ICCJ. Decizia nr. 4440/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4440/2010
Dosar nr. 7023/95/2009
Şedinţa publică din 09 decembrie 2010
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 38 din 23 februarie 2010, Tribunalul Gorj a dispus condamnarea inculpaţilor:
- P.N.C., cetăţean român, studii 11 clase, fără ocupaţie, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, la pedepsele de: 20 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., pentru o infracţiune de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.; 5 ani închisoare pentru o infracţiune de furt calificat prevăzută de art. 208 - 209 lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
În baza art. 33 - 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului P.N.C. în pedeapsa cea mai grea, aceea de 20 ani închisoare, inculpatul urmând să execute rezultanta de 20 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., după executarea pedepsei principale.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen.
- A.R.G., cetăţean român, studii - 10 clase, elev la Liceul XXX Tg. Jiu, fără antecedente penale, la pedepsele de: 8 ani închisoare, pentru o infracţiune de omor, prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 - 109 C. pen.; 3 ani închisoare, pentru o infracţiune de furt calificat prevăzută de art. 208 - 209 lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 99 - 109 C. pen.
În baza art. 33 - 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului A.R.G. în pedeapsa cea mai grea, acesta urmând să execute 8 ani închisoare.
Au fost interzise inculpatului A.R.G. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen. după împlinirea vârstei de 18 ani.
A fost menţinută măsura arestării preventive a celor doi inculpaţi şi s-a dedus din pedepsele aplicate celor doi inculpaţi durata reţinerii şi a arestului preventiv din 07 septembrie 2009, la zi.
A fost obligat inculpatul P.N.C. în solidar cu inculpatul minor A.R.G., iar acesta şi în solidar cu părţile responsabile civilmente A.I. şi A.A., la plata a 10.500 RON despăgubiri civile şi 30.000 RON daune morale în favoarea părţii civile C.V.
A fost obligat inculpatul P.N.C. în solidar cu inculpatul minor A.R.G., iar acesta şi în solidar cu părţile responsabile civilmente A.I. şi A.A., la plata 30.000 RON daune morale în favoarea părţii civile C.A.N.
A fost obligat inculpatul P.N.C. în solidar cu inculpatul minor A.R.G., iar acesta şi în solidar cu părţile responsabile civilmente A.I. şi A.A., la plata a 420 RON cu titlu de rentă globală în favoarea părţii civile C.A.N., stabilită la data pronunţării sentinţei.
A fost obligat inculpatul P.N.C. în solidar cu inculpatul minor A.R.G., iar acesta şi în solidar cu părţile responsabile civilmente A.I. şi A.A., la plata a 70 RON lunar cu titlu de rentă lunară în favoarea părţii civile C.A.N. de la data pronunţării sentinţei până la împlinirea vârstei de 18 ani sau până la finalizarea studiilor dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 ani.
A fost obligat inculpatul P.N.C. la 450 RON la cheltuieli judiciare statului şi inculpatul A.R.G. în solidar cu părţile responsabile civilmente A.I. şi A.A. la 450 RON cheltuieli judiciare statului.
A fost obligat inculpatul P.N.C. în solidar cu inculpatul A.R.G., iar acesta şi în solidar cu părţile responsabile civilmente A.I. şi A.A., la plata a 500 RON cheltuieli judiciare în favoarea părţii civile C.V. şi la plata a 500 RON în favoarea curatorului P.M. cu acelaşi titlu.
Pentru a pronunţa astfel, tribunalul a constatat că prin rechizitoriul parchetului nr. 602/P/2009 din 17 septembrie 2009 au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, inculpaţii P.N.C. şi A.R.G., pentru comiterea infracţiunilor de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. şi furt calificat prevăzută de art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., aflate în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen., asupra victimei C.I., pentru inculpatul P.N.C. reţinându-se aplicarea agravanţei prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen. (faptă săvârşită alături de un minor), iar pentru inculpatul A.R.G., reţinându-se aplicarea dispoziţiilor art. 99 şi următoarele C. pen., privind starea de minoritate (inculpatul având vârsta de 16 ani la data faptei).
S-a reţinut în fapt că, în săptămâna 24 - 30 august 2009, organele de poliţie au fost sesizate de C.V. din satul V., comuna B. că fiul său - C.I., în vârstă de 42 ani, angajat la o unitate minieră din cadrul E.M. Rovinari - a dispărut de la locuinţă şi nu cunoaşte nimic cu privire la persoana acestuia.
În ziua de 06 septembrie 2009 familia F. din aceeaşi localitate a apelat serviciul 112, sesizând faptul că într-un hidrant de golire, situat pe magistrala de apă potabilă Izvarna - Craiova aparţinând Companiei de Apă Oltenia Craiova, aflat în prelungirea gospodăriei lor, se află cadavrul unui bărbat.
Fiind efectuate cercetări cu privire la aceste aspecte, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Victima C.I., de 42 ani, locuia singur într-un imobil situat în comuna B., sat V., judeţul Gorj, fiind divorţat şi în comunitate era cunoscut ca un împătimit al alcoolului.
Vineri - 28 august 2009, victima s-a aflat în oraşul Rovinari unde a efectuat cumpărături necesare deplasării în ziua de luni 31 august 2009 în Staţiunea Săcelu la un curs de perfecţionare organizat de S.N.L.O.
După amiază, la întoarcerea spre casă, victima a consumat băuturi alcoolice, iar seara în jurul orelor 2300 a ajuns la barul SC ";B."; SRL, administrat de martorul M.I.
La una din mesele situate pe terasa barului (orientată spre DN 67 Tg. Jiu - Craiova), pe lângă alte persoane se aflau şi inculpatul major P.N.C., respectiv inculpatul minor A.R.G., vecini cu victima.
Acesta s-a aşezat la masa inculpaţilor, comandând personalului de la bar şampanie şi bere, invitând pe cei doi să consume împreună cu el.
Conform unor obiceiuri proprii, victima a golit conţinutul sticlelor comandate, apoi a aruncat sticla de şampanie în direcţia drumului naţional, comandând ulterior o altă şampanie şi un set de pahare cu picior marca ";L.";, susţinând că nu serveşte băutură din paharele de plastic oferite de personalul barului.
Urmare a manifestărilor necontrolate pe care le avea şi stării de ebrietate, administratorul barului, în jurul orelor 0030 (29 august 2009) le-a transmis victimei şi inculpaţilor că doreşte să închidă, împrejurare în care cei trei s-au ridicat şi au plecat în direcţia locuinţelor, pe partea dreaptă a sensului de mers Rovinari - Filiaşi (drum aflat în lucru).
Martorul M.I. a precizat că pe terasa barului inculpaţii şi victima au consumat bere şi şampanie şi a observat când cei trei au plecat în direcţia caselor.
Din probele administrate s-a reţinut că victima, la plecare, avea în mână o sticlă de şampanie, iar inculpatul major P.N.C. ţinea sub braţul drept setul de pahare cu picior, cumpărat de C.I., set care, ulterior, a fost găsit aruncat la locul săvârşirii infracţiunii (fapt consemnat în procesul-verbal de reconstituire).
De la barul SC ";B."; SRL până la locuinţele lor, distanţă de 500 metri, inculpatul minor A.R.G. şi victima se deplasau pe porţiunea din afara drumului naţional unde se executau lucrări de reabilitare (porţiune denumită casetă - aflată la un nivel mai jos decât carosabilul), iar inculpatul major P.N.C. pe carosabil.
La o distanţă de 50 metri de locuinţa sa, din declaraţiile inculpaţilor s-a reţinut că, fără nici un motiv victima a lovit cu pumnul în zona abdomenului pe inculpatul major P.N.C., împrejurare în care acesta, după ce a schimbat setul de pahare pe care-l ţinea sub braţul drept în mâna stângă, l-a lovit cu pumnul în partea stângă a feţei, apoi a aruncat paharele în şanţul din apropiere şi a lovit din nou victima cu piciorul drept în zona abdomenului.
Victima, urmare a loviturilor primite, pentru moment s-a ghemuit, apoi s-a prăbuşit cu capul pe bordura drumului naţional şi pietrele aflate în zona de lucrări intitulată ";casetă";.
În poziţia respectivă victima a fost lovită cu picioarele şi pumnii peste cap şi corp de inculpatul minor A.R.G., susţinerea acestuia în sensul că victima în cădere l-ar fi atins şi i-ar fi fost teamă să nu fie lovit, neputând fi luate în considerare în contextul împrejurărilor de fapt în care s-a produs infracţiunea.
Constatând că victima nu mai mişcă şi la nivelul feţei (nas, gură şi urechi) avea sânge, inculpatul major P.N.C. a târât corpul victimei, prinzându-l de subraţe peste un dâmb de lângă drumul naţional, la o distanţă de 10 metri de locul săvârşirii faptei, într-un şanţ de scurgere a apelor fluviale, unde inculpaţii au constatat că C.I. decedase.
Susţinerile ulterioare ale inculpatului minor A.R.G., în sensul că a încercat să-l convingă pe inculpatul major să sune la 112 pentru salvarea victimei sau că a încercat să fugă de la locul săvârşirii faptei pentru a anunţa vecinii, însă a fost împiedicat de P.N.C. care l-a ameninţat cu bătaia şi închisoarea, nu pot fi avute în vedere în condiţiile în care acesta la urmărirea penală, până în momentul prezentării materialului de urmărire penală, a declarat în mod constant că a lovit, pe considerentul că i-a fost teamă să nu fie lovit şi el de victimă, apoi l-a însoţit pe inculpatul major în fiecare moment, ulterior constatării decesului.
În ideea de a nu fi observaţi de eventuali trecători sau conducători auto care circulau pe drumul naţional, raza proiectată de un bec aparţinând iluminatului public fiind destul de pregnantă în zona în care se aflau inculpaţii şi corpul victimei, cei doi au hotărât să se deplaseze pe un teren în direcţia râului Jiu.
Astfel, inculpaţii au apucat corpul victimei de mâini şi l-au târât din şanţul unde constataseră decesul, printr-un lan de porumb, apoi pe o mirişte, pentru a se depărta de drumul naţional.
În aceste împrejurări din picioarele victimei au căzut pantofii pe care-i purta (bunurile marca ";B."; cu şiret, mărimea 40, din piele de culoare neagră au fost găsite la o distanţă de 8 metri unul faţă de celălalt - aspectele fiind consemnate în procesul-verbal de reconstituire).
Din locul respectiv (mirişte), unde inculpaţii s-au oprit pentru a se odihni, cei doi au hotărât să îndepărteze corpul victimei prinzând-o de picioare, capul şi corpul fiind târâte pe pământ. La o distanţă de 50 metri de drumul naţional, deplasându-se tot pe terenul cu mirişte pe lângă un lan de porumb, cei doi inculpaţi s-au oprit, din buzunarul drept faţă al pantalonului tip blug de culoare neagră cu care era îmbrăcat corpul victimei, inculpatul minor A.R.G. a sustras suma de 27 RON, sumă pe care ulterior cei doi au împărţit-o, banii fiind cheltuiţi în interes personal în zilele următoare.
Corpul victimei a fost târât apoi în aceeaşi direcţie încă 100 metri, traseu pe care, urmare a modului de deplasare, a fost pierdut tricoul cu care fusese îmbrăcat (tricou de culoare neagră prevăzut la gulere şi mâneci cu alb), inscripţionat pe piept cu alb (aspecte consemnate şi în procesul-verbal de reconstituire a faptelor).
Inculpaţii s-au mai deplasat din acest punct încă 50 metri şi întrucât raza becului de la iluminatul public reflecta şi în zona respectivă au hotărât să traverseze un lan de porumb în direcţia vest către terenurile din prelungirea gospodăriilor cetăţenilor.
În situaţia creată, inculpaţii au hotărât să ascundă cadavrul victimei şi, în acest sens, inculpatul major P.N.C. şi-a amintit de existenţa unui hidrant de aerisire aparţinând Companiei de Apă Craiova care se afla la o distanţă oarecare de locul în care erau.
Au târât corpul victimei până lângă hidrant, P.N.C. a ridicat capacul metalic cu o mână, cu cealaltă încercând să împingă victima în interior însă nu a reuşit, motiv pentru care i-a solicitat inculpatului minor A.R.G. să ţină el capacul, prinzând corpul victimei cu ambele mâni şi aruncându-l cu capul înainte în interior, acesta prăbuşindu-se la o distanţă de 2,5 m în adâncime, în apa strânsă aici, apoi au lăsat capacul.
La plecare, inculpatul P.N.C. a observat pantalonul de culoare neagră tip blug al victimei care se trăsese de pe corp în timpul târârii, l-a luat şi l-a aruncat în hidrant, acesta căzând pe un ventil metalic unde a fost găsit cu ocazia cercetării efectuate la faţa locului.
Din zona respectivă cei doi inculpaţi au folosit un traseu ocolitor pentru a reveni spre locuinţele lor, plănuind să ascundă faptele pe care le săvârşiseră în ideea că nu va fi descoperit cadavrul victimei şi nici autorii infracţiunii de omor.
Din raportul de constatare medico-legală (autopsie) nr. 1690 din 16 septembrie 2009 eliberat de Serviciul de Medicină Legală Gorj s-a reţinut că moartea numitului C.I. de 42 ani a fost violentă, ea datorându-se unui hematom extradural parieto-temporal drept, produs ca urmare a unui traumatism cranio-cerebral acut, leziunile de violenţă constatate la necropsie s-au putut produce cu corp dur şi de corp dur şi posibilă cădere, cele de la nivelul capului fiind în directă legătură de cauzalitate cu decesul acestuia, iar cele de la nivelul membrului superior drept fiind leziuni de apărare.
Tribunalul a reţinut că starea de fapt expusă în rechizitoriu este dovedită prin procesul-verbal de cercetare la faţa locului, procesul-verbal de reconstituire, declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpaţilor, referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Gorj, planşe fotografice, alte înscrisuri, încadrând faptele inculpaţilor după cum urmează:
- faptele inculpaţilor P.N.C. şi A.R.G., de a exercita acte de violenţă asupra victimei C.I., care au produs decesul acestuia, s-a reţinut că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzut de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.; faptele inculpaţilor de a sustrage din buzunarul pantalonului victimei, o sumă de bani pe care şi-au însuşit-o, împărţind-o egal, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de furt calificat, prevăzut de art. 208 - art. 209 lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constatându-se incidenţa dispoziţiilor art. 99 şi următoarele C. pen., pentru minorul A.R.G. şi a agravanţei prevăzute de art. 75 lit. c) C. pen., pentru inculpatul P.N.C.
Tribunalul a reţinut astfel că, sub aspectul laturii obiective, infracţiunea de omor s-a realizat prin acţiuni conjugate de lovire, exercitate de ambii inculpaţi asupra victimei, cauzându-i leziuni care au condus la deces, între acţiunile de lovire şi moartea victimei existând un raport de cauzalitate, iar sub aspectul laturii subiective, că inculpaţii au acţionat cu intenţie indirectă, aceştia prevăzând rezultatele faptelor lor, pe care deşi nu le-au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii lor; în consecinţă s-a reţinut că inculpaţii au săvârşit cu vinovăţie infracţiunile deduse judecăţii, procedându-se la condamnarea lor.
La individualizarea pedepselor şi a modului de executare a acestora, instanţa a ţinut seama de dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială a Codului penal, a avut în vedere atitudinea inculpaţilor pe întreaga desfăşurare a procesului penal, de persoana fiecărui inculpat (inculpatului major P.N.C., fiindu-i aplicată anterior o amendă administrativă), de pericolul social deosebit de grav al faptelor săvârşite, de modalitatea în care au săvârşit aceste fapte, respectiv pe timp de noapte şi de a deplasa victima pe o distanţă mare de teren, în vederea ascunderii faptei lor. În acest sens, instanţa a aplicat pedepse orientate către mediu, respectiv inculpatului P.N.C. pedepsele de 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., pentru infracţiunea de omor şi 5 ani închisoare pentru infracţiunea de furt, stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., iar inculpatului A.R.G., pedepsele de 8 ani închisoare pentru infracţiunea de omor şi 3 ani închisoare pentru infracţiunea de furt, stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare. Pentru ambii inculpaţi s-au aplicat şi pedepse accesorii, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen., iar pentru inculpatul minor, după împlinirea vârstei de 18 ani.
Tribunalul a ţinut seama de asemenea că cei doi inculpaţi, prin ordonanţa din 07 septembrie 2009 au fost reţinuţi pe o perioadă de 24 de ore şi că la aceeaşi dată, Tribunalul Gorj prin Încheierea nr. 48 din 07 septembrie 2009 din Camera de Consiliu (Dosar nr. 6839/95/2009) a dispus arestarea preventivă a inculpatului major P.N.C. pe o perioadă de 29 de zile şi a inculpatului minor A.R.G. pe o perioadă de 19 zile, măsurile preventive fiind ulterior menţinute, conform art. 160b alin. (3) C. proc. pen., astfel că, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-au dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi a arestului preventiv de la 07 septembrie 2009, la zi.
În ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a luat act că au fost promovate acţiuni civile: de către partea civilă C.V. (tatăl victimei) care a solicitat despăgubiri în valoare de 10.500 RON, reprezentând cheltuieli de înmormântare şi pomeni şi daune morale în cuantum de 30.000 RON şi de partea civilă C.A.N. (fiica minoră a victimei, reprezentată în procesul penal prin curator P.M.), care a solicitat prestaţie periodică, întrucât beneficia de pensie de întreţinere din partea victimei şi daune morale în cuantum de 30.000 RON.
Faţă de probatoriul administrat (probe cu înscrisuri şi testimoniale fiind audiaţi martorii M.N. şi B.I.) - instanţa a reţinut ca deplin dovedite prejudiciile materiale şi morale solicitate de către părţile civile, fapt pentru care a admis ambele cereri, dispunând obligarea solidară a inculpaţilor P.N.C. şi A.R.G., la rându-i în solidar cu părţile responsabile civilmente A.I. şi A.A., la plata a 10.500 RON despăgubiri civile, sumă în care se regăseşte şi suma de 27 RON de care victima a fost deposedată de către cei doi inculpaţi, către partea civilă C.V.; la plata sumei de 30.000 RON daune morale în favoarea părţii civile C.V., având în vedere prejudiciul moral deosebit produs acestuia în calitate de tată al victimei, persoană în vârstă, care a fost lipsită la bătrâneţe de ajutorul fiului său, cât şi de disconfortul psihic pricinuit ca urmare a morţii fiului său; la 30.000 RON la daune morale în favoarea părţii civile C.A.N., fiica victimei, având în vedere acelaşi prejudiciu moral pricinuit, în sensul că la o vârstă deosebit de fragedă este lipsită de ajutorul tatălui său, cât şi la plata sumei de 420 RON cu titlu de rentă globală în favoarea părţii civile C.A.N., stabilită la data pronunţării sentinţei, ce reprezintă diferenţa dintre pensia de întreţinere lunară pe care o primea de la tatăl său (500 RON) şi pensia de urmaş de 467 RON lunar şi în continuare, la plata a 70 RON lunar cu titlu de rentă lunară în favoarea părţii civile C.A.N. de la data pronunţării sentinţei până la împlinirea vârstei de 18 ani, sau până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 ani, sumă ce reprezintă diferenţa pe care victima putea să o presteze cu titlu de pensie de întreţinere (537 RON) şi pensia de urmaş pe care o primeşte (467 RON).
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii, invocând critici de nelegalitate şi netemeinicie, astfel:
În apelul inculpatului P.N.C. s-a solicitat desfiinţarea sentinţei, rejudecarea cauzei şi, în privinţa infracţiunii de omor calificat, reţinerea circumstanţei atenuante a provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., iar în privinţa infracţiunii de furt calificat, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen.; s-a solicitat aplicarea unor pedepse corespunzătoare, iar în teză subsidiară reţinerea incidenţei art. 74, art. 76 C. pen. şi aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege; pe latură civilă s-au solicitat respingerea acţiunii civile formulată de C.V., ca tardiv introdusă, precum şi reducerea cuantumului daunelor morale acordate părţii civile C.A.N.
Apelul a fost motivat, susţinându-se că incidentul dintre părţi s-a datorat acţiunilor agresive ale victimei care a aplicat în mod repetat lovituri cu pumnul inculpatului P.N.C., producând-i o stare de tulburare puternică, sub imperiul căreia a ripostat, aplicând două lovituri victimei; s-a susţinut că în raportul medico-legal nu s-a indicat expres lovitura care a determinat traumatismul cranio-cerebral al victimei, mai ales că victima se afla în stare de ebrietate, ceea ce a concurat la dezechilibrarea acesteia şi căderea la sol, unde s-a accidentat, lovindu-se cu capul de o piatră; pentru infracţiunea de furt, s-a arătat că banii au fost sustraşi de la victimă de către inculpatul A.R.G., după care acesta i-a înmânat o parte din ei inculpatului P.N.C., situaţie în care cei doi nu pot avea calitatea de coautori, ci inculpatul P.N.C. a săvârşit numai acte specifice infracţiunii de tăinuire; în privinţa tardivităţii formulării acţiunii civile de către C.V., s-a arătat că acesta nu a formulat cereri de despăgubire în cursul urmăririi penale şi la termenul din 29 octombrie 2009, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 15 C. proc. pen.
În apelul inculpatului A.R.G., s-a solicitat desfiinţarea sentinţei, achiesându-se la criticile formulate de coinculpatul P.N.C., precum în sensul reţinerii în favoarea inculpatului A.R.G. a dispoziţiilor art. 74, art. 76 C. pen., având ca efect reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege; în motivarea apelului s-a arătat că inculpatul minor a avut un comportament anterior bun, a manifestat sinceritate şi regret în cursul cercetărilor, cooperând cu organele judiciare, astfel că se justifică aplicarea unor sancţiuni mai blânde; au fost aduse critici şi soluţionării cauzei pe latură civilă, solicitându-se reducerea cuantumului daunelor morale, cu motivarea că victima nu se preocupa, decât ocazional de starea părţilor civile - rudele sale.
Prin Decizia penală nr. 159 din 05 iulie 2010, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii P.N.C. şi A.R.G., împotriva Sentinţei penale nr. 38 din 23 februarie 2010, pronunţată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 7023/95/2009.
A dedus în continuare prevenţia, de la 23 februarie 2010 la zi şi a menţinut arestarea preventivă faţă de ambii inculpaţi.
A obligat apelanţii inculpaţi, fiecare, la plata a câte 210 RON cheltuieli judiciare statului, din care câte 150 RON reprezentând onorariu avocat oficiu, inculpatul A.R.G. urmând a fi obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente A.I. şi A.A., la plata acestor cheltuieli.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim control judiciar a constatat că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond, neputându-se reţine circumstanţa prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. în favoarea inculpatului P.N.C., întrucât din probele dosarului nu a rezultat existenţa vreunui provocări din partea victimei, vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunilor fiind pe deplin dovedită.
Cu privire la pedeapsa aplicată, s-a constatat că aceasta a fost corect individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Instanţa de apel a apreciat corect soluţionată şi latura civilă, despăgubirile acordate, atât cele materiale, cât şi cele morale fiind just cuantificate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.N.C., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 172 şi 20 C. proc. pen., precum şi dispoziţiile din Legea nr. 202/2010, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei şi în fond admiterea apelurilor, redozarea pedepsei aplicate, în sensul diminuării spre minimul special, iar faţă de atitudinea de recunoaştere şi regret a faptei săvârşite a solicitat reducerea pedepsei cu o treime, respectiv la 13 ani şi 4 luni închisoare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza coroborată a ansamblului probator administrat a rezultat că, în mod corect instanţa de apel şi-a însuşit argumentele primei instanţe, iar la rândul ei, în baza propriului examen, în mod judicios şi motivat a stabilit că faptele inculpatului P.N.C. de a exercita acte de violenţă asupra victimei C.I. şi, ulterior, după decesul acestuia, de a sustrage din buzunarul pantalonului o sumă de bani, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de omor calificat şi furt calificat prevăzute şi pedepsite de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., art. 208 - art. 209 lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Examinând hotărârea atacată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), actele de violenţă comise de inculpat, îndreptate împotriva valorii sociale supreme - viaţa, atrag în numele dreptului la viaţă, la integritatea fizică, psihică şi materială a oricăror fiinţe, pedepsirea corespunzătoare a făptuitorilor. Nu se poate ca pentru faptele săvârşite împotriva altor semeni cărora a încercat să le curme viaţa, răspunderea sa penală să nu fie corespunzătoare încălcării grave aduse ordinii sociale, vieţii.
De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât şi atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie al făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise şi în Codul penal român, art. 52 alin. (2), potrivit căruia ";scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni";.
Dar, fireşte, în lumina criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gravitatea concretă a unei activităţi infracţionale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat şi cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei şi făptuitorului.
Fapta, este neîndoielnic gravă, astfel că în operaţia complexă a individualizării tratamentului penal, Înalta Curte va ţine seama că acţiunea violentă a inculpatului a avut drept consecinţă pierderea unei vieţi omeneşti, împrejurare care demonstrează că resocializarea sa viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse ferme care să fie în deplin acord cu dispoziţiile art. 1 C. pen., ce prevăd că ";legea penală apără (...) persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea, precum şi întreaga ordine de drept";.
Pedeapsa aplicată inculpatului respectă principiul proporţionalităţii între gravitatea faptei comise şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatului, nejustificând aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic.
În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 20 C. proc. pen. (când a intervenit o lege mai favorabilă), constată că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), nefiind îndeplinite condiţiile textului de lege prin raportare la dispoziţiile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.N.C. împotriva Deciziei penale nr. 159 din 5 iulie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.N.C. împotriva Deciziei penale nr. 159 din 5 iulie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 07 septembrie 2009 la 09 decembrie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 525 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 09 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1021/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4442/2010. Penal. Distrugerea şi semnalizarea... → |
|---|
