ICCJ. Decizia nr. 4403/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4403/2010
Dosar nr. 315/39/2010
Şedinţa publică din 7 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele :
Prin Sentinţa penală nr. 68 din 2 iulie 2010, Curtea de Apel Suceava, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul R.N. împotriva Rezoluţiei din 28 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi a Rezoluţiei din 12 martie 2010 a procurorului general al aceleiaşi unităţi de parchet.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 250 RON.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 28 septembrie 2006, persoana vătămată R.N. a formulat plângere penală împotriva lui A.M. şi G.A.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în seara zilei de 19 august 2006, au lovit-o, cauzându-i leziuni care au necesitat 14 - 15 zile de îngrijiri medicale.
Prin Ordonanţa din 21 martie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor A.M. şi G.A.G. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ (amendă), soluţie ce a fost infirmată prin Ordonanţa din 14 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, ca urmare a admiterii plângerii formulată de R.N., şi prin care s-a dispus redeschiderea şi reluarea cercetărilor, cauza fiind trimisă Postului de Poliţie Satu Mare.
Prin Ordonanţa din 12 octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi s-a dispus din nou scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor A.M. şi G.A.G. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, respectiv amendă într-un cuantum mai mare, soluţie de asemenea infirmată prin Rezoluţia din 11 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, ca urmare a admiterii unei noi plângeri formulată de R.N., dispunându-se redeschiderea şi reluarea cercetărilor, cauza fiind repartizată procurorului I.M., cu indicaţia expresă de a prezenta materialul de urmărire penală şi de a întocmi rechizitoriul până la data de 7 aprilie 2008.
Judecătoria Rădăuţi a fost învestită cu această cauză la data de 23 octombrie 2008, dosarul fiind repartizat prin sistemul informatic E. completului de judecată C.7, prezidat de magistratul P.D. care, pe baza probatoriului administrat, a pronunţat Sentinţa penală nr. 245 din 10 martie 2009, în Dosar nr. 6423/285/2008, modificată (doar sub aspectul laturii civile) şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 243 din 22 mai 2009 a Tribunalului Suceava.
Nemulţumit de modul în care atât această cauză, cât şi alte cauze penale au fost instrumentate şi soluţionate, petentul s-a adresat Pachetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, susţinând că magistraţii şi-au exercitat abuziv atribuţiile de serviciu.
Prin Rezoluţia din 28 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de P.D., B.B. şi I.L. - judecători în cadrul Judecătoriei Rădăuţi, D.V., I.M. şi J.C. - procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Din actele premergătoare efectuate în cauză de organele de urmărire penală nu a rezultat că magistraţii judecători şi procurori au săvârşit vreo faptă de natură să atragă răspunderea penală, nedovedindu-se că aceştia, cu ştiinţă, nu şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu ori şi le-au îndeplinit în mod defectuos şi prin aceasta ar fi cauzat vătămare intereselor legale ale petiţionarului.
Plângerea formulată de petent împotriva soluţiei date de procuror a fost respinsă ca neîntemeiată, în baza art. 278 C. proc. pen., de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin Rezoluţia din 21 mai 2009.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul a formulat plângere la instanţa competentă, solicitând desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de magistraţi, precum şi extinderea cercetărilor faţă de complicii acestora. Totodată, petentul a solicitat să i se acorde daune pentru suferinţele morale-psihice şi agresiunile fizice suferite.
Instanţa de fond a constatat că actele premergătoare efectuate în cauză de către organele de urmărire penală nu demonstrează existenţa infracţiunilor sesizate de petent în sarcina magistraţilor judecători şi procurori. Instanţa a apreciat că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror în Dosarul nr. 173/P/2009 din 28 decembrie 2009 este legală şi temeinică şi, în consecinţă, a respins ca nefondată plângerea petentului.
S-a arătat că în absenţa oricăror indicii sau probe din care să rezulte săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), nu se poate proceda la începerea urmăririi penale faţă de intimaţi ori la trimiterea în judecată a acestora.
Procurorii au soluţionat cauzele cu care au fost învestiţi în mod independent, pe baza aprecierii probelor administrate în cauză.
Cât priveşte necomunicarea sau comunicarea cu întârziere a unor acte procedurale, a modului defectuos de supraveghere a activităţii instituţiei în care activează cei trei procurori, efectuarea cu întârziere a lucrărilor din motive imputabile, chiar în ipoteza dovedirii lor, nu sunt fapte de natură penală, care să angajeze răspunderea penală a acestor magistraţi.
Curtea a constatat că şi în cazul judecătorului care s-a pronunţat în cauza penală în discuţie, susţinerile petentului sunt neîntemeiate.
Activitatea de judecată reprezintă esenţa atribuţiilor de serviciu ale judecătorului şi presupune, printre altele, exercitarea acestora în mod activ, în vederea aflării adevărului, prin luarea măsurilor procesuale în rezolvarea cauzelor cu care a fost învestit, administrarea probelor din oficiu sau solicitate de părţi şi interpretarea unor norme legale aplicabile în cauzele deduse judecăţii.
Împotriva unor hotărâri considerate nelegale sau netemeinice, partea nemulţumită poate exercita expres în termenele prevăzute de legea procesuală căile de atac, ordinare sau extraordinare.
Nemulţumirea petentului faţă de soluţia adoptată prin Sentinţa penală nr. 245 din 10 martie 2009 nu poate conduce la concluzia că s-a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu de către intimata P.D. Pronunţarea unei soluţii în cadrul activităţii de judecată prin evaluarea şi interpretarea materialului probator şi a normelor legale apreciate aplicabile unei cauze, în lipsa unor elemente de natură a pune la îndoială buna credinţă, nu poate constitui temei pentru începerea urmăririi penale.
De altfel, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară consacră principiul potrivit căruia judecătorul este independent în soluţiile adoptate, singura cale de cenzurare a activităţii de soluţionare a cauzelor constituind-o numai căile de reformare prevăzute de legea procesuală, în speţă de Codul de procedură penală.
Cât priveşte afirmaţiile petentului vizând o eventuală intervenţie în sensul soluţionării în mod nefavorabil a cauzei sale de către judecătorii B.B. şi I.L., acestea nu sunt susţinute de nicio probă.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionarul R.N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. Recurentul a solicitat admiterea recursului şi trimiterea plângerii sale şi a întregului material probator la Consiliul Superior al Magistraturii, în vederea constituirii unei comisii care să verifice starea de fapt.
Verificând hotărârea atacată în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Hotărârea instanţei de fond de respingere a plângerii formulate de petiţionarul R.N. împotriva Rezoluţiei din 28 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava este legală şi temeinică.
Judecând plângerea, instanţa de fond, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., a verificat rezoluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constatând în mod just că soluţia dată de procuror este conformă actelor premergătoare efectuate şi dispoziţiilor legale în materie.
În cauză nu există indicii de săvârşire a vreunei fapte penale de către magistraţii judecători şi procurori. Aceştia şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu fără a urmări, cu ştiinţă, vătămarea intereselor legale ale petiţionarului R.N. Petentul şi-a manifestat nemulţumirea faţă de modul de instrumentare şi soluţionare a cauzelor în care a fost parte, atât de către procurori, cât şi de către judecători, formulând critici cu privire la modul de evaluare a materialului probator ori la celeritatea rezolvării pricinilor. Aceste aspecte nu îmbracă conţinutul unor fapte de natură penală, astfel că în cauză nu există temeiuri de începere a urmăririi penale faţă de magistraţi.
Întrucât existenţa unuia din impedimentele prevăzute de dispoziţiile art. 10 C. proc. pen. a fost corect constatată de procuror, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare în cauză.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionar, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat petiţionarul R.N. împotriva Sentinţei penale nr. 68 din 2 iulie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul-petiţionar la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 7 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2656/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4405/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
