ICCJ. Decizia nr. 4410/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4410/2010
Dosar nr. 6921/2/1010
Şedinţa publică din 7 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 246/F din 31 august 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.M.A. şi a menţinut ca fiind legală şi temeinică Ordonanţa nr. 1947/P/2009 din data de 23 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă că, în motivarea plângerii adresată instanţei, petiţionarul a susţinut că prin soluţia adoptată de procuror i s-a adus o gravă vătămare a drepturilor sale constând în aceea că i-a fost îngrădit dreptul de a avea acces la justiţie şi astfel la soluţionarea cauzei printr-o soluţie legală şi temeinică.
Prin Ordonanţa nr. 1947/P/2009 din 23 iunie 2010 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 228 alin. (1) rap. la art. 10 lit. a), d), e), art. 209 alin. (3), art. 38, art. 42 rap. la art. 45, rap. la art. 30 alin. (1) lit. a), d), art. 25 C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de M.T., avocat în cadrul Baroului Bucureşti sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 289, art. 246, art. 290, art. 291 şi art. 323 C. pen.
Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus disjungerea şi declinarea cauzei nou formate în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea în vederea continuării cercetărilor faţă de numiţii Z.G.S., V.D., I.M., O.M., T.C., Z.C.M. şi I.G. sub aspectul infracţiunilor menţionate în plângere.
S-a reţinut, în esenţă că la data de 29 ianuarie 2009, numitul Z.G.S. a realizat o convocare fictivă a Adunării generale a A.V.P.S. ";S.A."; filiala Buftea ocazie cu care au fost întocmite acte ce nu corespund realităţii, printre care un proces-verbal care are mai multe variante ce conţin aspecte nereale, iar un ultim exemplar al acestui proces-verbal a fost ştampilat de avocat M.T. cu o ştampilă cu menţiunea ";această copie este conformă cu originalul"; împreună cu un convocator atestat de acelaşi avocat.
Aceste înscrisuri au fost folosite în instanţă producând efecte juridice, astfel că Judecătoria Buftea printr-o încheiere din data de 27 iulie 2009 a luat act de modificările cu privire la actul constitutiv şi statutul asociaţiei privind dizolvarea Filialei Buftea a A.V.P.S. ";S.A.";.
Soluţia dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost menţinută prin Rezoluţia nr. 1329/11-2/10 din 16 iulie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de D.M.A. împotriva soluţiei adoptate în Dosarul nr. 1947/P/2009 al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Împotriva Sentinţei penale nr. 246/F din 31 august 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs petiţionarul susţinând prin apărător că intimatul, în calitate de avocat nu este funcţionar public, dar poate fi tras la răspundere pentru utilizarea unor documente contrafăcute.
În acest sens, a arătat că procesul-verbal în cauză este fictiv, întrucât nu există în caietul de procese-verbale al asociaţiei, preşedintele ticluind mai multe variante ale acestuia, aspect faţă de care se impune admiterea recursului şi trimiterea dosarului la parchet pentru începerea urmăririi penale.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea atacată, Curtea constată că soluţia pronunţată este legală şi temeinică.
De asemenea, se constată că motivele invocate iniţial în plângerea adresată parchetului au fost deja avute în vedere şi analizate în fazele procesuale anterioare, fără a aduce elemente noi, pe baza cărora să poată fi luată în discuţie nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei atacate.
Mai mult decât atât, susţinerile petiţionarului au fost temeinic verificate, odată cu o pronunţarea Sentinţei penale nr. 246/F din 31 august 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Simpla nemulţumire a petiţionarului faţă de modalitatea de rezolvare a unei situaţii în care a fost implicat, faptul că nu este de acord cu soluţiile adoptate şi reinterpretează împrejurările cunoscute, în funcţie de propriile interese, nu constituie motiv pentru antrenarea răspunderii penale a intimatului, activitatea acestuia fără a se situa în afara legii penale şi fără a putea conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii pe care petiţionarul a indicat-o în plângere.
În mod corect, instanţa de fond a reţinut că potrivit disp. art. 37 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, avocaţii sunt ocrotiţi de lege şi nu pot fi asimilaţi funcţionarului public sau altui salariat, pe cale de consecinţă nu pot avea calitatea de subiect activ al infracţiunilor reclamate.
De asemenea, aplicarea unei ştampile cu menţiunea ";această copie este conformă cu originalul"; nu realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., sub cele trei modalităţi ale elementului material, fiind dispusă în mod corect neînceperea urmăririi penale în incidenţă cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive şi anume latura obiectivă.
Cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 291 C. pen., respectiv uzul de fals se constată că intimatul M.T. a fost în eroare de fapt cu privire la conţinutul înscrisurilor folosite în faţa Judecătoriei Buftea şi astfel s-a dispus neînceperea urmăririi penale, fiind caz ce împiedică punerea în mişcare a urmăririi penale - art. 10 lit. c) C. proc. pen. - cauză care înlătură caracterul penal al faptei.
Sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 323 C. pen. corect s-a reţinut că nu sunt date şi indicii temeinice cu privire la comiterea acestei infracţiuni atâta vreme cât asocierea nu a avut drept scop săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni sau aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup infracţional, care să aibă o structură bine organizată, astfel că în cauza de faţă fapta nu există, fiind incidente dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.
De altfel, petiţionarul a avut posibilitatea formulării cererilor şi apărărilor pe care le-a apreciat a fi necesare, în faţa instanţelor de judecată, în căile de atac prevăzute de lege, lucru de care acesta a şi uzat, fiindu-i astfel respectate toate drepturile procesuale.
Posibilitatea formulării unor plângeri potrivit disp. art. 2781 C. proc. pen., reprezintă un drept procesual al petiţionarului, însă acesta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiilor pronunţate şi nici nu poate conduce la reformarea acestora.
Faţă de cele arătate, cum din examinarea în ansamblu a sentinţei recurate nu se constată ca aceasta să fie supusă vreunui motiv de casare susceptibil de a fi invocat din oficiu, urmează ca, în conformitate cu disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de petiţionar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul D.M.A. împotriva Sentinţei penale nr. 246 din 31 august 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 7 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4406/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 428/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
