ICCJ. Decizia nr. 4396/2010. Penal. Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4396/2010
Dosar nr. 10454/95/2008
Şedinţa publică din 7 decembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Gorj, secţia penală, prin Sentinţa penală nr. 187 din 13 iulie 2009, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 36/P/2008, după cum urmează:
1) inculpatul T.A., din infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. şi art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 99 şi urm. C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. şi art. 182 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen., art. 75 lit. a) şi art. 99 şi urm. C. pen.;
2) inculpatul T.C.V., din infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. şi art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 99 şi urm. C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. (2 fapte) cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 99 şi urm. C. pen.;
3 - 4) inculpaţii E.E.V. şi B.G.D., din infracţiunile prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. şi art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen., art. 75 lit. a) şi c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. (câte 2 fapte), cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen. şi art. 75 lit. a) şi c) C. pen.;
5) inculpatul P.V., din infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. şi art. 20 rap. la art. 174 combinat cu art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen., şi art. 75 lit. a) şi c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. şi art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen. şi art. 75 lit. a) şi c) C. pen.;
6 - 7) inculpaţii P.P.D.C. şi F.C.I., din infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. şi art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 99 şi urm. C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. (câte 2 fapte), cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 99 şi următoarele C. pen.;
8) inculpatul F.B.M., din infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. şi art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen. şi art. 75 lit. a) şi c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. (2 fapte) cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 33 - 34 C. pen.
În baza art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., a condamnat inculpatul P.V. - fără ocupaţie, studii 8 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, la 2 ani închisoare.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la 800 RON, amendă penală.
În baza art. 33 - 34 lit. d) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., a condamnat inculpaţii E.E.V. - şomer, studii 11 clase, necăsătorit, fără antecedente penale şi B.G.D. - necăsătorit, fără antecedente penale, la câte 1.500 RON, amendă penală pentru fapta comisă împotriva părţii vătămate C.L., şi la câte 800 RON, amendă penală pentru fapta comisă împotriva părţii vătămate C.C.
În baza art. 33 - 34 lit. c) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpaţilor E.E.V. şi B.G.D. şi a dispus ca fiecare să execute pedeapsa rezultantă de 1.500 RON amendă.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 99 şi urm. C. pen., a condamnat inculpaţii P.P.D.C. - studii 11 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, F.C.I. - elev la C.T.M., studii 11 clase, necăsătorit, fără antecedente penale şi T.C.V. - elev la C.T.M., studii 11 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, la câte 800 RON, amendă penală pentru faptele comise împotriva părţii vătămate C.C.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 99 şi urm. C. pen., a condamnat inculpaţii P.P.D.C., F.C.I. şi T.C.V., la câte 800 RON amendă penală, pentru faptele comise împotriva părţii vătămate C.L.
În baza art. 33 - 34 lit. c) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpaţilor P.P.D.C., F.C.I. şi T.C.V. în pedeapsa cea mai grea, de 800 RON amendă penală, şi a dispus ca fiecare să plătească 800 RON amendă penală.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., a condamnat inculpatul F.B.M. - fără ocupaţie, studii 10 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, la două pedepse de câte 1.200 RON amendă, comise împotriva părţilor vătămate C.L. şi C.C.
În baza art. 33 - 34 lit. c) C. pen., a contopit pedepsele aplicate acestui inculpat în pedeapsa cea mai grea, de 1.200 RON amendă.
În baza art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), a condamnat inculpatul T.A. - elev la L.S.T.J., studii 9 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, la 1 an închisoare, pentru fapta comisă împotriva lui C.C.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicare art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), a condamnat inculpatul T.A. la 600 RON, amendă penală pentru fapta comisă împotriva părţii vătămate C.L.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71, executarea acestor pedepse accesorii urmând să fie începută după împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 33 - 34 lit. d) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului T.A. în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
Au fost obligaţi inculpaţii: P.V., P.P.D.C., F.C.I., F.B.M., T.A., T.C.V., E.E.V. şi B.G.D. în solidar, iar inculpaţii T.A., T.C.V., P.P.D.C. şi F.C.I., în solidar şi cu părţile responsabile civilmente P.P.C. şi M., F.C., F.C.M., T.V. şi T.L.G., la plata sumelor de 1.684 RON, despăgubiri civile, şi 2.000 RON, daune morale faţă de partea vătămată constituită parte civilă C.L.
Au fost obligaţi inculpaţii P.V., P.P.D.C., F.C.I., F.B.M., T.A., T.C.V., E.E.V. şi B.G.D. la câte 500 RON, cheltuieli judiciare faţă de partea vătămată C.L.
Au fost obligaţi inculpaţii P.V. şi T.A. în solidar, iar inculpatul T.A. în solidar şi cu părţile responsabile civilmente T.V. şi T.L.G., la plata sumelor de 26.066 RON, despăgubiri civile, şi 20.000 RON, daune morale faţă de partea vătămată constituită parte civilă C.C.
Pentru sumele de 2.500 RON, despăgubiri civile, şi 2.000 RON, daune morale, au fost obligaţi în solidar cu inculpaţii T.A. şi P.V. şi inculpaţii T.C.V., E.E.V., B.G.D., P.P.D.C., F.C.I. şi F.B.M.
La plata sumelor de 2.500 RON, despăgubiri civile şi 2.000 RON, daune morale, au fost obligate în solidar cu inculpaţii P.P.D.C., F.C.L. şi T.C.V. şi părţile responsabile civilmente P.P.C. şi M., F.C., F.C.M., T.V. şi T.L.G. faţă de partea vătămată C.C.
Au fost obligaţi inculpaţii P.V., P.P.D.C., F.C.I., F.B.M., T.A., T.C.V., E.E.V. şi B.G.D. la câte 845 RON, cheltuieli de judecată faţă de partea vătămată C.C., iar în cadrul acestei obligaţii inculpaţii T.A., T.C.V., P.P.D.C. şi F.C.I. urmând să răspundă fiecare în solidar şi cu părţile responsabile civilmente (părinţii fiecăruia dintre ei).
S-a luat act că S.M. Motru şi S.J. Vâlcea, deşi citate în cauză, nu s-au constituit părţi civile în dosarul penal.
Au fost obligaţi inculpaţii P.V. P.P.D.C., F.C.I., F.B.M., T.A., T.C.V., E.E.V. şi B.G.D. la câte 200 RON, cheltuieli judiciare statului, iar în cadrul acestei obligaţii au fost obligaţi în solidar alături de inculpaţii T.A., T.C.V., P.P.D.C. şi F.C.I. şi părţile responsabile civilmente, părinţii fiecăruia dintre ei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj au fost trimişi în judecată inculpaţii P.V., P.P.D.C., F.C.I., F.B.M., T.A., T.C.V., E.E.V. şi B.G.D. pentru comiterea infracţiunilor de tentativă de omor şi lovire prev. şi ped. de art. 20 rap. la art. 174, 175 C. pen. şi art. 180 alin. (2) C. pen.
S-a reţinut că în seara zilei de 10 noiembrie 2007, inculpaţii au participat la o discotecă organizată la A.M., prilej cu care au consumat cantităţi însemnate de băuturi alcoolice.
La aceeaşi discotecă s-au aflat în acea seară şi părţile vătămate C.C. şi C.L., împreună cu F.A., C.R. şi N.S.
Inculpaţii şi părţile vătămate au părăsit localul în jurul orelor 3:00, iar inculpaţii care se deplasau înaintea grupului de persoane în care se aflau şi părţile vătămate le-au aşteptat pe acestea şi au iniţiat un conflict, ocazie cu care au lovit cu pumnii şi picioarele pe C.C., C.L. şi N.S., cărora le-au provocat leziuni traumatice majore.
Astfel, din Certificatul medico-legal din 12 noiembrie 2007 emis de S.M.L. Gorj a rezultat că partea vătămată C.C. a suferit multiple leziuni în regiunea feţei, a corpului şi a membrelor, fractura unor dinţi şi unele traumatisme craniene, şi că acestea puteau fi produse prin loviri repetate cu corpuri dure şi prin cădere şi că au necesitat pentru vindecare 23 - 25 zile de îngrijiri medicale.
Rezultă, de asemenea, că în urma acestor lovituri partea vătămată a pierdut patru dinţi din faţă, iar alţi nouă dinţi au suferit fracturi parţiale. Acest certificat medico-legal a fost avizat de către I.M.L. Craiova.
În cursul conflictului, partea vătămată C.L. a suferit leziuni traumatice în regiunea feţei, corpului şi membrelor, care au necesitat pentru vindecare 5 - 6 zile îngrijiri medicale, iar certificatul medico-legal eliberat de către S.M.L. Gorj şi I.M.L. Craiova atestă că acestea au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure şi prin cădere.
În acelaşi conflict şi N.S. a fost agresat de către inculpaţi şi a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 7 - 8 zile de îngrijiri medicale, dar acesta a declarat că înţelege să-şi retragă plângerea prealabilă formulată împotriva aceloraşi inculpaţi şi că doreşte să fie ascultat ca martor în cauză.
În rechizitoriu a fost descrisă starea de fapt şi modul cum s-a desfăşurat conflictul şi s-a concluzionat că în raport de intensitatea loviturilor aplicate părţii vătămate C.C., de regiunile vitale vizate, de urmările produse şi mai ales de faptul că loviturile puteau continua dacă nu interveneau alte persoane, inculpaţii au pus în intenţie viaţa victimei, iar intenţia acestora a fost aceea de a o ucide.
În cursul urmăririi penale, inculpaţii au recunoscut participarea la conflict şi faptul că s-au lovit reciproc cu părţile vătămate şi cu membrii din grupul acestora.
Martorii N.S., M.M., C.R. şi F.A., audiaţi în cursul urmăririi penale, au confirmat că inculpaţii au lovit cu pumnii şi picioarele pe părţile vătămate şi că leziunile descrise în certificatele medico-legale eliberate pentru aceştia provin ca urmare a acelor lovituri.
Audiaţi în instanţă, inculpaţii au recunoscut participarea la conflict şi lovirea uneia dintre părţile vătămate sau a martorului N.S., încercând fiecare dintre ei să-şi diminueze gradul de implicare în conflict şi să susţină că partea vătămată C.C. este cel care a iniţiat conflictul, această din urmă susţinere nefiind însă dovedită cu niciun mijloc de probă.
Astfel, F.B.M. a recunoscut că l-a lovit de 4 - 5 ori cu pumnii pe C.C. în zona corpului, P.V. recunoaşte lovirea lui C.C. cu piciorul în zona corpului, E.E.V. a recunoscut lovirea lui N.S., T.A. a recunoscut lovirea cu pumnul în faţă a lui C.C., F.I.C. a recunoscut că l-a lovit cu pumnii pe C.C.
În acelaşi timp, inculpaţii P.P.D.C., T.C.V. şi B.G.D. au arătat că la un moment dat conflictul s-a generalizat şi că fiecare din grupul inculpaţilor a lovit pe cei din grupul părţilor vătămate.
La rândul lor, părţile vătămate C.C. şi C.L. au arătat că deşi nu pot preciza cu exactitate cine i-a lovit, întrucât erau căzuţi la pământ şi şi-au pierdut cunoştinţa, toţi inculpaţii au participat la conflict şi au lovit părţile vătămate.
Din ansamblul probelor administrate în cauză, respectiv declaraţiile inculpaţilor, părţilor vătămate şi martorilor, coroborate cu concluziile certificatului medico-legal eliberat pentru partea vătămată C.C., prima instanţă a reţinut că două dintre loviturile aplicate acestuia în zona feţei i-au produs fractura totală a celor patru dinţi din faţă şi cea parţială a celorlalţi nouă dinţi.
Astfel, inculpatul T.A. a recunoscut că l-a lovit cu pumnul în zona feţei pe C.C. şi că în urma acestei lovituri este posibil să-i fi fracturat un dinte.
Toţi ceilalţi inculpaţi au arătat, de asemenea, că T.A. este cel care l-a lovit pe C.C. cu pumnul în faţă şi că în urma acestei lovituri partea vătămată a căzut la pământ.
Chiar dacă declaraţiile inculpaţilor au diferit cu privire la detalii şi la gradul de participare la conflict al fiecăruia dintre ei, toţi au confirmat faptul că atunci când partea vătămată C.C. era căzută la pământ, inculpatul P.V. a lovit-o cu piciorul în zona feţei. Inculpatul F.I.C. a arătat expres că inculpatul P.V. este cel care a lovit pe partea vătămată C.C. în faţă şi aceasta este singura lovitură dată în această zonă.
Inculpatul P.V. a arătat, în instanţă, că l-a lovit cu piciorul pe C.C. când acesta era căzut la pământ, dar a motivat că lovitura a fost dată în zona corpului, susţinerea sa fiind însă contrazisă de ceilalţi inculpaţi.
Prima instanţă a apreciat că faptele comise de inculpaţi nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor. Astfel, deşi toţi inculpaţii i-au aplicat acestei părţi vătămate mai multe lovituri, toate acestea au fost de mică şi medie intensitate, au vizat părţi ale corpului care nu erau vitale (exemplu - membre, trunchi), au fost date cu pumnul într-un conflict mai degrabă spontan între cele două grupuri de tineri, conflict care a durat după aprecierea tuturor doar 2 - 5 minute şi niciuna dintre lovituri nu putea duce la moartea victimei.
Atât certificatul medico-legal întocmit de către S.M.L. Gorj, cât şi raportul de nouă expertiză medico-legală întocmit de către I.M.L. Craiova confirmă că leziunile prezentate la examinare de către partea vătămată C.C. au fost produse prin loviri repetate cu corpuri dure şi prin cădere, dar acestea nu i-au pus viaţa în primejdie.
Aşa fiind, instanţa a reţinut că faptele inculpaţilor P.P.D.C., F.C.I., F.B.M., T.C.V., E.E.V. şi B.G.D. de a lovi de mai multe ori pe partea vătămată C.C. cu pumnii în zona corpului şi a membrelor şi de a-i provoca acestuia leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr sub 20 zile îngrijiri medicale, fapte dovedite în cauză şi parţial recunoscute de către inculpaţi, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. şi nu pe cele ale infracţiunii de tentativă la omor, motiv pentru care a procedat la schimbarea încadrării juridice în acest sens.
Instanţa nu a împărtăşit concluziile actelor medico-legale, prin care se arată că leziunile stomatologice grave descrise nu au produs o sluţire victimei.
A motivat că fracturarea completă a patru dinţi din faţă şi fracturarea parţială a altor nouă reprezintă o sluţire în sensul dispoziţiilor cuprinse în art. 182 alin. (2) C. pen. Pierderea a patru dinţi din faţă ca urmare a loviturilor primite de partea vătămată C.C. de la inculpaţii T.A. şi P.V. i-a creat acestuia o dizarmonie facială substanţială şi reprezintă un prejudiciu estetic permanent, cu toate tratamentele stomatologice făcute deja sau posibil de făcut în viitor.
Aşa fiind, s-a arătat în motivare că faptele inculpaţilor T.A. şi P.V. de a lovi cu pumnul (primul inculpat) şi cu piciorul (al doilea inculpat) pe partea vătămată C.C. în zona feţei şi de a-i fractura total acestuia patru dinţi din faţă şi de a-i fractura parţial alţi nou dinţi, provocându-i astfel o sluţire, fapte dovedite în cauză şi recunoscute parţial de către inculpaţi, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 182 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia inculpaţii urmează să fie condamnaţi după schimbarea încadrării juridice dată faptelor din infracţiunea de tentativă de omor prevăzută şi pedepsită de art. 20 rap. la art. 174, 175 C. pen.
Împotriva sentinţei penale au formulat apel inculpaţii T.A., T.C.V., B.G.D., P.V., P.P.D.C., părţile vătămate C.C., C.L. şi părţile responsabile P.P.M., P.P.C.
În motivarea apelului, partea vătămată C.L. a criticat hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul laturii penale şi laturii civile.
În ce priveşte latura penală, a criticat hotărârea sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, în sensul că pedeapsa amenzii penale aplicată de instanţa de fond este prea blândă raportat la gravitatea faptei şi modalitatea săvârşirii.
Totodată, a arătat că latura civilă a fost greşit soluţionată, fiind acordate daune materiale într-un cuantum mai mic decât cel dovedit, iar daunele morale au fost acordate într-un cuantum insuficient în raport de suferinţele fizice, psihice şi disconfortul cauzat.
În raport de aceste motive, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale, majorarea cuantumului daunelor materiale la 1.684 RON şi majorarea daunelor morale.
Partea vătămată C.C. a criticat hotărârea instanţei de fond sub aspectul încadrării juridice a faptei, arătând că în mod greşit instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică din tentativă la omor, în vătămare corporală gravă şi respectiv lovire sau alte violenţe, în realitate încadrarea juridică justă fiind aceea din rechizitoriu, respectiv tentativă de omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., pentru toţi inculpaţii, întrucât inculpaţii au acţionat cu intenţia de a ucide, dat fiind numărul mare de lovituri aplicate victimei, urmările produse, zona vitală, intensitatea loviturilor.
În subsidiar, a arătat că în situaţia în care se reţine că fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., atunci aceasta trebuie să fie încadrarea juridică pentru toţi inculpaţii, întrucât aceştia au acţionat concomitent şi toţi trebuie să răspundă pentru aceeaşi infracţiune.
În ce priveşte latura civilă, a arătat că latura civilă a fost greşit soluţionată, fiind acordate despăgubiri materiale şi morale într-un cuantum mai mic decât cel dovedit cu actele depuse la dosar şi depoziţiile martorului.
S-a solicitat admiterea apelurilor, desfiinţarea hotărârii instanţei de fond, condamnarea tuturor inculpaţilor pentru infracţiunea de tentativă la omor sau în subsidiar, pentru vătămare corporală gravă, iar în ce priveşte latura civilă, majorarea daunelor materiale şi morale la nivelul celor solicitate, respectiv 40.000 RON, materiale şi 50.000 RON, daune morale.
Inculpatul P.V. a criticat hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate sub aspectul încadrării juridice a faptei, arătând că în mod nelegal, instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă de omor, în vătămare corporală gravă, faţă de partea vătămată C.C., în realitate în cadrarea juridică justă fiind aceea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen.
A arătat că din probele administrate rezultă că a lovit pe partea vătămată C.C. în zona corpului şi nu în zona capului şi în plus, din actele medico-legale aflate la dosar rezultă că părţii vătămate nu i-a fost pusă în primejdie viaţa şi nu i-a fost cauzată sluţire.
Totodată, a criticat hotărârea sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicată inculpatului, în ce priveşte modalitatea de executare, arătând că pentru realizarea scopului pedepsei e suficientă o pedeapsă cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere, având în vedere faptul că inculpatul a fost provocat, conflictul a fost spontan, implicaţia inculpatului fiind redusă.
În raport de aceste motive a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei, schimbarea încadrării juridice din tentativă de omor în vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., faţă de partea vătămată C.C., schimbarea modalităţii de executare conform art. 81 C. pen. sau art. 861 C. pen.
Inculpatul B.G.D. a criticat hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei reţineri a vinovăţiei sale, arătând că el a intervenit numai pentru a aplana conflictul, astfel că nu se face vinovat de săvârşirea celor două infracţiuni prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen.
Inculpatul T.A. a criticat hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul greşitei condamnări pentru infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. şi art. 180 alin. (2) C. pen., arătând că s-a aflat în legitimă apărare, fiind incidente dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) C. pen.
În subsidiar, a criticat hotărârea instanţei de fond sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, solicitând aplicarea unei amenzi penale.
În ce priveşte latura civilă, a arătat că nu a fost corect soluţionată, cuantumul daunelor morale acordate părţii vătămate C.C. fiind exagerat în funcţie de activitatea inculpatului, care a aplicat o singură lovitură părţii vătămate.
Inculpatul P.P.D.C. a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei reţineri a vinovăţiei sale, arătând că a intervenit în conflict numai pentru aplanarea acestuia, solicitând în principal, achitarea, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de încăierare.
Inculpatul T.C.V. nu a depus motivele de apel, însă cu ocazia dezbaterilor la instanţa de apel prin intermediul apărătorului, a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei condamnări, arătând că a intervenit numai pentru aplanarea conflictului, astfel că se impune admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi achitarea pentru infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Părţile responsabile civilmente P.P.M. şi P.P.C. nu au motivat apelul declarat.
Analizând apelurile formulate în raport de actele dosarului, criticile formulate, cât şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelurile formulate de inculpaţii T.A. şi P.V. sunt fondate, însă numai în ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate sub aspectul modalităţii de executare, iar apelurile formulate de părţile vătămate, părţile responsabile civilmente şi inculpaţii T.C.V., B.G., P.P.D.C. sunt nefondate.
Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 152 din 29 iunie 2010, secţia penală şi pentru cauze cu minori de la Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de inculpaţii T.A. şi P.V. şi a respins ca nefondate apelurile formulate de părţile vătămate C.L. şi C.C. şi ale inculpaţilor T.C.V., B.G.D., P.P.D.C., F.C.I., F.B.M.
A respins, ca nefondate, şi apelurile formulate de părţile responsabile civilmente P.P.M. şi P.P.C.
A desfiinţat în parte Sentinţa penală nr. 187 din 13 iulie 2009 a Tribunalului Gorj, secţia penală şi, rejudecând, în baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului P.V. pe durata termenului de încercare de 4 ani.
În baza art. 110 C. pen. raportat la art. 1101 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului T.A. pe durata termenului de încercare de 2 ani.
În baza art. 863 C. pen., pentru inculpatul P.V. şi în baza art. 1101 C. pen. raportat la art. 863, în ce-l priveşte pe inculpatul T.A. a stabilit măsurile de supraveghere pe care inculpaţii trebuie să le respecte pe durata termenului de încercare.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei. A obligat inculpaţii şi părţile responsabile civilmente cărora le-au fost respinse apelurile la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva deciziei a declarat recurs partea vătămată C.C.
Prin motivele de recurs scrise a criticat decizia şi sentinţa ca fiind nelegale şi netemeinice, atât cu privire la latura penală, cât şi la latura civilă.
A susţinut, în esenţă, că:
- în mod greşit prima instanţă a dispus schimbarea încadrării juridice pentru toţi inculpaţii din tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracţiunile de vătămare corporală gravă pentru inculpatul P.V. şi T.A. şi în infracţiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. pentru ceilalţi inculpaţi, deoarece inculpaţii au aplicat un număr foarte mare de lovituri care, printre altele, au produs traumatism cranio-cerebral acut închis, lovituri care au vizat capul în proporţie de 90%. Loviturile aplicate au avut o intensitate mare, producând fracturi la nivel gingival (fracturarea mai multor dinţi), fractura în 1/3 cervicală.
Chiar dacă s-a stabilit că numai doi din inculpaţi au aplicat lovituri în zona feţei şi au produs urmările specifice infracţiunii prevăzute de art. 182 alin. (2) C. pen. - pierderea a 4 dinţi - potrivit practicii judiciare toţi trebuie să răspundă fie pentru tentativa de omor, fie pentru infracţiunea de vătămare corporală, gravă;
- greşit s-a schimbat modalitatea de executare a pedepselor pentru inculpaţii P.V. şi T.A.;
- greşit a fost soluţionată acţiunea civilă, inculpaţii P.V. şi T.A. au fost obligaţi la 26.066 RON, despăgubiri materiale şi 20.000, daune morale, iar ceilalţi inculpaţi la 2.500 RON, despăgubiri materiale şi 2.000, daune morale, sume ce se includ în despăgubirile de 26.066 RON, despăgubiri materiale şi 20.000, daune morale.
Verificând hotărârile recurate pe baza actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei se constată că recursul este nefondat.
Instanţele au reţinut pe baza probelor administrate o situaţie de fapt corectă şi au dat încadrarea juridică legală faptelor săvârşite de inculpaţi.
Astfel, s-a reţinut în baza plângerilor părţilor vătămate, a declaraţiilor martorilor şi, în bună măsură, a declaraţiilor inculpaţilor, care au recunoscut săvârşirea faptelor, că în seara de 10 noiembrie 2007 inculpaţii au participat la o petrecere la discoteca organizată la A.M. unde, în jurul orelor 3:00 dimineaţa, după ce au consumat băuturi alcoolice, au provocat bătaie cu părţile vătămate C.C., C.L., N.S., acestea fiind însoţite de martorii F.A. şi C.R.
Nu au fost primite apărările şi criticile formulate de inculpaţi, în sensul că încadrarea juridică corectă era aceea prevăzută de art. 322 C. pen., infracţiunea de încăierare. Curtea a motivat că nu a fost evidenţiată existenţa a cel puţin două grupări rivale de persoane sau persoane individuale care se loveau reciproc, aşa cum o cer dispoziţiile art. 322 C. pen., fără a se putea stabili în concret activitatea infracţională a fiecăruia, autorii fiind în această situaţie atât subiect activ, cât şi subiect pasiv.
Din probele administrate a rezultat că a existat numai gruparea inculpaţilor, autorii fiind identificaţi în persoana inculpaţilor care au aplicat lovituri, fiind clar stabilită activitatea fiecărui inculpat.
La fel ca şi instanţa de fond, curtea de apel a considerat că, esenţial pentru încadrarea juridică a faptei în tentativa la omor, în raport cu vătămarea corporală gravă, respectiv lovirea sau alte violenţe, este definirea laturii subiective, respectiv a intenţiei cu care s-a acţionat.
În speţă, conflictul între tinerii care au participat la discotecă a fost spontan, ocazie cu care inculpaţii au aplicat lovituri cu pumnii şi picioarele, cei loviţi fiind părţile vătămate C.C. şi C.L.
Din declaraţiile inculpaţilor, martorilor, părţilor vătămate, confirmate şi de actele medico-legale, leziunile prezentate de părţile vătămate au fost produse prin lovire cu pumnii şi picioarele în cadrul unei încăierări care a durat între 2 şi 5 minute. Certificatul medico-legal elaborat de S.M.L. Gorj, raportul de expertiză medico-legală nr. 565/A5/2008 al I.M.L. Craiova avizat de I.M.L. ";Mina Minovici"; atestă că leziunile prezentate de partea vătămată C.C. nu i-au pus în primejdie viaţa.
Încadrarea juridică în dispoziţiile art. 182 alin. (2) C. pen. a fost determinată de pierderea a 4 dinţi şi fracturarea altora - ceea ce a cauzat un prejudiciu estetic major, sluţire. Producerea acestor leziuni a avut loc ca urmare a lovirii în zona feţei, cu pumnii, de către inculpatul T.A., şi cu piciorul, de către inculpatul P.V.
Aşa fiind, în mod corect instanţele i-au condamnat pe inculpaţii P.V. şi T.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. şi lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) în concurs real, iar pe ceilalţi inculpaţi numai pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Pedepsele aplicate inculpaţilor au fost just individualizate, curtea de apel a motivat că atingerea scopului educativ şi preventiv al pedepselor aplicate de instanţa fondului inculpaţilor T.A. şi P.V. poate fi atins şi fără privare de libertate. A avut în vedere că inculpaţii sunt tineri, unul din ei minor, nu au mai comis fapte penale, au fost sinceri şi au recunoscut faptele pe care le-au regretat.
S-au avut în vedere şi condiţiile concrete în care a fost săvârşită fapta - la plecarea dintr-o discotecă din oraşul M., grupul inculpaţilor a avut o altercaţie cu trei tineri însoţiţi de două tinere, ajung la îmbrânceli şi loviri, în urma cărora părţile vătămate C.C. şi C.L. au suferit leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale.
Aşa fiind, înalta Curte constată că motivat s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere, durata termenului de încercare de 4 ani constituind o continuă avertizare asupra comportamentului în societate, încălcarea măsurilor de supraveghere stabilite de instanţă atrăgând automat revocarea măsurii şi executarea pedepsei într-un loc de deţinere.
Motivul de recurs privind greşita soluţionare a acţiunii civile este şi el nefondat.
Din cuprinsul sentinţei rezultă că prima instanţă a calculat despăgubirile materiale pe baza actelor depuse de părţile vătămate, stabilind că recurentul C.C. a cheltuit 11.066 RON pentru procurarea de medicamente, 2.500 RON supliment de hrană pe perioada tratamentului medical stomatologic şi 2.500 RON contravaloarea zilelor de muncă în care s-a aflat în incapacitate de plată, cheltuieli evidenţiate şi în nota de cheltuieli.
Aşa fiind, în mod nejustificat se solicită modificarea deciziei şi sentinţei şi obligarea inculpaţilor la 40.000 RON, despăgubiri materiale.
Referitor la daunele morale, prima instanţă a aproximat corect că pentru suferinţele ce nu pot fi indemnizate în alt mod şi pentru prejudiciul estetic suferit se impune stabilirea unei sume globale de 20.000 RON.
Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte urmează să respingă recursul ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată C.C. împotriva Deciziei penale nr. 152 din 29 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpaţii T.A., T.C.V., B.G.D., P.V., P.P.D.C., E.E.V., F.I.C., F.B.M.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimaţilor inculpaţi privind pe inculpaţii T.A., T.C.V., B.G.D., P.P.D.C., E.E.V., F.I.C., F.B.M., în sumă de câte 400 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul de avocat pentru apărarea intimatului inculpat pentru P.V. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 7 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2567/2010. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 4398/2010. Penal. Falsul în declaraţii (art.... → |
|---|
