ICCJ. Decizia nr. 430/2010. Penal. înlocuirea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 430/2010
Dosar nr. 478/1/2010
Şedinţa publică din 4 februarie 2010
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 11 ianuarie 2010, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a dispus, în baza art. 160b cu referire la art. 139 alin. (1) C. proc. pen., înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei S.E.T., măsură luată prin încheierea penală nr. 1 din 24 martie 2009 a Curţii de Apel Oradea, cu măsura obligării de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea instanţei.
În baza art. 145 cu referire la art. 145 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus ca inculpata să respecte pe durata măsurii de obligare de a nu părăsi ţara, obligaţiile prevăzute în dispozitivul încheierii, iar, în baza art. 145 alin.22 C. proc. pen., s-a atras atenţia asupra încălcării cu rea-credinţă a măsurii sau obligaţiilor impuse.
Împotriva încheierii sus-menţionate, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea, care a fost admis, prin decizia penală nr. 104 din 15 ianuarie 2010 a instanţei supreme, s-a casat, în parte, încheierea atacată şi s-a înlăturat aplicarea art. 139 alin. (1) şi art. 1451 C. proc. pen. Conform art. 3002 şi art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. şi a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatei S.E.T.
Ulterior soluţionării acestui recurs, la data de 19 ianuarie 2010, s-a înregistrat pe rolul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul declarat de inculpata S.E.T. împotriva aceleiaşi încheieri, datat 13 ianuarie 2010 şi înregistrat la Curtea de Apel Oradea la data de 14 ianuarie 2010.
Investită cu soluţionarea recursului declarat de inculpată, Înalta Curte constată că obiectul acestuia, reprezentând încheierea din 11 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Oradea, nu mai există, ca urmare a casării acesteia, dispusă prin decizia penală nr. 104 din 15 ianuarie 2010 a instanţei supreme.
Or, în raport cu conţinutul dispozitivului acestei decizii, care a casat încheierea din 11 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Oradea, atacată cu recurs de către inculpată, se constată că recursul acesteia este lipsit de obiect.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursul declarat de inculpata S.E.T. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta inculpată S.E.T. împotriva încheierii din 11 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosar nr. 611/35/2009.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Onorariul interpretului de limba maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1123/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1284/2010. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
