ICCJ. Decizia nr. 4427/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4427/2010
Dosar nr. 378/46/2010
Şedinţa publică din 8 decembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 4 aprilie 2009, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti plângerea penală formulată de numiţii H.V. şi D.V., prin care se solicita să fie efectuate cercetări faţă notarii publici S.I., M.E., B.C. şi C.F. şi faţă de cumnata lor, C.M., care în opinia lor, au săvârşit infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen., întrucât ei - petenţii - nu au semnat niciun act prin care să fi renunţat la moştenirea părinţilor sau a fraţilor lor.
Prin Ordonanţa din 5 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în baza art. 228 alin. (4), cu referire la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus:
- neînceperea urmăririi penale faţă de notarii publici B.C., S.I., M.E. şi C.F. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale, cu privire la notarul public B.C., constatându-se că acesta a decedat;
- disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgăşani, în vederea completării şi definitivării cercetărilor penale faţă de C.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) şi art. 291 C. pen.
Din actele administrate în cauză rezultă că pe rolul Judecătoriei Drăgăşani se afla Dosarul civil nr. 261/223/2008, în care H.V. solicitase modificarea titlului de proprietate nr. x, emis de Comisia judeţeană pentru aplicarea legii fondului funciar Vâlcea, prin care i se reconstituise dreptul de proprietate lui C.A., fratele petentei, în prezent decedat. Soţia acestuia, în cadrul procesului civil, a depus Certificatul de moştenitor nr. y/1988 şi testamentul autentificat sub nr. z/1976.
În aceste acte se menţionează calitatea de moştenitor a lui C.A., precum şi faptul că H.V. şi alţi moştenitori au renunţat la succesiune.
Urmare verificărilor efectuate, a rezultat că faptele reclamate cu privire la notarii publici sunt prescrise, întrucât falsul material în înscrisuri oficiale săvârşit de un funcţionar în exerciţiul atribuţiilor de serviciu se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar potrivit art. 122 lit. d) C. proc. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru o faptă incriminată şi pedepsită în acest fel, este de 5 ani şi că de la întocmirea actelor şi până în prezent, au trecut mai mult de 5 ani.
Cu privire la notarul public B.C., s-a constatat că potrivit certificatului de deces ataşat la dosarul cauzei, acesta este decedat din data de 15 decembrie 1998.
Împotriva acestei ordonanţe petiţionarii au formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, plângere care Ie-a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluţia din 3 februarie 2009.
Nemulţumiţi, petiţionarii s-a adresat instanţei, potrivit art. 278 C. proc. pen.
Prin Sentinţa penală nr. 60/F din 25 iunie 2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarii H.V. şi D.V. împotriva Ordonanţei din 5 august 2009, ordonanţă care a fost menţinută, cu obligarea petenţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de câte 150 RON fiecare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a apreciat că actele procedurale sunt legale şi temeinice, întrucât în mod corect s-a constatat, pe de o parte, că a intervenit prescripţia răspunderii penale, iar pe de altă parte, decesul unuia dintre intimaţi, şi s-a dispus disjungerea şi declinarea competenţei cauzei faţă de C.M.
Împotriva acestei sentinţe petiţionarii au declarat, în termen legal, recursul de faţă, solicitând, în cuprinsul concluziilor scrise transmise la dosar prin fax, restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în vederea completării cercetărilor, ocazie cu care să fie efectuată o expertiză grafologică şi să fie audiaţi martori în vederea stabilirii adevărului.
Recursurile nu sunt fondate.
Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că sentinţa recurată este temeinică şi legală deoarece în mod corect s-a constatat că faţă de trei dintre notarii intimaţi, S.I., M.E., şi C.F., s-a împlinit termenul de prescripţie al răspunderi penale şi că altul, B.C., a decedat.
Or, prin prescripţia reglementată de art. 121 şi urm. C. pen., stingându-se răspunderea penală, adică stingându-se dreptul statului de a stabili răspunderea penală şi de a aplica pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pretins comisă, cursul procesului penal este obstaculat insurmontabil; tot astfel, decesul făptuitorului (art. 10 lit. g) C. proc. pen.) obstaculează insurmontabil orice demers judiciar privind fondul plângerii.
Cererea recurenţilor de restituire a cauzei la parchet în vederea completării cercetării penale, efectuării unei expertize grafologice şi audierii de martori nu poate fi primită, aceste solicitări putând fi efectuate în cadrul urmăririi penale, după începerea acesteia, iar nu mai înainte.
Faţă de cele expuse, în cauză nefiind motive care să justifice casarea sentinţei instanţei de fond şi desfiinţarea ordonanţei procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de petiţionarii H.V. şi D.V.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii-petiţionari vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii H.V. şi D.V. împotriva Sentinţei penale nr. 60/F din 25 iunie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii-petiţionari la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 728/2010. Penal. Infractiuni la legea... | ICCJ. Decizia nr. 4437/2010. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
