ICCJ. Decizia nr. 4394/2010. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4394/2010
Dosar nr. 1980/110/2009
Şedinţa publică din 7 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 32/D din 04 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1980/110/2009 al Tribunalului Bacău, au fost condamnaţi inculpaţii:
- în baza art. 180 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.V., cetăţean român, studii 2 clase, agricultor, căsătorit, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1.000 RON amendă penală.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 631 C. pen.
- în baza art. 180 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata A.M., cetăţean român, studii 6 clase, agricultor, căsătorită, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1.000 RON amendă penală.
S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 631 C. pen.
- în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - art. 175 lit. i), art. 176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.C., cetăţean român, necăsătorit, fără ocupaţie, stagiul militar nesatisfăcut, recidivist, la pedeapsa de 8 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată privind restul de 1372 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 15 din 21 martie 1996 a Tribunalului Călăraşi şi s-a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată în cauză urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii din 09 decembrie 2008, ora 1630 şi arestării preventive de la 10 decembrie 2008 la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuţitului folosit la săvârşirea infracţiunii.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificat prin art. 1 pct. 34 din O.U.G. nr. 72/2006 a fost obligat inculpatul G.C. la plata următoarelor sume: 2.947,97 RON, actualizată la data executării, către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părţii civile P.I. în perioada 08 octombrie 2008 - 20 octombrie 2008 şi 552,6 RON, către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Bacău, reprezentând cheltuieli de transport efectuate cu partea civilă P.I. la data de 08 octombrie 2008.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi următoarele C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii către partea civilă P.I. la plata sumei de 30.650 RON din care 30.000 RON daune morale şi 650 RON daune materiale.
În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul G.C. la plata sumei de 300 RON, iar inculpaţii A.V. şi A.M. la plata a câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că partea vătămată P.I., împreună cu B.D., B.C. şi H.C., în ziua de 08 octombrie 2008, au mers împreună la B.V., unde au turnat o placă de beton la un grajd, lucrare pe care au terminat-o în jurul orelor 1900. După aceasta B.V. a mers şi a deschis magazinul proprietatea sa, unde a venit şi B.D. să consume bere. La scurt timp la magazin a venit şi partea vătămată P.I. pentru a face cumpărături, în apropierea magazinului aflându-se inculpaţii A.V., A.M., G.C. şi concubina acestuia, T.E.
La întoarcerea de la magazin, după ce a trecut de acest grup, partea vătămată a fost lovită de inculpata A.M. cu o sticlă în cap, după care inculpatul G.C. i-a aplicat părţii vătămate patru lovituri, trei în zona abdominală şi una în zona gâtului cu un cuţit, iar inculpatul A.V. i-a aplicat mai multe lovituri cu o scândură.
Din Certificatul medico-legal nr. 1908/A1/2008 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Bacău a rezultat că partea vătămată P.I. prezintă diagnosticul plagă flanc stâng înjunghiată penetrantă în retroperitoneu şi mezocolon stâng, ligament spleno renal, hematom retroperitoneal lateral stâng, hemiperitoneu cantitate medie, plăgi nepenetrante toracic stâng şi abdominală epigastrică, infecţia plăgii de flanc stâng abdominal operat. Leziunile s-au putut produce prin loviri cu corpuri înţepător tăioase, pot data din 08 octombrie 2008 şi au necesitat pentru vindecare un număr de 28 - 30 de zile îngrijiri medicale. Leziunile abdominale au pus în primejdie viaţa părţii vătămate P.I.
Partea vătămată a fost transportată la spitalul Judeţean Bacău, unde a fost internată în perioada 08 octombrie 2008 - 20 octombrie 2008 şi supusă unei intervenţii chirurgicale.
Inculpatul G.C. a arătat că înainte de conflict inculpatul A.V. i-a strecurat cuţitul tip briceag în buzunarul de la pantaloni şi că a lovit cu acesta partea vătămată în zona abdomenului. De asemenea, cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală inculpaţii A.V. şi A.M. au recunoscut că au lovit partea vătămată cu o scândură în zona spatelui, respectiv cu o scândură în cap.
Instanţa nu a putut reţine declaraţiile acestora cu privire la săvârşirea faptelor determinate de o provocare din partea părţii vătămate şi a altor persoane care au participat la conflict.
Astfel, A.M. a arătat că în stradă se aflau partea vătămată şi fratele său, P.A., iar în faţa magazinului se afla B.V. Pe fondul unor discuţii contradictorii, partea vătămată a smuls din gardul numitei D.P. o scândură şi l-a lovit pe inculpatul A.V. cu o scândură în zona capului; inculpatul G.C. a intervenit verbal pentru aplanarea conflictului, fiind lovit şi el de către partea vătămată cu o scândură în zona capului şi din acest motiv a lovit partea vătămată cu o sticlă de bere pe care o avea asupra sa, după care a mers la poarta locuinţei numitei B.M. care se afla la o distanţă de 2 - 3 metri de locul unde s-a produs fapta.
Declaraţia acesteia nu se coroborează cu declaraţia inculpatului A.V. care a arătat că a fost lovit de partea vătămată şi de P.A., pentru ca în cursul cercetării judecătoreşti să precizeze că la conflict au participat B.D. şi B.V., şi nici cu declaraţia inculpatului G.C. care a declarat că a fost lovit de P.A. şi B.D.
De asemenea, declaraţiile acestora nu se coroborează cu declaraţia martorilor B.V. şi B.D. care au arătat că se aflau în magazin, auzind gălăgie au ieşit în drum şi l-au văzut pe P.I. căzut, lângă el aflându-se inculpaţii, A.V. cu o scândură în mână, iar lângă partea vătămată se afla un cuţit tip briceag.
În cauză, s-a reţinut că nu sunt întrunite cerinţele referitoare la existenţa circumstanţei atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. Această circumstanţă presupune existenţa unei puternice stări de tulburare sau emoţie generate de conduita agresivă a părţii vătămate, aşa încât activitatea infracţională să apară ca o consecinţă a acestei tulburări. În speţă, părţii vătămate nu i se poate reproşa o conduită agresivă capabilă să genereze din partea inculpaţilor o reacţie de răspuns în condiţiile în care inculpaţii au fost primii care au lovit partea vătămată. Inculpaţii G.C. şi A.V. au fost loviţi de partea vătămată numai pentru a se apăra faţă de acţiunea agresivă a acestora. De asemenea din probele administrate nu rezultă că la acest conflict au participat şi alte persoane care să-l fi generat împreună cu partea vătămată.
În drept, fapta inculpatului G.C., care a mai săvârşit un omor, în public, a lovit partea vătămată în zona abdominală de trei ori şi o dată în zona gâtului cu un cuţit, provocându-i leziuni ce au pus în primejdie viaţa acesteia, având reprezentarea că acţiunile sale vor produce rezultatul socialmente periculos, pe care l-a acceptat prin săvârşirea faptei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., art. 176 lit. c) C. pen.
În drept, faptele inculpaţilor A.V. şi A.M., care au lovit partea vătămată P.I. cu o scândură în zona toracelui partea din spate şi cu o sticlă în zona capului, având reprezentarea că acţiunile lor vor produce rezultatul socialmente periculos, pe care l-au urmărit prin săvârşirea faptelor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului G.C. instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume: gradul de pericol social al faptei, îndreptată împotriva relaţiilor sociale referitoare la dreptul la viaţă al persoanei, rezultatul socialmente periculos, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta (în public, prin lovirea de trei ori a părţii vătămate cu un cuţit), urmările produse sau care s-ar fi putut produce (28 - 30 de zile de îngrijiri medicale) şi circumstanţele personale ale inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale şi care nu a recunoscut săvârşirea faptei.
Sub aspectul laturii civile, instanţa a reţinut următoarele:
Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău s-a constituit parte civilă cu suma de 2.947,97 RON, actualizată la data executării, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei P.I. în perioada 08 octombrie 2008 - 20 octombrie 2008, iar Serviciul de Ambulanţă Bacău s-a constituit parte civilă cu suma de 552,6 RON, reprezentând cheltuieli de transport efectuate cu partea vătămată la data de 08 octombrie 2008.
Având în vedere dispoziţiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificat prin art. 1 pct. 34 din O.U.G. nr. 72/2006 potrivit cărora persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată, precum şi înscrisurile depuse la dosar, instanţa a obligat inculpatul G.C. la plata contravalorii serviciilor medicale şi a cheltuielilor de transport efectuate cu partea vătămată P.I., astfel cum au fost solicitate.
Partea vătămată P.I. s-a constituit parte civilă împotriva inculpaţilor cu suma de 57.000 RON, din care 7.000 RON daune materiale, întrucât nu a putut lucra şi 50.000 RON, daune morale pentru durerea suferită.
Instanţa, constatând îndeplinite în mod cumulativ condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, raportul de cauzalitate între aceasta şi prejudiciul produs, existenţa prejudiciului (atât moral - suportarea tratamentului medical, conştiinţa de a fi bolnav, suferinţa de a fi privat de o viaţă normală implică şi o suferinţă psihică ce presupune o compensaţie în cuantum de 30.000 RON, cât şi material - 650 RON reprezentând beneficiul nerealizat timp de 13 zile, cât partea vătămată a fost internată în spital (50 de RON pe zi) cum rezultă din declaraţia martorului B.D.), culpa inculpaţilor, precum şi solidaritatea prevăzută de art. 1003 C. civ., în baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi următoarele C. civ., a admis în parte acţiunea civilă şi a obligat în solidar inculpaţii către partea civilă P.I. la plata sumei de 30.650 RON, din care 30.000 RON daune morale şi 650 RON, daune materiale.
Împotriva sentinţei penale sus-menţionate au declarat apel, în termen legal, inculpatul G.C. şi părţile civile P.I. şi Serviciul de Ambulanţă Bacău.
Inculpatul G.C., prin apărătorul desemnat din oficiu de instanţă, a solicitat achitarea sa, motivând că el nu a lovit victima.
Partea civilă P.I. nu şi-a motivat cererea de apel, apărătorul substituent al apărătorului ales solicitând admiterea apelului pe latură civilă.
Serviciul de Ambulanţă Bacău a solicitat în scris şi oral scutirea de la plata amenzii judiciare aplicate consilierului juridic al instituţiei de către prima instanţă.
Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, prin Decizia penală nr. 50 din 11 mai 2010, a admis apelul formulat de apelantul parte civilă P.I. împotriva sentinţei penale a primei instanţe, numai cu privire la încadrarea juridică a infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi inculpaţii A.V. şi A.M. şi cuantumul daunelor materiale acordate.
A desfiinţat sentinţa penală apelată cu privire la aceste aspecte şi, reţinând cauza spre rejudecare, în fond, a dispus:
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., pentru inculpaţii A.V. şi A.M.
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe fiecare din inculpaţii A.V. şi A.M., la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2 şi lit. b) C. pen., pentru o durată de 2 ani.
A fost interzis fiecărui inculpat exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
A fost majorat cuantumul daunelor materiale de la 650 RON la 1.000 RON.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Pentru a pronunţa hotărârea mai sus arătată, a reţinut în esenţă, următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din data de 27 aprilie 2010, rectificată prin încheierea din 11 mai 2010, instanţa de apel, din oficiu, a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată din infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 lit. i) C. pen., pentru cei doi inculpaţi A.V. şi A.M.
S-a reţinut că prima instanţă a apreciat în mod corect probele administrate legal în cauză, în baza cărora s-a reţinut situaţia de fapt redată în considerentele sentinţei penale apelate şi vinovăţia inculpaţilor.
Referitor la apelul exercitat de partea civilă P.I., prin apărătorul ales, instanţa a reţinut că nu a fost motivat şi nu s-au formulat critici asupra hotărârii judecătoreşti pronunţate de prima instanţă, iar în concluziile orale, avocatul substituent s-a limitat a preciza că apelul vizează latura civilă.
Împotriva deciziei instanţei de apel, au declarat recurs partea civilă P.I. şi inculpaţii A.V. şi A.M.
Prin recursul declarat de partea civilă P.I., aceasta a solicitat admiterea în întregime a cererii de daune morale, astfel cum le-a formulat la instanţa de fond.
Prin recursurile declarate de inculpaţi, s-a solicitat casarea deciziei penale şi menţinerea sentinţei instanţei de fond sub aspectul încadrării juridice a faptei şi reţinerea circumstanţei atenuante a provocării, pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpaţi sunt fondate şi urmează să fie admise, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 371 C. proc. pen., instanţa judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoana la care se referă declaraţia de apel şi numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces.
Conform alin. (2) al aceluiaşi text, în cadrul limitelor arătate, instanţa este obligată ca, în afară de temeiurile invocate şi cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept.
În cauză, instanţa de apel a fost învestită cu soluţionarea apelurilor declarate de inculpatul G.C. şi părţile civile P.I. şi Serviciul de Ambulanţă Judeţean Bacău.
Din examinarea cererii de apel formulate de partea civilă P.I., precum şi a încheierilor de şedinţă ale instanţei de apel, rezultă că partea civilă nu şi-a motivat în scris sau oral apelul declarat şi că s-a prezentat în faţa instanţei de apel doar la primul termen de judecată, din 23 martie 2010, când a fost verificată legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului G.C. şi s-a dispus amânarea judecării cauzei la cererea inculpatului de a-şi angaja apărător ales.
Ulterior, la termenul din 27 aprilie 2010, premergător termenului din 11 mai 2010, la care au avut loc dezbaterile şi soluţionarea apelurilor cu care a fost învestită instanţa, partea civilă P.I. a lipsit, cauza amânându-se la cererea apărătorului ales al părţii civile, în vederea pregătirii apărării. La acest termen, în lipsa părţii civile şi a apărătorului ales care avea delegaţie de asistenţă juridică (trimisă prin fax la data de 26 aprilie 2010), instanţa a pus în discuţie, din oficiu, schimbarea de încadrare juridică a faptei săvârşite de inculpaţii A.V. şi A.M., din infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. în cea prevăzută de art. 174, 175 lit. a) - 176 lit. c) C. pen. şi a acordat termen la data de 11 mai 2010, pentru dezbaterile asupra încadrării juridice a faptei şi prezentarea apărătorului ales al părţii civile.
La data de 11 mai 2010, în lipsa părţii civile, reprezentată de un apărător cu delegaţie de substituire pentru apărătorul ales, care a pus concluzii de admitere a apelului în ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de apel a admis apelul declarat de apelantul parte civilă P.I. împotriva sentinţei penale a primei instanţe, numai cu privire la încadrarea juridică a infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi inculpaţii A.V. şi A.M. şi cuantumul daunelor materiale acordate.
Este adevărat că dispoziţiile art. 362 lit. d) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006, prevăd dubla facultate a părţii civile, de a exercita apel în ambele laturi ale procesului penal, penală şi civilă, însă, în cauză, din cele arătate mai sus, rezultă că instanţa de apel nu a fost învestită expres de partea civilă şi cu privire la latura penală a cauzei.
Or, în lipsa unei devoluări exprese a apelului exercitat de partea civilă P.I. şi cu privire la latura penală, instanţa de apel nu putea reforma în fapt şi în drept sentinţa penală atacată referitor la inculpaţii A.V. şi A.M.
Pentru aceste considerente, urmează să fie admise recursurile declarate de inculpaţii A.V. şi A.M. împotriva deciziei instanţei de apel, să fie casată decizia atacată numai sub aspectul soluţionării laturii penale a cauzei, ale cărei dispoziţii vor fi înlăturate, în ceea ce priveşte pe inculpaţii A.V. şi A.M.
Vor fi menţinute dispoziţiile sentinţei penale a Tribunalului Bacău cu privire la cei doi inculpaţi.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.
În ce priveşte recursul declarat de partea civilă P.I., care a solicitat acordarea în întregime a daunelor morale, astfel cum au fost dovedite în cererea de constituire de parte civilă, se constată că nu este fondat.
Astfel, în mod corect, s-a apreciat că suma de 30.000 RON, reprezentând daune morale este suficientă şi rezonabilă, în raport de suferinţele fizice, psihice şi morale ale părţii vătămate, care a necesitat un număr de 28 - 30 de zile de îngrijire medicală pentru vindecarea leziunilor.
Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile inculpaţilor A.V. şi A.M. să fie admise, în limitele mai sus-arătate, iar recursul părţii civile P.I. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii A.V. şi A.M. împotriva Deciziei penale nr. 50 din 11 mai 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Casează decizia penală atacată numai sub aspectul soluţionării laturii penale a cauzei ale cărei dispoziţii le înlătură, în ceea ce priveşte pe inculpaţii A.V. şi A.M. Menţine dispoziţiile Sentinţei penale nr. 32/D din 4 februarie 2010 a Tribunalului Bacău cu privire la cei doi inculpaţi.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă P.I. împotriva Deciziei penale nr. 50 din 11 mai 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat G.C. în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimaţilor recurenţi inculpaţi A.V. şi A.M., în sumă de câte 300 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 7 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4390/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2565/2010. Penal. Infracţiuni la alte legi... → |
|---|
