ICCJ. Decizia nr. 4437/2010. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4437/2010
Dosar nr. 6070/121/2008
Şedinţa publică din 9 decembrie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă constată:
Prin Sentinţa penală nr. 275 din 5 mai 2008 a Tribunalului Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. 6070/121/2008, s-a dispus:
I. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) condamnarea inculpatului S.M.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, înlăturându-se din încadrarea juridică dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) reţinute prin rechizitoriu, conform art. 334 C. proc. pen.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 a mai fost condamnat inculpatul S.M.I. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.
În baza art. 33 - 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele sus-menţionate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, sporită la 10 ani şi 5 luni închisoare şi 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), după executarea pedepsei principale rezultante.
În baza art. 71 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata prevenţiei de la 20 martie 2008 la zi.
II. În baza art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul M.A.A. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.
În baza art. 33 - 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele sus-menţionate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa mai grea, de 5 ani şi 6 luni închisoare, sporită la 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale rezultante.
III. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a fost condamnat inculpatul D.M. la pedeapsa de 5 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.
IV. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul C.P.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.
În baza art. 71 C. pen., a fost aplicată inculpaţilor M.A.A., D.M. şi C.P.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor M.A.A. şi D.M. timpul reţinerii, de 24 ore.
Au fost menţinute măsurile preventive a obligării de a nu părăsi localitatea luate faţă de inculpaţii M.A.A. şi D.M. şi, respectiv, obligarea de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpatul C.P.G., cu obligaţiile instituite prin Încheierea din 13 august 2008 a Tribunalului Galaţi.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţi, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În baza art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a dispozitivelor electronice (camere video miniaturale) folosite de inculpaţi la comiterea infracţiunilor de comerţ electronic, precum şi cantitatea de 0,87 grame cocaină depusă la I.G.P.R.
Au fost obligaţi inculpaţii la 1.200 RON fiecare, cheltuieli judiciare statului, conform art. 189 şi art. 191 C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
În prima parte a anului 2007, în cadrul cercetărilor efectuate în cauzele penale privind activitatea infracţională desfăşurată de numiţii M.M.l., B.A. şi C.C., între alte persoane, au rezultat indicii că şi inculpatul S.M.I. făcea parte dintr-un cerc de consumatori şi traficanţi de droguri care acţionau pe raza municipiului Galaţi, urmărind obţinerea unor importante sume de bani.
În vederea stabilirii şi probării activităţii infracţionale, prin Ordonanţa din 22 august 2007, a fost autorizată introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire I.M. şi cumpărarea supravegheată de droguri de la inculpat.
Acţionând în baza autorizaţiei legale, la data de 22 august 2007, investigatorul sub acoperire s-a întâlnit cu inculpatul S.M.I., în apropierea locuinţei acestuia din Galaţi şi, în schimbul sumei de 700 RON, a cumpărat 2 doze de cocaină, cu greutatea de un gram fiecare.
Prin constatarea tehnico-ştiinţifică efectuată în cauză s-a stabilit felul şi cantitatea drogului traficat.
În cauză a fost autorizată şi interceptarea convorbirilor telefonice efectuate de inculpat, rezultând că acesta comercializase diferite cantităţi de droguri unor consumatori din municipiul Galaţi.
Între consumatorii de droguri aprovizionaţi de inculpat au fost identificaţi şi numiţii I.A., Ş.A., S.B., N.A., C.l., C.G.
Din declaraţiile martorului I.C. a rezultat că era consumator de droguri din vara anului 2007 şi că inculpatul S.M.I. îl iniţiase în acest viciu, de la inculpat cumpărând cannabis şi haşiş, el şi alte persoane.
Conform relatărilor aceluiaşi martor, preţul unei doze de marijuana era de 25 RON şi între 100 şi 150 RON, doza de haşiş.
Conform declaraţiilor martorului, inculpatul fusese învăţat să prepare dozele de către inculpatul M.A.A., iar în vara anului 2007, ambii consumaseră cocaină la domiciliul lui Ş.A.
Şi această din urmă persoană, a menţionat implicarea inculpaţilor S.M.I. şi M.A.A. în activităţi de trafic de droguri.
Activităţile desfăşurate de inculpatul S.M.I. pe linia traficului de droguri au fost confirmate şi de martorii S.B., C.G., C.D., N.A., N.A.Ş., G.R. şi R.M., toţi consumatori de droguri.
Conform declaraţiilor martorei C.G., aceasta l-a întâlnit pe inculpat, în luna octombrie 2007, la locuinţa prietenei sale, B.M., oferindu-le droguri spre consum. După circa o săptămână, martora l-a contactat telefonic pe inculpat de la care a cumpărat haşiş. Şi martorul C.D. a declarat că, în luna septembrie 2007, l-a contactat telefonic pe inculpatul S.M.I., căruia i-a cerut să-i procure o ţigară cu haşiş, plătind suma de 30 RON.
Potrivit declaraţiei martorului N.A., în cursul anului 2007, inculpatul se oferise să-i procure droguri (haşiş, marijuana, cocaină), spunându-i că se ocupă cu această activitate; propunerea inculpatului nu a fost acceptată de martor. Cu toate acestea, martorul a cumpărat un gram de haşiş de la inculpat, pentru care a plătit suma de 200 RON.
S-a reţinut de către instanţă că, de regulă, inculpatul consuma droguri împreună cu cei pe care îi aproviziona, inclusiv în modalitatea arderii drogului şi inhalării în comun a substanţei volatile.
Activitatea de distribuire şi vânzare a drogurilor desfăşurată de inculpaţii S.M.I. şi M.A.A. a fost confirmată şi de convorbirile telefonice interceptate în cauză, procesele-verbale de transcriere a înregistrărilor depuse la dosar fiind relevante în acest sens.
Tot ca situaţie de fapt, s-a reţinut că între inculpaţii S.M.I. şi M.A.A. exista o strânsă relaţie de prietenie încă din anul 2007, iar în anul 2008, cei doi inculpaţi au intrat într-o asemenea relaţie şi cu inculpaţii D.M. şi C.P.G.
În acest context, la începutul anului 2008, cei patru inculpaţi au hotărât să obţină sume de bani prin falsificarea şi clonarea de carduri bancare, scop în care au decis să procure aparatura electronică necesară clonării cardurilor şi să se deplaseze în străinătate pentru a afla date despre unele conturi bancare.
Pentru clonarea şi citirea cardurilor bancare erau necesare mai multe aparate video miniaturale, precum şi un cititor de carduri denumit „pisică";, pe care inculpatul M.A.A. s-a angajat să îl achiziţioneze.
La rândul său, inculpatul M.A.A. a cumpărat două camere video miniaturale care urmau să fie montate la bancomate pentru „filmarea"; operaţiunilor efectuate de utilizatori.
După discuţiile purtate şi cu C.P.G., cei patru inculpaţi au stabilit să meargă în străinătate pentru a începe activitatea de citire şi falsificare a cardurilor, având nevoie în acest scop şi de altă aparatură ce putea fi cumpărată doar din afara ţării.
Inculpatul C.P.G. a înmânat inculpatului M.A.A. suma de 1.800 RON, acesta din urmă achiziţionând o altă cameră video care, în final, a rămas în păstrarea inculpatului D.M.
S-a mai achiziţionat şi un „laptop"; performant care urma să fie folosit de inculpaţi la folosirea şi citirea cardurilor electronice.
Întrucât nu a fost posibilă achiziţionarea unui „cititor de carduri"; (pisică), inculpaţii au hotărât să folosească o altă metodă, respectiv clonarea unui site pe internet care să reproducă în mod fidel site-ul unei instituţii bancare.
Cu ajutorul obţinut de la numiţii „F."; şi ";P.";, persoane care au rămas necunoscute inculpatului S.M.I., au fost transmise, prin sistem informatizat, un număr de date de identificare pentru 31 cărţi de credit, informaţii ce urmau a fi folosite de inculpaţi la inscripţionarea cardurilor falsificate şi extragerea de numerar din conturile titularilor de credit.
Printr-o altă adresă de e-mail folosită de inculpatul M.A.A., acesta a transmis unor persoane rămase neidentificate un număr de cinci comunicări similare, constând în date de identificare ale unor cărţi de credit şi conturi bancare.
Cu ajutorul numitului „F.";, cei patru inculpaţi doreau să continue activitatea infracţională în Marea Britanie, sens în care stabiliseră să plece din ţară la 21 martie 2008.
Activitatea inculpaţilor a fost însă stopată de intervenţia autorităţile judiciare, la data de 20 martie 2008.
S-a reţinut de către instanţă că desfăşurătorul convorbirilor telefonice aflat în dosarul de urmărire penală şi descris în rechizitoriu relevă cu certitudine activitatea celor patru inculpaţi şi, în mod deosebit, a inculpatului M.A.I., în ceea ce priveşte constituirea unui grupări organizate pentru comiterea de fraude informatice, prin falsificarea instrumentelor electronice de plată.
Referitor la poziţia procesuală a inculpaţilor, s-a reţinut că aceştia au recunoscut, în general, învinuirile aduse, cu excepţia inculpatului D.M.
Inculpatul S.M.I. a avut o conduită parţial sinceră, iar inculpaţii C.P.G. şi M.A.A. au avut poziţii oscilante.
În cursul judecăţii, inculpaţii M.A.A., D.M. şi C.P.G. au refuzat să fie ascultaţi, iar inculpatul S.M.I. a recunoscut în parte acuzaţiile.
Recunoaşterea formulată a vizat exclusiv fapta de trafic de droguri de risc.
Cu toate acestea, prima instanţă a constatat că, din probele existente la dosar coroborate şi cu declaraţia de la urmărirea penală, rezulta că inculpatul fusese depistat de investigatorul sub acoperire I.M. desfăşurând activităţi de trafic de droguri de mare risc şi avusese, totodată, o contribuţie importantă la constituirea şi funcţionarea grupului infracţional ce urma să comită infracţiuni informatice prin clonarea de carduri bancare.
S-a reţinut că activităţile inculpatului pe linia traficului de droguri erau confirmate de martorii N.A., C.G. şi C.B., I.C., Ş.A. şi S.B., din declaraţiile acestora rezultând şi semnificaţia limbajului folosit în convorbirile telefonice, termenii utilizaţi referindu-se la droguri.
Pe baza aceloraşi declaraţii, s-a reţinut că vânzarea şi consumul droguri se realizau în anumite locuri, la indicaţia inculpatului.
De asemenea, s-a constatat că investigatorul sub acoperire a acţionat legal în cadrul cumpărării autorizate de cocaină de inculpat.
S-a reţinut în acest sens că investigatorul nu a provocat comiterea faptei, inculpatul efectuând vânzarea la simpla solicitare a investigatorului.
În plus, s-a reţinut că organele de poliţie deţineau informaţii că inculpatul se ocupa cu traficul de droguri, pe acest temei fiind autorizată introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire şi cumpărarea supravegheată de droguri de la inculpat.
Ca urmare, a fost înlăturată apărarea inculpatului S.M.I., în sensul că ar fi fost provocat să vândă droguri către investigatorul sub acoperire.
Tot astfel, au fost înlăturate cererile şi apărările formulate de inculpaţi în legătură cu inexistenţa grupului infracţional organizat.
Instanţa de fond a constatat că, din probele existente la dosar, rezulta că iniţiativa constituirii grupului infracţional a aparţinut inculpatul S.M.I. şi tot acesta l-a determinat şi pe inculpatul C.P.G. să adere la această grupare, scopul asocierii constituindu-l comiterea de fraude informatice, prin clonarea şi citirea de carduri bancare.
Instanţa de fond a mai constatat că gruparea infracţională avea atribuţii clar stabilite pentru fiecare membru în parte, sarcinile fiind împărţite între inculpaţi şi vizau deopotrivă procurarea de aparatură electronică pentru falsificare şi citire a instrumentelor electronice de plată, efectuarea operaţiunilor propriu-zise, precum şi asigurarea finanţării necesare achiziţionării aparaturii electronice.
Cu referire la rolul şi implicarea inculpatului M.A.A. în gruparea infracţională, au fost menţionate propriile declaraţii formulate în cursul urmăririi penale, prin care recunoscuse comiterea faptelor, inclusiv cea privind efectuarea de operaţiuni financiare neautorizate, descriind cu lux de amănunte propria contribuţie, aportul său constituindu-l procurarea aparaturii electronice necesare comiterii fraudelor informatice.
Totodată, s-a reţinut că activitatea infracţională desfăşurată de acest inculpat era confirmată în bună parte şi de declaraţiile celorlalţi 3 inculpaţi, precum şi declaraţia martorului M.A. şi de procesele-verbale de constatare şi percheziţie întocmite de organele de urmărire penală, procesele-verbale de identificare a unor bunuri şi comunicările prin e-mail.
Din probatoriul administrat rezultă că inculpatul M.A.A. intrase în legătură cu numiţii „F."; şi „P.";, cărora le comunicase şi prin e-mail date de identificare pentru un număr de 31 cărţi de credit într-o primă etapă, iar apoi, date de identificare pentru alte 5 cărţi de credit.
Potrivit desfăşurătorului de convorbiri telefonice, inculpatul M.A.A. şi ceilalţi inculpaţi din cauză conveniseră să îşi continue activitatea de fraudare a unor instrumente electronice de plată şi în afara ţării, în special în Marea Britanie, demers care nu a mai continuat, ca urmare a intervenţiei organelor judiciare.
În ceea ce priveşte vinovăţia inculpatului C.P.G., s-a reţinut că aceasta era dovedită cu declaraţiile de la urmărirea penală, declaraţii prin care inculpatul recunoştea că aderase la gruparea infracţională la solicitarea lui S.M.I., că avea cunoştinţă de scopul asocierii şi de foloasele materiale preconizate a fi obţinute din activitate şi hotărâse şi ce anume rol să-şi asume în cadrul grupării.
Astfel, inculpatul C.P.G. îndeplinise rolul de sponsor pentru obţinerea de aparatură electronică, oferindu-i inculpatului M.A.A. suma de 1.800 RON în vederea achiziţionării camerelor video miniaturale şi a unui laptop performant, necesar pentru filmarea şi citirea instrumentelor electronice de plată.
Ideea clonării unui site de internet pentru obţinerea de date în vederea identificării cardurilor ce urmau a fi citite a aparţinut tot inculpatului C.G.P., care deţinea cunoştinţe temeinice privind operarea pe calculator.
De asemenea, s-a reţinut că punerea în legătură a inculpatului M.A.A. cu numiţii „F."; şi „P."; a fost realizată tot de inculpatul C.G.P., care avea cunoştinţă despre faptul că respectivele persoane se ocupau cu clonarea şi falsificarea instrumentelor de plată electronice.
Referitor la inculpatul D.M., s-a reţinut că acesta a avut un rol deosebit de important în cadrul grupării infracţionale, deţinând şi ascunzând bunuri ce urmau a fi folosite la comiterea de fraude informatice.
La percheziţia domiciliară efectuată la locuinţa inculpatului D.M. a fost descoperită o cameră video miniaturală, ce urma să fie folosită în activitatea infracţională a grupării.
Din declaraţiile martorului M.A. a rezultat că camera video fusese cumpărată de inculpatul S.M.I. şi aceasta o predase spre păstrare temporar inculpatului D.M.
S-a mai reţinut şi că inculpaţii S.M.I. şi M.A.A. furnizaseră amănunte cu privire la activitatea inculpatului D.M., declarând că erau prieteni de mai mult timp şi că împreună l-au determinat şi pe inculpatul C.G.P. să adere la gruparea lor, discutând între ei modul de clonare, falsificare şi citire a instrumentelor de plată electronice.
Relevante în stabilirea contribuţiei infracţionale a inculpatului D.M. au fost apreciate desfăşurătoarele convorbirilor telefonice depuse la dosar, dar şi declaraţiile inculpatului C.G.P. care, în faza de urmărire penală, a relatat activitatea desfăşurată de acest inculpat.
În drept, activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi a fost încadrată juridic, după cum urmează:
Pentru inculpatul S.M.I. care, în cursul anului 2007, prin acţiuni repetate desfăşurate în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a procurat, deţinut şi comercializat droguri de risc, în special cannabis, a fost încadrată în dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Fapta aceluiaşi inculpat, constând în comercializarea a doze de cocaină către investigatorul sub acoperire I.M., a fost încadrată în dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, înlăturându-se prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) reţinute prin rechizitoriu.
S-a reţinut de către instanţă că vânzarea către investigator avusese loc în aceeaşi împrejurare, printr-un singur act material de executare.
În ceea ce priveşte fapta aceluiaşi inculpat care, în cursul anului 2008, a organizat şi constituit un grup infracţional în scopul săvârşirii de fraude informatice, prin falsificarea de instrumente electronice de plată, a fost reţinută incidenţa prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate.
Pentru inculpaţii M.A.A., D.M. şi C.P.G. a fost reţinută infracţiunea de constituire şi aderare la un grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, încadrare juridică atrasă de asocierea cu inculpatul S.M.I. în vederea comiterii de fraude informatice, prin falsificarea de instrumente electronice de plată, în cursul anului 2008.
În plus, pentru inculpatul M.A.A. a fost reţinută şi infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), încadrare juridică atrasă de transmiterea fără drept şi în mod repetat, în cursul anilor 2006 - 2008, de date de identificare ale unor carduri bancare.
La individualizarea judiciară a pedepselor pentru inculpaţi s-a avut în vedere natura şi gravitatea infracţiunilor, împrejurările de săvârşire, scopul în vederea căruia s-a acţionat şi conduita manifestată în cursul procesului penal.
Pe baza acestor elemente, instanţa a apreciat că nu se impune stabilirea unor pedepse sub minimul special, neexistând temeiuri care să justifice reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor.
S-a considerat însă că pedepsele principale trebuie orientate către limita minimă prevăzută de lege, având în vedere vârsta inculpaţilor şi buna conduită manifestată în familie şi societate, precum şi atitudinea avută în proces, de recunoaştere a faptelor, cu excepţia inculpatului D.M.
Hotărârea pronunţată în cauză a fost atacată cu apel de către inculpaţii S.M.I., D.M., M.A.A. şi C.P.G.
Prin apelul declarat de inculpatul S.M.I. s-a criticat greşita încadrare juridică dată faptei prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 prin nereţinerea şi a alin. (2) din norma de incriminare şi raportarea limitei de pedeapsă la infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 356/2002, deşi fapta considerată infracţiune-scop era reglementată de dispoziţiile art. 24 alin. (1) din aceeaşi lege.
De asemenea, a fost criticată greşita condamnare a inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, susţinându-se că acţiunile desfăşurate nu puteau fi considerate ca activităţi de constituire a unui grup organizat în vederea comiterii de infracţiuni.
Totodată, s-a menţionat că în cauză nu erau îndeplinite nici dispoziţiile art. 2 lit. d) din Legea nr. 39/2003, în sensul că nu se putea vorbi de existenţa unei infracţiuni cu caracter transnaţional, de vreme ce fapta considerată infracţiune gravă nu îşi produsese rezultatul pe teritoriul altui stat.
Greşita condamnare a inculpatului fost invocată şi în raport de infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, arătându-se că vânzarea celor 2 doze de heroină avusese loc la instigarea investigatorului sub acoperire şi că raportul întocmit de investigator constituia singura probă în cauză ce nu se corobora însă cu alte mijloace de probă.
Deopotrivă a fost criticată şi greşita individualizare a pedepselor pentru infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, susţinându-se că împrejurările invocate în favoare constituiau circumstanţe atenuante judiciare în sensul art. 74 lit. b) şi c) C. pen., pedepsele aplicate pentru infracţiunile de trafic de droguri impunându-se a fi reduse şi pe temeiul dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, conform relaţiilor comunicate de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate şi Terorism - Serviciul Teritorial Galaţi.
Prin apelurile declarate de inculpaţii M.A.A., D.M. şi C.P.G., a fost criticată greşita condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, susţinându-se în esenţă că probele administrate în cauză nu confirmau acuzaţia de constituire a unui grup infracţional organizat, nefiind îndeplinite cerinţele normei de incriminare cu referire la existenţa unei grupări structurate şi ierarhizate, cu durată în timp şi ai cărei membri să acţioneze în înţelegere, în scopul săvârşirii de infracţiuni grave şi obţinerea de avantaje financiare.
În plus, s-a susţinut că inculpaţii D.M. şi C.P.G. nu au avut niciun moment reprezentarea apartenenţei la un grup infracţional organizat.
Tot ca motiv de apel, inculpatul C.P.G. a invocat şi omisiunea reţinerii alin. (2) în încadrarea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi greşita raportare a pedepsei la infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, având în vedere că infracţiunea preconizată consta numai în clonarea de carduri şi nu de transmitere de date confidenţiale ale unor asemenea instrumente de plată electronice.
Apărarea aceluiaşi inculpat a solicitat reindividualizarea pedepsei în raport de noua încadrare juridică şi reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare, având în vedere buna conduită înainte şi după săvârşirea infracţiunii.
Prin Decizia penală nr. 44/A din 15 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul S.M.I. şi desfiinţată, în parte, sentinţa primei instanţe numai în ceea ce priveşte cuantumul pedepselor principale şi complementare aplicate pentru infracţiunile de trafic de droguri de risc şi trafic de droguri de mare risc, după cum urmează:
A fost descontopită pedeapsa de 10 ani şi 5 luni închisoare şi 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. în pedepsele componente de:
- 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 10 ani închisoare şi 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000;
- 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.
A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi a redus pedepsele aplicate inculpatului S.M.I. la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 6 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000;
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele sus-menţionate cu pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare sporită la 6 ani şi 5 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b).
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii D.M., M.A.A. şi C.P.G. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că elementele de fapt cu relevanţă asupra existenţei faptelor şi vinovăţiei inculpaţilor au fost corect reţinute de prima instanţă, pe baza unei analize complete şi coroborate a probelor administrate în cauză.
De asemenea, s-a constatat că activitatea infracţională desfăşurată în cauză a fost corespunzător încadrată juridic, faptele reţinute în sarcina inculpaţilor realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi.
Tot astfel, s-a considerat că pedepsele stabilite de prima instanţă au fost corect individualizate în cuantum şi ca modalitate de executare pentru fiecare dintre inculpaţi în parte, neexistând temeiuri care să justifice reducerea pedepselor, cu excepţia inculpatului S.M.I., în privinţa căruia erau aplicabile prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
În acest sens, s-a reţinut că din Adresa din 27 octombrie 2009 emisă de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate şi Terorism - Serviciul Teritorial Galaţi rezultă că inculpatul S.M.I. formulase în timpul urmăririi penale un denunţ împotriva unei persoane sub acuzaţia de trafic de droguri, denunţ pe baza căruia persoana în cauză a fost trimisă în judecată.
Ca urmare, s-a constatat că inculpatul beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă pentru infracţiunile de trafic de droguri de risc şi trafic de droguri de mare risc prevăzute de art. 2 alin. (1) şi, respectiv, art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, conform art. 16 din aceeaşi lege.
În consecinţă, procedând la o nouă individualizare a pedepsei, în limitele impuse de art. 16 din Legea nr. 143/2000, ţinând seama de vârsta şi situaţia personală a inculpatului, natura şi gravitatea faptelor, modalitatea şi împrejurările de săvârşire, precum şi urmările produse sau care s-ar fi putut produce, instanţa de apel a aplicat inculpatului pedepse cu închisoarea orientate spre minimul special prevăzut de lege, stabilind o pedeapsă rezultantă care să reflecte pluralitatea de infracţiuni.
În considerentele deciziei pronunţate în apel au fost examinate criticile inculpaţilor invocate în susţinerea cererilor de achitare şi motivele pentru care nu au fost primite apărările formulate şi menţinută hotărârea instanţei de fond.
De asemenea, au fost înlăturate şi criticile inculpaţilor referitoare la greşita încadrare juridică a faptei din perspectiva dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2003, precum şi cele vizând greşita individualizare a pedepselor.
S-a arătat de către instanţă că, deşi niciunul dintre inculpaţi nu a recunoscut apartenenţa lor la grupul infracţional organizat, existenţa asocierii constituite rezultă din probatoriul administrat, precum şi scopul în vederea căruia membrii grupului au acţionat.
S-a arătat că din coroborarea declaraţiilor inculpaţilor cu conţinutul convorbirilor telefonice interceptate, declaraţiile martorei M.A.B., facturile de achiziţionare a camerelor video miniaturale de la magazinele on-line şi rezultatul percheziţiei informatice efectuate asupra laptopului ridicat din posesia inculpatului M.A.A. rezultă că inculpaţii se constituiseră într-un grup structurat, acţionând în înţelegere şi în cadrul unor sarcini prestabilite, în scopul săvârşirii de fraude informatice.
Pe baza aceluiaşi probatoriu, s-a reţinut că infracţiunea-scop constă în retragerea unor sume de bani din conturile deţinute de diverşi titulari de card, prin clonarea de carduri şi folosirea lor pentru ridicarea de bani cash de la bancomate sau prin transmiterea datelor şi parolelor aferente unor asemenea instrumente de plată electronice către o altă persoană care, la rândul său, urma să efectueze operaţiunile sus-menţionate necesare extragerii banilor, avantajele materiale preconizate profitând şi inculpaţilor.
S-a arătat de către instanţă că toate aceste activităţi se înscriau în latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, încadrare ce sancţionează transmiterea neautorizată a oricăror date de identificare în vederea retragerii de numerar de pe un instrument de plată electronică.
S-a reţinut că activitatea desfăşurată în acest scop de inculpatul M.A.A., pentru care s-a dovedit că de pe două adrese ale sale de internet a trimis numitului „F."; din Marea Britanie datele de identificare şi parolele a 31 de carduri, iar unor alte persoane, în Italia, datele de identificare şi parolele a 5 carduri, a fost cunoscută şi acceptată de toţi inculpaţii din cauză, în concretizarea hotărârii comune privind obţinerea de profituri din accesarea frauduloasă de conturi bancare.
În acest sens, s-a menţionat că ideea clonării şi falsificării de carduri şi folosirea lor la bancomate din Anglia, Italia şi alte ţări a aparţinut inculpatului D.M., plan infracţional împărtăşit şi inculpaţilor S.M.I. şi M.A.A. şi, ulterior, acceptat.
În baza înţelegerii infracţionale, s-a procedat la o împărţire a rolurilor între membrii grupării, inculpatului D.M. revenindu-i sarcina de a se ocupa de partea financiară necesară procurării instrumentelor de falsificare - laptop, un cititor de carduri şi camere video miniaturale, inculpatului S.M.I. cea de achiziţionare a cititorului de carduri şi a cardurilor blank, iar inculpatului M.A.A. sarcina de a procurarea programul de descărcare a datelor din cititorul de carduri pe laptop şi a camerelor video miniaturale.
Ulterior, la acest grup infracţional a aderat şi inculpatul C.P.G., acesta având tot rolul de a asigura mijloacele financiare necesare realizării activităţilor ce intrau în scopul grupului infracţional.
Cu referire la vinovăţia inculpatului C.P.G., s-a reţinut că acesta îl pusese în legătură pe inculpatul M.A.A. cu numitul „P."; din Marea Britanie, pentru a obţine programul „extractor de mail-uri";, indispensabil utilizării metodei „phishing";, rezultând astfel că inculpatul cunoştea metoda ce urma a fi folosită în vederea săvârşirii infracţiunii-scop, fiind justificată şi în cazul său stabilirea pedepsei prin raportare la infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002.
Referitor la cererea apărării privind schimbarea de încadrare juridică în sensul reţinerii şi a alin. (2) al art. 7 din Legea nr. 39/2003, instanţa de apel a arătat că textul de lege menţionat nu constituie decât o normă de trimitere sub aspectul pedepsei cu care se sancţionează fapta incriminată la alin. (1), fără relevanţă în ceea ce priveşte caracterizarea juridică a faptei.
Tot astfel, a fost înlăturată şi susţinerea inculpatului S.M.I. privind pretinsa instigare în săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc din partea investigatorului sub acoperire I.M.
S-a arătat de către instanţă că, aşa cum bine reţinuse şi judecătorul fondului, introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire se făcuse pe baza informaţiilor deţinute de organele de urmărire penală privind implicarea inculpatului în activităţi pe linia traficului de droguri.
Respectivele informaţii fuseseră obţinute cu prilejul instrumentării Dosarelor penale nr. 37/D/P/2007, nr. 67/D/P/2007, nr. 92/D/P/2007 şi nr. 150/D/P/2007 privind B.A., M.M.l., C.C.D. şi C.A., persoane cercetate sub acuzaţia săvârşirii de infracţiuni la regimul drogurilor şi stupefiantelor.
Ca urmare, s-a constatat că introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire a fost necesară pentru stabilirea activităţii infracţionale a inculpatului, agentul statului acţionând în limitele legii şi autorizării primite din partea procurorului, fără a provoca în vreun fel săvârşirea infracţiunii.
De asemenea, s-a arătat că actele întocmite de investigatorul sub acoperire nu constituia unicul probatoriu administrat, activitatea infracţională a inculpatului fiind dovedită şi cu declaraţiile martorilor I.C., Ş.A., S.B., N.A., C.l.D., R.M., C.G., B.M., R.L.M., C.B. şi G.R.
În plus, s-a menţionat că sub aspectul traficului de cocaină - drog de mare risc, rapoartele investigatorului se coroborează şi cu declaraţiile martorilor I.C., Ş.A., C.B.
Referitor la individualizarea pedepselor pentru inculpaţi, instanţa de apel a constatat că aceasta a fost judicios efectuată, cu observarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama de natura şi gravitatea deosebită a faptelor, împrejurările de comitere şi scopul urmărit, precum şi de poziţia procesuală a inculpaţilor şi circumstanţele lor personale.
S-a arătat că în ansamblul datelor cauzei nu se impunea reducerea pedepselor sub minimul special, împrejurările invocate în favoare fiind deja valorificate prin stabilirea pedepselor în cuantumul minimului special prevăzut de lege sau orientate spre limita minimă.
Şi împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii S.M.I., D.M., M.A.A. şi C.P.G.
Prin recursul inculpatului S.M.I., invocându-se cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17, pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen., au fost reiterate criticile privitoare la greşita încadrare juridică dată faptei prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 prin nereţinerea şi a alin. (2) din norma de incriminare, având în vedere că, potrivit rechizitoriului, constituirea grupului se realizase în scopul falsificării de instrumente de plată, precum şi sub aspectul că activitatea desfăşurată nu îndeplinea condiţiile cerute pentru existenţa grupului infracţional, aşa cum acesta este definit prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003, greşita condamnare pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi greşita individualizare a pedepsei.
În ceea ce priveşte soluţia de condamnare pronunţată pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, apărarea inculpatului a invocat atât insuficienţa probelor în acuzare, cât şi instigarea în săvârşirea faptei din partea investigatorului sub acoperire, cu argumentaţia prezentată şi în faţa instanţei de apel.
În esenţă, s-a menţionat că, din probatoriul administrat la propunerea inculpatului rezultă că la data comiterii pretinsei vânzări de droguri către investigator, inculpatul lipsea din localitate, iar procesele-verbale întocmite în respectiva ocazie nu cuprindeau menţiuni referitoare la ora la care ar fi avut loc vânzarea.
Pe de altă parte, s-a arătat că din declaraţiile investigatorului sub acoperire rezultă că acesta îl căutase pe inculpat în vederea cumpărării de droguri şi, tot la cererea sa, avusese loc şi vânzarea de droguri.
S-a arătat astfel că investigatorul provocase traficul de droguri şi în aceste condiţii mijloacele de probă obţinute în mod ilegal nu puteau fi folosite în procesul penal, în acord şi cu jurisprudenţa constantă în materie a Curţii Europene.
Greşita individualizare a pedepselor a fost susţinută în raport de buna conduită avută de inculpat înainte şi după săvârşirea faptelor, dedusă din lipsa antecedentelor, gradul ridicat de instrucţie, comportarea corespunzătoare în familie, societate şi la locul de muncă şi atitudinea cooperantă cu autorităţile judiciare, contribuind la identificarea unei persoane care săvârşise infracţiuni legate de droguri.
Prin recursurile inculpaţilor M.A.A., C.P.G. şi D.M., hotărârile pronunţate în cauză au fost criticate tot sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, solicitându-se reducerea acestora sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reţinerii de circumstanţe atenuante în considerarea bunei conduite în familie şi societate şi în raport de contribuţia concretă avută la comiterea faptei pentru inculpatul D.M.
Pentru aceleaşi considerente, apărarea inculpaţilor M.A.A. şi C.P.G. a solicitat şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, arătându-se că reeducarea inculpaţilor putea fi asigurată şi fără privare de libertate, având în vedere actele depuse în circumstanţiere, relevante sub aspectul periculozităţii sociale.
Totodată, inculpatul M.A.A. a solicitat şi reţinerea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, ca urmare a faptului că a contribuit la identificarea şi tragerea la răspundere penală a unor persoane care săvârşiseră infracţiuni grave.
Prin recursul inculpatului D.M. a fost invocată şi incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., susţinându-se că inculpatul nu a avut cunoştinţă de existenţa grupului infracţional organizat.
În acest sens, s-a arătat că probele aduse în acuzare - convorbirile telefonice interceptate - nu demonstrau vinovăţia inculpatului.
Examinând cauza în raport de motivele formulate şi cazurile de casare invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată nefondate recursurile inculpaţilor S.M.I., D.M. şi C.P.G. şi întemeiat recursul declarat de M.A.A., în limita considerentelor ce urmează:
În ceea ce priveşte fondul cauzei, Înalta Curte reţine că principala critică a inculpatului S.M.I. vizează greşita condamnare pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Critica apărării a fost susţinută de ilegalitatea mijloacelor de probă obţinute în legătură cu această infracţiune şi de faptul că vinovăţia inculpatului ar fi fost stabilită numai pe baza rapoartelor şi declaraţiilor investigatorului sub acoperire.
Susţinerile formulate nu sunt întemeiate.
Se reţine în acest sens că cercetările în cauză au avut la bază informaţiile deţinute de organele de urmărire penală în legătură cu posibila implicare a inculpatului în desfăşurarea unor activităţi pe linia traficului de droguri, informaţii obţinute în cursul instrumentării Dosarelor nr. 37/D/P/2007, nr. 67/D/P/2007, nr. 92/D/P/2007 şi nr. 150/D/P/2007 ale D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bacău, finalizate prin trimiterea în judecată a mai multor persoane, sub acuzaţia de săvârşire a unor infracţiuni de trafic şi consum de droguri.
Pe baza acestor informaţii referitoare la comportamentul infracţional al inculpatului, prin Ordonanţa procurorului de caz din 22 august 2007, a fost autorizată folosirea unui investigator sub acoperire şi cumpărarea supravegheată de droguri de la inculpat.
La aceeaşi dată, acţionând în baza autorizaţiei primite, investigatorul sub acoperire I.M. a cumpărat de la inculpat 2 doze de cocaină, cu suma de 700 RON.
Declaraţiile investigatorului şi actele întocmite în procedura operaţiunii sub acoperire au fost avute în vedere de instanţe la pronunţarea verdictului de vinovăţie, înlăturându-se susţinerile inculpatului în sensul că ar fi săvârşit infracţiunea numai din cauza intervenţiei investigatorului sub acoperire, care a acţionat ca agent provocator.
Înalta Curte constată că argumentele instanţelor anterioare justifică valabil concluzia exprimată în legătură cu inexistenţa provocării din partea poliţiei.
Aşa cum s-a arătat, împotriva inculpatului existau indicii concrete privind implicarea în derularea unor activităţii de trafic de droguri înainte de introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire.
De asemenea, în cursul cercetărilor efectuate s-a reuşit identificarea unui număr important de consumatori de droguri care se aprovizionau cu droguri de la inculpat.
Declaraţiile martorilor I.C., Ş.A., S.B., N.A., C.l.D., R.M., C.G., B.M., R.L.M., C.B. şi G.R. furnizează informaţii complete privind împrejurările în care s-au stabilit relaţiile dintre ei şi inculpat, condiţiile în care aveau loc tranzacţiile, preţul şi felul drogului traficat.
Ca atare, nu se poate considera că, în lipsa intervenţiei investigatorului sub acoperire, inculpatul nu ar fi comis infracţiunea pentru care a fost condamnat, dimpotrivă, conduita sa anterioară demonstrând predispoziţia spre traficul de droguri.
De asemenea, se constată că vinovăţia inculpatului nu a fost stabilită numai pe baza declaraţiilor şi actelor întocmite de investigatorul sub acoperire, ci şi cu luarea în considerare a declaraţiilor martorilor I.C., Ş.A., C. şi B.l., precum şi a celorlalţi martori, relevante în ceea ce priveşte felul drogului traficat şi, respectiv, modalitatea concretă în care erau stabilite detaliile tranzacţiilor de către inculpat.
Tot astfel, se constată că în cauză a fost respectată şi contradictorialitatea procedurii, fiind audiaţi nemijlocit în instanţă martorii acuzării şi investigatorul sub acoperire.
În aceste condiţii, nu se poate reţine că hotărârile pronunţate în cauză s-au întemeiat exclusiv pe probele administrate în cursul urmăririi penale ori că drepturile apărării ar fi fost încălcate, inculpatul având posibilitatea de a adresa întrebări martorilor şi de a contesta mărturiile incriminatoare.
Pe de altă parte, inculpatul a susţinut că în ziua săvârşirii faptei nu se afla în localitate şi că despre această împrejurare aveau cunoştinţă martorii B.C., G.A. şi G.Z.
Declaraţiile acestor persoane au fost înlăturate de instanţe, pe motiv că martorii nu ofereau suficiente garanţii de obiectivitate, având în vedere relaţiile de rudenie cu inculpatul, dar şi faptul că declaraţiile nu erau perfect concordante în ceea ce priveşte aspectele esenţiale.
Înalta Curte constată justificată concluzia instanţelor.
Astfel, deşi martorii sus-menţionaţi au susţinut că inculpatul a lipsit din localitate, în perioada 20 - 23 august 2007 aflându-se în comuna Jilău, pentru a supraveghea strângerea zarzavaturilor şi a legumelor, apărarea nu a indicat numele niciuneia dintre persoanele care au prestat efectiv respectiva activitate, aspect ce era absolut necesar în vederea stabilirii cu exactitate a prezenţei inculpatului în acel loc.
Inculpatul a susţinut că pe perioada cât a lipsit din localitate ar fi supravegheat munca celor 6 - 7 lucrători angajaţi pentru strângerea recoltei, însă nici el şi nici martorii audiaţi nu au menţionat identitatea persoanelor cu care au lucrat.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că instanţele anterioare au evaluat judicios probatoriul cauzei, înlăturând din examinare declaraţiile martorilor B.C., G.A. şi G.Z., ca nesincere.
Prin urmare, situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului S.M.I. au fost corect stabilite în cauză, neexistând motive care să susţină acuzaţia de provocare din partea poliţiei ori imposibilitatea consumării faptei, ca urmare a absenţei inculpatului din localitate.
Apărarea aceluiaşi inculpat a contestat şi încadrarea juridică dată faptei comise în scopul săvârşirii de fraude informatice, iar inculpatul D.M. a invocat inexistenţa unor probe certe în ceea ce priveşte apartenenţa sa la grupul infracţional organizat.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.
În speţă, activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpaţilor se circumscrie noţiunii de grup infracţional organizat, aşa cum aceasta este definită de textul de lege sus-menţionat.
Rezultă din probatoriul administrat, atent şi complet analizat de instanţele anterioare, că inculpaţii în cauză s-au constituit într-un grup structurat, acţionând în înţelegere şi în baza unor sarcini prestabilite, în scopul comiterii de fraude informatice.
Iniţiativa constituirii grupării infracţionale a aparţinut deopotrivă inculpaţilor D.M., S.M.I. şi M.A.A., subsecvent hotărârii luate în vederea comiterii de fraude informatice, prin falsificarea de instrumente de plată electronice.
În baza înţelegerii infracţionale vizând clonarea şi falsificarea de carduri şi folosirea lor la bancomate din străinătate, s-a procedat la împărţirea sarcinilor între inculpaţi şi stabilirea activităţilor ce urmau fi desfăşurate în concret de fiecare inculpat în parte.
Conform înţelegerii convenite, inculpatul D.M. şi-a asumat rolul de a asigura finanţarea necesară achiziţionării instrumentelor de falsificare, inculpatul S.M.I. urmând a se ocupa de procurarea aparaturii propriu-zise, respectiv un cititor de carduri, cardurile blank, precum şi inscriptorul de carduri, iar inculpatul M.A.A. având rolul de a descărca datele de pe cititorul de carduri pe calculator în vederea inscripţionării ulterioare a acestora.
De asemenea, se constată că gruparea infracţională astfel constituită a avut şi o anume durată în timp, inculpaţii realizând actele de pregătire propuse în vederea săvârşirii infracţiunii-scop.
Întrucât nu se reuşise procurarea cititorului de carduri, iar pentru achiziţionarea elementelor de aparatură era nevoie în continuare de alte sume de bani, în gruparea infracţională a fost cooptat şi inculpatul C.P.G., prieten de mai mulţi ani cu inculpatul S.M.I.
În cadrul discuţiilor ulterioare purtate între membrii grupării, s-a stabilit că era necesar, pe lângă o cameră video miniaturală, şi un laptop, pe care să fie stocate datele citite de la bancomate în vederea inscripţionării pe cardurile blank, prin conectarea la inscriptorul de carduri.
Cu banii puşi la dispoziţie de inculpatul C.P.G., a fost procurată de inculpatul M.A.A. o cameră video şi un laptop marca C. care, ulterior, au fost ridicate de organele de urmărire penală din domiciliul inculpatului D.M.
Bunurile sus-menţionate au fost cumpărate prin intermediul martorei M.A.B., prietena inculpatului M.A.A.
Prin declaraţiile date în cursul procesului penal, inculpaţii S.M.I., M.A.A. şi C.G.P. au furnizat amănunte cu privire la activitatea infracţională a inculpatului D.M., declaraţii care se coroborează cu conţinutul convorbirilor telefonice interceptate şi rezultatul percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa sa.
Ca urmare, Înalta Curte constată că vinovăţia inculpatului D.M. este dovedită cu probele administrate în cauză, iar în raport de celelalte împrejurări de fapt în care au avut loc acţiunile întreprinse de inculpaţi, se poate concluziona că inculpaţii au acţionat în cadrul unui grup infracţional organizat.
Activităţile desfăşurate, aşa cum ele se configurează din probele dosarului, au presupus o anume durată în timp şi materializează existenţa unei rezoluţii infracţionale anterior luate în vederea comiterii infracţiunii-scop.
Ca atare, nu poate fi primită susţinerea apărării în sensul că asocierea inculpaţilor ar fi fost una ocazională ori în scopul comiterii imediate de infracţiuni.
Prin urmare, Înalta Curte constată că activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpaţilor a fost corespunzător încadrată juridic în dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nefiind incidente prevederile art. 323 C. pen. raportat şi la natura infracţiunii pentru care a avut loc constituirea grupului infracţional.
Probatoriul administrat demonstrează că scopul în vederea căruia inculpaţii au acţionat a fost acela al comiterii de fraude informatice, prin retragerea de numerar din conturile bancare ale unor titulari de card.
Or, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003, constituie infracţiune gravă, de felul celor prevăzute pentru existenţa grupului infracţional organizat, şi infracţiunile săvârşite prin intermediul sistemelor şi reţelelor informatice sau de comunicaţie.
În speţă, a rezultat că inculpatul M.A.A. a efectuat operaţiuni financiare în mod fraudulos, constând în transmiterea neautorizată de date de identificare ale unor titulari de conturi bancare în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice.
Cum această activitate realizează conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, iar în condiţiile în care toţi inculpaţii aveau cunoştinţă de operaţiunea efectuată, rezultă că în mod corect stabilirea pedepselor pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 s-a făcut prin raportare la această infracţiune.
Referitor la cererea apărării privind schimbarea de încadrare juridică în sensul reţinerii şi a alin. (2) al art. 7 din Legea nr. 39/2003, Înalta Curte împărtăşeşte fără rezerve opinia instanţei de apel, în sensul că textul de lege menţionat nu constituie decât o normă de trimitere sub aspectul pedepsei cu care se sancţionează fapta incriminată la alin. (1), fără consecinţe în ceea ce priveşte caracterizarea juridică a faptei.
Din aceste motive, au fost înlăturate criticile inculpaţilor S.M.I. şi D.M. formulate în cadrul cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi pct. 18 C. proc. pen.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor, critică invocată în comun de toţi inculpaţii în cauză, Înalta Curte constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., mai puţin pentru inculpatul M.A.A., pentru care au fost depuse înscrisuri noi în recurs, altele decât cele examinate şi evaluate de instanţele anterioare.
Se constată astfel că pedepsele inculpaţilor au fost stabilite cu observarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dându-se eficienţa cuvenită atât circumstanţelor personale ale fiecărui inculpat, cât şi împrejurărilor în care s-a comis activitatea infracţională.
A fost avută în vedere natura şi importanţa valorilor sociale ocrotite şi puse în pericol prin acţiunile ilicite, caracterul şi gravitatea urmărilor ce s-ar fi putut produce, precum şi forma de participaţie şi contribuţia concretă avută de fiecare inculpat la săvârşirea faptelor.
Sub acest aspect, este de menţionat că fraudele informatice constituie infracţiuni deosebit de grave, atât prin raportare la amploarea pe care o înregistrează în prezent, cât şi prin consecinţele produse asupra încrederii publicului în siguranţa operaţiunilor efectuate prin intermediul instrumentelor de plată electronice.
Pe de altă parte, s-a ţinut seama şi de conduita procesuală de ansamblu a inculpaţilor, precum şi de comportamentul corespunzător al acestora înainte de comiterea faptelor, cu excepţia inculpatului D.M., care nu se află la primul conflict cu legea penală.
Buna conduită a inculpaţilor înainte de săvârşirea faptelor, dedusă din lipsa antecedentelor penale şi atitudinea corespunzătoare în relaţiile de familie, de muncă şi în societate, evidenţiată ca atare de actele şi înscrisurile depuse în circumstanţiere, au constituit elemente pe baza cărora s-au aplicat pedepse cu închisoarea orientate spre limita minimului special prevăzut de lege, iar în cazul inculpatului C.G.P., în limita minimei legale.
Împrejurările reţinute în favoare nu au fost însă calificate ca circumstanţe atenuante judiciare în sensul art. 74 lit. a) şi c) C. pen., potrivit solicitărilor formulate de apărare.
Şi în aprecierea Înaltei Curţi aspectele invocate nu justifică coborârea pedepselor sub minimul special.
Împrejurările de felul celor enumerate la art. 74 C. pen. au numai aptitudinea de a constitui circumstanţe atenuante, recunoaşterea lor ca atare impunându-se doar dacă, raportate şi la celelalte elementele pe baza cărora se evaluează pericolul social concret al infracţiunii, reduc de o manieră semnificativă gravitatea faptei în ansamblu.
În speţă, aşa cum s-a arătat, infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor se caracterizează printr-un grad ridicat de pericol social, situaţie în care lipsa antecedentelor penale şi buna comportare avută înainte de comiterea faptelor nu justifică reducerea pedepselor sub limita stabilită de instanţe.
Pentru inculpatul D.M., aplicarea unui tratament sancţionator mai blând nu se impune nici pentru faptul că are calitatea de recidivist, ceea ce denotă că pedeapsa anterioară nu a fost suficientă pentru corijarea comportamentul infracţional.
Tot astfel, se constată că pedepsele aplicate inculpatului S.M.I. pentru infracţiunile prevăzute de Legea nr. 143/2000 au fost stabilite cu respectarea prevederilor art. 16 din aceeaşi lege, dându-se astfel eficienţă denunţului formulat de inculpat în vederea depistării altor persoane implicate în activităţi de trafic de droguri.
În cauza de faţă se reţine însă că inculpatul nu a formulat declaraţii în totalitate sincere, încercând să obţină astfel o diminuare a răspunderii penale.
În schimb, Înalta Curte constată că se impune reducerea pedepselor pentru inculpatul M.A.A., în considerarea bunei conduite avute după comiterea faptelor.
Din relaţiile comunicate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi, se reţine că inculpatul M.A.A., în calitate de martor cu identitate protejată, a contribuit la identificarea şi tragerea la răspundere penală a mai multor persoane cercetate pentru infracţiuni de constituire a unui grup infracţional, criminalitate organizată şi introducere în ţară de droguri de mare risc şi trafic de droguri de mare risc, cauze penale finalizate cu trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a prezumtivilor participanţi.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Aceeaşi lege defineşte şi noţiunea de infracţiune gravă, prevăzându-se la art. 2 alin. (1) lit. h), categoriile de infracţiuni considerate grave.
Rezultă astfel că pentru a beneficia de cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 este necesar ca persoana care denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a unor persoane care au săvârşit infracţiuni grave trebuie să fi săvârşit la rândul ei o astfel de infracţiune.
În speţă, în sarcina inculpatul M.A.A. au fost reţinute infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, infracţiuni ce nu se regăsesc între cele expres enumerate de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 682/2002 şi nici nu sunt sancţionate cu pedeapsa minimă de cel puţin 10 ani închisoare, pentru a fi aplicabilă teza finală a aceluiaşi articol de lege.
Deşi, pentru considerentele expuse, nu poate fi reţinută cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002, Înalta Curte va recunoaşte această împrejurare drept circumstanţă atenuantă judiciară în sensul art. 74 alin. (2) C. pen., neputând fi ignorată în operaţiunea de individualizare a pedepsei atitudinea inculpatului privind colaborarea cu organele judiciare în vederea depistării unor persoane bănuite de comiterea unor infracţiuni grave, conduită ce indică o schimbare de atitudine faţă de lege şi ordinea publică şi o periculozitate socială mai redusă a inculpatului.
Ca urmare, numai în aceste limite, va fi admis recursului inculpatului M.A.A., conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. şi, constatând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., va fi casată în parte decizia din apel şi, în parte, hotărârea primei instanţe, iar, în rejudecare:
Va fi descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., la care s-a adăugat un spor de pedeapsă de 6 luni închisoare, în pedepsele componente, repuse în individualitatea lor. Va înlătura sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen. va condamna inculpatul M.A.A. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., va condamna acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b), va contopi pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa mai grea, de 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.
În baza art. 71 C. pen., va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.
Vor fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.M.I., D.M. şi C.P.G., conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi se va dispune obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.M.I. durata prevenţiei la zi.
Se va lua act că inculpatul D.M. este arestat în altă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul M.A.A. împotriva Deciziei nr. 44/A din 15 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală.
Casează în parte decizia atacată şi în parte Sentinţa penală nr. 257 din 5 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia penală, numai cu privire la inculpatul M.A.A. şi numai în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei şi, rejudecând în fond:
Înlătură sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă stabilită în sarcina inculpatului şi descontopeşte această pedeapsă în pedepsele componente de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. d) C. pen., condamnă inculpatul M.A.A. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen., condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului M.A.A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.M.I., D.M. şi C.P.G. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.M.I. durata prevenţiei de la 28 martie 2008 la 9 decembrie 2010.
Ia act că inculpatul D.M. este arestat în altă cauză.
Obligă recurenţii-inculpaţi S.M.I. şi C.P.G. la plata sumelor de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul-inculpat D.M. la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru recurentul-inculpat M.A.A. până la prezentarea avocatului ales, în sumă de 75 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4427/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 749/2010. Penal. Neîndeplinirea... → |
|---|
