fac parte, fiind prevăzute sancţiuni specifice acestei profesii liberale.
Nici critica petiţionarei, referitoare la faptul că ultima rezoluţie nu a fost emisă de procurorul general, ci de procurorul general adjunct şi că, aşa cum s-a statuat şi prin decizia penală nr. 1270 din 27 februarie 2006 a instanţei supreme, dispoziţiile art. 278 C. proc. pen. nu prevăd posibilitatea ca procurorul ierarhic superior să fie substituit, înlocuirea sa cu altă persoană echivalând cu nesolutionarea acesteia, fapt ce ar împiedica instanţa să se pronunţe pe fond, pentru că ar încălca dreptul la un grad de jurisdicţie, nu este întemeiată.
Sub acest aspect, Curtea de Apel laşi, a motivat că procurorul general adjunct este procuror ierarhic superior celui care a dispus soluţia de neîncepere a urmăririi penale (procurorul I.D.), având, în acelaşi timp, funcţie de conducere şi, deci, drept de control profesional ierarhic, astfel că au fost respectate prevederile art. 2781 alin. (2) C. proc. pen.
În raport de considerentele expuse, se constată că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară SC K.U.V.O., prin reprezentant O.I. împotriva sentinţei penale nr. 112 din 5 noiembrie 2009 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară SC K.U.V.O., prin reprezentant O.I. împotriva sentinţei penale nr. 112 din 5 noiembrie 2009 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1370/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1377/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
