ICCJ. Decizia nr. 4405/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4405/2010
Dosar nr. 578/35/2010
Şedinţa publică din 7 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 87/P din 15 septembrie 2010, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) Cod de procedură penală, a respins, ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul M.I., împotriva rezoluţiei din 9 martie 2010, dată în Dosar nr. 164/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, menţinută prin rezoluţia din 23 aprilie 2010, emisă în Dosar nr. 209/II.2/2010 de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, în motivarea plângerii adresată instanţei, petiţionarul a susţinut că poliţistul A.T. a ignorat dispoziţiile legii, procedând la efectuarea de ";acte împotriva sa"; după ce cauza în care era cercetat penal a fost declinată în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi prevalându-se de funcţia sa de comisar-şef ";a făcut presiuni asupra D.G.F.P. Satu Mare pentru ca organele fiscale să nu dea curs unor operaţiuni financiare"; solicitate de către petiţionar.
De asemenea, a mai precizat că soluţia parchetului a fost dată după o cercetare formală.
Prin Rezoluţia nr. 164/P/2010 din 9 martie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de comisarul-şef de poliţie A.T. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), reţinându-se că lipseşte latura obiectivă a acestei infracţiuni.
Soluţia a fost menţinută prin Rezoluţia nr. 209/II.2/2010 din 23 aprilie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea prin care a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petiţionar, conform prevederilor art. 278 C. proc. pen.
Împotriva Sentinţei penale nr. 87/P din 15 septembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs petiţionarul, reiterând, în scris, motivele invocate iniţial în plângerea adresată parchetului şi ulterior la instanţa de fond, respectiv faptul că intimatul A.T. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii reclamate, întrucât, în calitate de comisar şef de poliţie a continuat să efectueze acte de cercetare penală chiar după ce cauza pe care o instrumenta nu mai intra în competenţa sa şi abuzând de funcţia deţinută a făcut presiuni asupra conducerii D.G.F.P. Satu Mare pentru a i se respinge operaţiunile fiscale solicitate.
A mai arătat că, atât reprezentanţii parchetului, cât şi instanţa de fond nu au luat în considerare motivele invocate, respingându-i plângerile şi pronunţând în acest fel soluţii nefondate.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea atacată, Curtea constată că soluţia pronunţată este legală şi temeinică.
De asemenea, se constată că motivele invocate iniţial în plângerea adresată parchetului au fost deja avute în vedere şi analizate în fazele procesuale anterioare, fără a aduce elemente noi, pe baza cărora să poată fi luată în discuţie nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei atacate.
Mai mult decât atât, susţinerile petiţionarului au fost temeinic verificate, odată cu pronunţarea Sentinţei penale nr. 87/P din 15 septembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Simpla nemulţumire a petiţionarului faţă de modalitatea de rezolvare a unei situaţii în care a fost implicat, faptul că nu este de acord cu soluţiile adoptate şi reinterpretează împrejurările cunoscute, în funcţie de propriile interese, nu constituie motiv pentru antrenarea răspunderii penale a intimatului, activitatea acestuia nesituându-se în afara legii penale şi neconducând la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii pe care petentul a indicat-o în plângere.
În mod corect, instanţa de fond a reţinut că actele premergătoare efectuate în cauză nu au relevat îndeplinirea defectuoasă a unei atribuţii de serviciu de către intimat, aspecte în raport de care, just s-a constatat că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de norma incriminatoare cu privire la actul de conduită interzis, nefiind indicii în sensul săvârşirii acestei infracţiuni.
De altfel, petiţionarul a avut posibilitatea formulării cererilor şi apărărilor pe care le-a apreciat a fi necesare, în faţa instanţelor de judecată, în căile de atac prevăzute de lege, lucru de care, acesta a şi uzat, fiindu-i astfel respectate toate drepturile procesuale.
Posibilitatea formulării unor plângeri potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., reprezintă un drept procesual al petiţionarului, însă acesta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiilor pronunţate şi nici nu poate conduce la reformarea acestora.
Faţă de cele arătate, cum din examinarea în ansamblu, a sentinţei recurate, nu se constată că aceasta să fie supusă vreunui motiv de casare, susceptibil de a fi invocat din oficiu, urmează ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a se respinge ca nefondat, recursul declarat de petiţionar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.I. împotriva Sentinţei penale nr. 87/P din 15 septembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 7 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4403/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2719/2010. Penal → |
|---|
