ICCJ. Decizia nr. 428/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 428/2010
Dosar nr. 437/1/2010
Şedinţa publică din 4 februarie 2010
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 11 ianuarie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosar nr. 1836/33/2008, investită cu soluţionarea cauzei privind pe inculpatul L.M.S., a dispus, în baza art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., menţinerea măsurii arestării preventive a acestuia.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj, din data de 3 decembrie 2008 a fost trimis în judecată (împreună cu alte persoane) inculpatul L.M.S. pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
1. asociere în vedere săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1) C. pen. (cu raportare la infracţiunea de înşelăciune şi uz de fals, ambele în formă continuată);
2. înşelăciune în convenţii prin calităţi mincinoase şi mijloace frauduloase cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) şi 75 lit. a) C. pen (cu o pagubă de peste 1 milion de euro).
3. fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
4. uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
5. fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
6. fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
7. falsificare de instrumente oficiale prev. de art. 286 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
8. folosirea instrumentelor oficiale false prev. de art. 287 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
9. participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual în formă continuată prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Având în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv instanţa a procedat din oficiu, conform art. 3002 rap. la art. 160b C. proc. pen., la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive, menţinând această măsură, prin încheierea din 14 decembrie 2009, definitivă prin respingerea recursului inculpatului.
Raportat la această măsură, s-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv la data de 16 august 2008 prin încheierea nr. 3/2008 a Curţii de Apel Cluj, arestarea prelungindu-se din 30 în 30 de zile în faza urmăririi penale, iar apoi fiind trimis în judecată s-a menţinut această măsură, conform art. 3001 iar apoi 300 C. proc. pen.
În concret s-a reţinut în sarcina acestuia faptul că, în calitate de asociat şi administrator la SC R.E.P. SRL Caransebeş, iar în unele cazuri de reprezentant al SC E. SRL Timişoara, respectiv SC B.E.P. SRL Timişoara, SC N.P. (firmă fictivă), în baza unei rezoluţii infracţionale unice prezentându-se sub calitatea mincinoasă de arhitect, împreună cu reprezentantele Agenţiei imobiliare SC C.G. SRL Cluj-Napoca, respectiv inculpatele B.N.P. (actualmente avocat Baroul Cluj) şi învinuita C.M.S. - secretară iar ulterior administrator la SC C.G. SRL Cluj-Napoca, au indus şi menţinut în eroare 120 persoane, prin falsificarea şi folosirea de înscrisuri false contrafăcute.
Pentru a menţine măsura arestării preventive, instanţa a motivat, în esenţă, că subzistă temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. b) C. proc. pen., întrucât există date că inculpatul a încercat să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului prin distrugerea şi alterarea mijloacelor de probă raportat la faptul că în cauză există indicii că s-a procedat la falsificarea dovezilor de restituire a banilor prin folosirea de bucăţi din acte documente semnate de părţi pe care au fost imprimate menţiuni nereale. Astfel, din conţinutul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 16 august 2008 a I.P.J. Cluj a rezultat că în cazul actelor supuse constatării semnăturile, impresiunile şi ştampilele precum şi scrisul de mână de pe anexa 5 a antecontractului, au fost aplicate anterior textului tehnoredactat iar substanţa scripturală din componenţa semnăturilor depuse pe actele de reziliere prezintă caracteristici asemănătoare cu substanţa scripturală din componenţa semnăturilor depuse pe antecontractele de construire vânzare-cumpărare aferente. Există de asemenea indicii că s-a procedat la instigarea altor persoane la distrugerea de înscrisuri şi ştampile false raportat la faptul că din transcrierea şi certificarea interceptărilor convorbirilor telefonice rezultă că în convorbirea telefonică purtată în 15 august 2008 ulterior efectuării percheziţiei domiciliare şi asupra vehiculului, inculpatul i-a solicitat soţiei sale predarea actelor şi ştampilelor aflate în diplomat unei persoane numite M. pentru a fi distruse.
În ceea ce priveşte temeiul prevăzut de 148 lit. c) C. proc. pen. care prevede că există date că inculpatul pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni, s-a reţinut că şi acesta subzistă, întrucât prin prisma activităţii infracţionale desfăşurată de inculpat există riscul săvârşirii de noi infracţiuni raportat la instrumentele folosite la comiterea falsurilor, precum şi la faptul că ulterior arestării inculpatului au fost formulate noi plângeri penale cu privire la alte fapte de înşelăciune în convenţii comise pe raza municipiului Timişoara.
Referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. d) C. proc. pen. constând în aceea că inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune, respectiv infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în legătură cu falsificarea şi utilizarea înscrisurilor „dispoziţii de plată - reziliere antecontract anexa V antecontract facturi, chitanţe", instanţa a apreciat că şi acest temei al arestării subzistă. S-a motivat că, deşi textul prevede de săvârşirea unei infracţiuni, ceea ce ar presupune întrunirea tuturor elementelor constitutive ale acesteia, pentru reţinerea acestui caz este suficient dacă se săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală pentru care să existe probe sau indicii temeinice, astfel cum prevede art. 143 alin. (1) C. proc. pen.
Sub aspectul temeiului prevăzut de art. 148 lit. e) C. proc. pen., respectiv că inculpatul a exercitat presiuni asupra persoanelor vătămate şi a încercat înţelegeri frauduloase cu acestea, s-a motivat că în data de 29 februarie 2008 prin intermediul unui apropiat al său, inculpatul i-a atras atenţia părţii vătămate P.L. că dacă nu-şi retrage plângerea penală nu-şi va primi banii înapoi (vol. l, f. 243).
De asemenea, pe reprezentanta părţii vătămate T.S., respectiv pe martora C.N., a agresat-o fizic, cauzându-i leziuni care au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal nr. 3907/1/A/857/2008.
Totodată, s-a reţinut că şi alte persoane au fost intimidate prin diverse mijloace prin intermediul unor apropiaţi ai inculpatului în momentul în care au făcut demersuri pentru recuperarea sumelor de bani.
De asemenea, instanţa a apreciat că în cauză subzistă şi temeiurile arestării preventive prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de legea penală pentru unele dintre infracţiunile pentru care este trimis în judecată (asociere în vederea săvârşirii de infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave) este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol apreciat de instanţă raportat la gravitatea faptelor de care este acuzat, gravitate determinată de natura şi împrejurările în care au fost săvârşite precum şi de urmările, din punct de vedere material, ale acestora.
Sub acest aspect, instanţa a motivat că pericolul pentru ordinea publică nu este relevat numai de potenţialul violent al inculpatului, condiţie neîndeplinită în acest caz, ci între altele, de orice manifestare aptă a vătăma climatul social firesc, optim pentru funcţionarea normală a instituţiilor statului, menţinerea liniştii cetăţenilor şi respectarea drepturilor acestora. In speţă infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prezintă o gravitate sporită, faptele săvârşite având rezonanţă în rândul opiniei publice (în cauză oricum existând 120 părţi vătămate) şi determinând reacţia negativă a acesteia raportat la împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzaţii ar fi judecate în stare de libertate.
Aşa fiind, instanţa a motivat că, întrucât nu au intervenit schimbări în ceea ce priveşte temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, şi întrucât cercetarea judecătorească este abia la început, aceasta începând doar la termenul din 2 noiembrie, fiind audiaţi până în prezent doar inculpaţii şi un număr de 13 părţi vătămate (judecata fiind suspendată vreme de 7 luni în baza art. 303 alin. (6) C. proc. pen., ca urmare a invocării unei excepţii de neconstituţionalitate), cauza amânându-se pe data de 25 ianuarie pentru audierea următoarelor 10 părţi vătămate, apare evident că pentru aflarea adevărului în cauză este necesară continuarea cercetării judecătoreşti cu inculpatul aflat în stare de arest preventiv.
Faţă de toate aceste considerente instanţa în baza art. 3002 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului L.M.S.
Raportat la această soluţie, precum şi la împrejurarea că temeiurile iniţiale ale arestării în opinia instanţei nu s-au schimbat, aşa cum s-a arătat mai sus,cererea inculpatului de a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara a fost respinsă.
Împotriva încheierii sus-menţionate, a declarat recurs inculpatul L.M., pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii şi în scris la dosar.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, rezultă că temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului se menţin, aşa cum a reţinut în mod corect prima instanţă.
Potrivit Codului nostru de procedură penală, similar reglementărilor din majoritatea legislaţiilor europene, menţinerea unei măsuri preventive privative de libertate este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a trei condiţii de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancţionată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi să fie prezent cel puţin unul dintre temeiurile de arestare expres şi limitativ prevăzute de art. 148 C. proc. pen.
În cauză, se constată că temeiurile care au stat la baza luării şi menţinerii măsurii arestării preventive, prevăzute de art. 148 lit. b), d), e) şi f) C. proc. pen. subzistă şi în prezent.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în raport de natura şi gradul deosebit de ridicat de pericol social al infracţiunilor imputate prin rechizitoriu inculpatului, de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., înşelăciune în convenţii prin calităţi mincinoase şi mijloace frauduloase, cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen., având ca rezultat o pagubă estimată la peste 1 milion de euro, fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, prevăzute de art. 288 alin. (1) şi, respectiv, art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), falsificare de instrumente oficiale şi folosirea acestora, prevăzută de art. 286 alin. (1) C. pen. şi, respectiv, art. 287 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), lăsarea inculpatului în libertate în acest stadiu procesual ar putea crea atât riscul de a zădărnici aflarea adevărului, precum şi de repeta asemenea fapte.
Totodată, trebuie avut în vedere că natura, amploarea, modalitatea de comitere a infracţiunilor sus-menţionate şi perseverenţa inculpatului, relevă o periculozitate infracţională concretă pentru ordinea publică, care impune o reacţie fermă, şi nu una pasivă, de natură să inducă un sentiment de toleranţă a unor asemenea fapte.
Pe de altă parte, din lucrările dosarului rezultă că inculpatul a exercitat presiuni asupra unor personae vătămate şi a încercat înţelegeri frauduloase şi chiar ameninţări, faţă de unele dintre acestea, cum este cea faţă de partea vătămată P.L., pe care a avertizat-o că, dacă nu îşi retrage plângere, nu îşi va primi banii înapoi (fila 243, vol. l).
Aşa fiind, temeiurile care au stat iniţial la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat şi nu se impune înlocuirea măsurii preventive cu o alta, restrictivă de libertate.
Nici critica referitoare la încălcarea principiului rezonabilităţii măsurii arestării preventive nu este întemeiată.
În raport de stadiul procesual în care se află cauza şi de complexitatea deosebită a dosarului, dată de natura infracţiunilor de o gravitate ridicată, de numărul mare al părţilor, de împrejurarea că nu a fost începută cercetarea judecătorească, simpla trecere a unei perioade mai mari de timp, nu este de natură să încalce principiul rezonabilităţii măsurii arestării preventive, în accepţiunea C.E.D.O., întrucât durata rezonabilă se apreciază în concret, de la caz la caz, în raport cu atitudinea procesuală a părţilor şi durata procedurilor în faţa instanţei.
Aşa fiind, menţinerea măsurii arestării preventive se impune în continuare, întrucât prin lăsarea inculpatului în libertate s-ar crea un pericol pentru buna desfăşurare a procesului penal.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursul declarat de recurentul inculpat L.M.S. împotriva încheierii din 11 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosar nr. 1836/33/2008, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat L.M.S. împotriva încheierii din 11 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosar nr. 1836/33/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4410/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 590/2010. Penal → |
|---|
