ICCJ. Decizia nr. 4531/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4531/2010
Dosar nr.100499/30/2008
Şedinţa publică din 14 decembrie 2010
Deliberând asupra recursurilor de faţă, pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:
1.a. Tribunalul Timiş, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 643 din 30 noiembrie 2009 pronunţată în Dosar nr. 100491/30/2008 a condamnat pe inculpatul F.M., pentru săvârşirea în participaţie în calitate de coautor a infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane [„de două sau mai multe persoane împreună"] la pedeapsa principală de 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani [pedeapsă complementară].
Acelaşi inculpat a fost condamnat şi pentru săvârşirea infracţiunii concurente de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 278 alin. (1) C. pen. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare aplicându-se acestuia prin contopire în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 C. pen. pedeapsa principală rezultantă de 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata de 3 ani [pedeapsa complementară].
Conform art. 71 alin. (1) şi art. 2 C. pen. pe durata executării pedepsei principale i s-a interzis inculpatului amintit exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 350 rap. la art. 3002 şi art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului F.M., fiindu-i dedusă din pedeapsa aplicată, potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) durata reţinerii şi arestării în cauză cu începere de la 16 iulie 2008 la zi.
b. În temeiul art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 a fost condamnat coinculpatul F.A.S., în calitate de coautor la săvârşirea infracţiunii sus-menţionate la pedeapsa principală de 5 ani închisoare, şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani (pedeapsă complementară).
În temeiul art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestului preventiv din 16 iulie 2008 la zi.
c. În temeiul art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 a fost condamnat inculpatul F.A., la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durata de 2 ani (pedeapsă complementară).
În temeiul art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa durata reţinerii şi a arestului preventiv din 16 iulie 2008 la zi.
În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. rap la art. 998 - 999 C. civ., a fost admise în parte acţiunile civile în cauză fiind obligaţi în solidar inculpaţii F.M., F.A.S. şi F.A. la următoarele despăgubiri civile:
- 2800 euro,daune materiale şi 500 euro daune morale către partea civilă V.P.;
- 500 euro daune morale către partea civilă I.L.R.;
- 1350 euro daune materiale către partea civilă T.D.;
- 2500 euro daune materiale către partea civilă P.I.A.;
- 1700 euro daune materiale către partea civilă A.R.;
- 1000 euro daune materiale către partea civilă B.I.;
- 1500 euro daune materiale către partea civilă M.A.;
- 800 euro daune materiale către partea civilă I.G.;
- 1200 euro daune materiale şi 500 euro daune morale către partea civilă B.C.;
- 600 euro daune materiale şi 500 euro daune morale către partea civilă F.S.V.
În conformitate cu dispoziţiile art. 15 C. proc. pen. s-a luat act că părţile vătămate C.C., Z.V., D.C.G., S.C., S.M., S.A., I.V. (identitate protejată), I.C., P.A. (identitate protejată), C.I. (identitate protejată), B.D. (identitate protejată), C.E. (identitate protejată), nu s-au constituit în cauză părţi civile şi în consecinţă potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la cei trei inculpaţi a sumei totale de 18.850 euro reprezentând beneficiul realizat urmare infracţiunii de trafic de persoane cu privire la părţile vătămate sus-menţionate.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială către stat a unui un pistol marca G. şi o cutie de proiectile marca G., cal. 177 bunuri deţinute ilegal de inculpatul F.M.
În temeiul art. 353 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen. s-a dispus luarea măsurii sechestrului asigurator asupra sumei de 20.720 lei şi 500 euro consemnate cu ordinele de încasare B.C.R. din 16 iulie 2008
În temeiul art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata a câte 2000 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului.
Hotărând astfel instanţa a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 48/D/P/2007 din data de 24 decembrie 2008 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului F.M. - sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. - şi a coinculpaţilor F.A.S. şi F.A., sub aspectul participării în calitate de coautori la săvârşirea infracţiunii sus-menţionate de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, ce s-a pretins a fi fost comise prin aceea că în perioada 2006 - 2008, au recrutat repetat persoane de pe raza judeţelor Timiş, Arad şi Satu Mare pe care le-au transportat în Irlanda şi le-au exploatat ulterior prin obligarea acestora de a presta diverse munci fizice a căror remunerare era reţinută în totalitate de inculpaţi (separat cu ocazia percheziţiei domiciliare s-a descoperit că inculpatul F.M. deţinea nelegal un pistol cu bile şi muniţia aferentă).
În fapt prin rechizitoriu s-a reţinut că în perioada 2006 - 2008 inculpatul F.M. şi soţia F.D. au racolat un număr de aproximativ 100 de părţi vătămate, pe care le-au transportat în Irlanda şi pe care le-au plasat în diferite locaţii din oraşul Enniscorthy - Bree, intermediindu-le obţinerea de locuri de muncă, în schimbul sumei de 2.500 euro/persoană.
Părţile vătămate erau racolate de pe teritoriul României, în special din judeţele Timiş, Satu Mare şi Arad de către membrii reţelei, sub promisiunea obţinerii unor locuri de munca bine plătite în Irlanda (aproximativ 70-80 euro pe zi), în domeniul construcţiilor şi la cules de căpşuni, iar pentru aceste servicii solicitau suma de 2500 euro/persoană.
În urma racolării, inculpatul F.M. solicita părţilor vătămate documentele de identitate în scopul achiziţionării biletelor de avion necesare transportului până în Irlanda, iar după ce erau stabilite detaliile transportului, membrii reţelei contactau părţile vătămate pentru a se pregăti de plecare în Irlanda. Biletele de avion erau cumpărate săptămânal, de către membrii reţelei aflaţi în Irlanda, de la un internet cafe din Enniscorthy, pe care le trimiteau ulterior prin fax la primăria Gottlob (Autorizaţia din 29 aprilie 2008, convorbirea din data de 10 mai 2008, ora 19:39:49 purtată între F.M. şi F.S.
Părţile vătămate racolate erau îmbarcate din localitatea Gottlob în diferite autoturisme conduse de persoane plătite de către inculpatul F.M. şi transportate până în aeroportul din Budapesta, ieşirea din ţară efectuându-se, de obicei, prin P.T.F. Cenad, după care acestea erau îmbarcate în avion cu destinaţia Dublin - Irlanda.
Pentru transportul părţilor vătămate din România până la aeroportul din Budapesta, membrii reţelei apelau la firma de transport internaţional persoane I.R. SRL cu sediul in localitatea Semlac, jud Arad, prin intermediul numitului I.M. sau cu ajutorul martorului C.B. din localitatea Gottlob, jud. Timiş, care transporta personal grupurile de persoane cu autoturismul său, pentru sume cuprinse între 120 - 160 euro.
Grupurile de persoane erau însoţite spre Budapesta întotdeauna de un membru al reţelei (de obicei inculpatul F.M. sau învinuita F.D.), care se asigura ca toate părţile vătămate să fie îmbarcate în avion cu destinaţia Dublin - Irlanda. În anumite cazuri, membrii reţelei îşi continuau călătoria împreună cu grupurile de părţi vătămate racolate, transportând în mod clandestin diferite cantităţi de ţigarete pe care le comercializau pe teritoriul Irlandei. Totodată, la această activitate ilicită, erau constrânse şi părţile vătămate să participe, fiindu-le introduse în bagaje cantităţi de ţigări de către membrii reţelei, înainte de îmbarcarea în avion. Semnificativ în acest sens este evenimentul din luna 10 mai 2008, când autorităţile irlandeze din aeroportul din Dublin au confiscat o cantitate considerabilă de ţigarete descoperite în bagajele numitei M.L. (sora inculpatului F.M.), bunuri confiscate ulterior.
Ajunse în aeroportul din Dublin, părţile vătămate erau aşteptate şi preluate de alţi reprezentanţi ai familiei F., respectiv inculpaţii F.A., F.A.S. sau învinuitul F.Z. (potrivit declaraţiilor părţilor vătămate, care asigurau transportul persoanelor până la locuinţa închiriată a familiei din localitatea Enniscorthy (la aproximativ 150 km de Dublin). În acea locaţie, părţile vătămate erau cazate în rulote amenajate în curtea imobilului sau chiar în locuinţa respectivă, în condiţii improprii de trai (20 de persoane în doar trei camere, fără utilităţi etc.), până li se obţinea un loc de muncă şi aveau posibilitatea să-şi găsească un alt loc de adăpost.
Promisiunea făcută în România, înaintea plecării, de către inculpatul F.M. sau învinuita F.D. părţilor vătămate recrutate cuprindea şi asigurarea hranei zilnice în mod gratuit de către membrii reţelei aflaţi în Irlanda, până în momentul găsirii unor locuri de muncă şi câştigarea existenţei prin mijloace proprii de către acestea.
Însă, ajunse în Irlanda părţilor vătămate recrutate le erau asigurate într-adevăr mijloacele de trai, dar trebuiau achitate costurile acestora după obţinerea unor locuri de muncă, solicitându-li-se nişte preţuri exagerate.
Inculpatul F.M., pentru a convinge părţile vătămate să accepte oferta sa, se angaja faţă de acestea că el însuşi va aranja toate detaliile de deplasare către Irlanda, inclusiv drumul până la Budapesta, precum şi cazarea celor în cauză, aceste costuri suplimentare urmând a fi acoperite ulterior de către solicitanţi după ce li se vor găsi locuri de muncă.
Iniţial, în România, membrii reţelei conveneau cu părţile vătămate condiţiile plecării, transportului şi găsirii unui loc de munca în Irlanda, astfel că părţile vătămate nu trebuiau să plătească nimic, până în momentul angajării, totul fiind asigurat de către aceştia, tocmai pentru a determina aceste persoane să accepte condiţiile impuse de ei.
Suma de 2500 de euro pe care părţile vătămate acceptau la început să o achite, trebuia să fie plătită tranşat, săptămânal, pe parcursul a trei sau patru luni în funcţie de câştiguri. Imediat după angajare însă, membrii familiei F., care facilitaseră angajarea cetăţenilor români şi care cunoşteau care este salariul ce urma a fi plătit acestora, vizitau săptămânal locaţia de cazare şi pretindeau de la părţile vătămate prezente între 70% - 80% din sumele câştigate. Situaţia continua în aceeaşi manieră şi după achitarea integrală a datoriei de 2500 euro convenită iniţial, numai că de aceasta data banii erau pretinşi sub ameninţarea cu acte de violenţă, dar şi cu ameninţarea membrilor de familie aflaţi în România.
Mai mult decât atât, de cele mai multe ori, membrii reţelei profitau de faptul că părţile vătămate aflate la muncă în Irlanda nu aveau cunoştinţe de limba engleză şi controlau întreaga activitate a acestora, fiind cei care colectau în mod direct sumele de bani câştigate de către aceştia de la angajatorii irlandezi, sume plătite sub formă de C.E.C.-uri, care trebuiau schimbate în bani lichizi. Totodată, membrii reţelei se ocupau personal de schimbarea acestor C.E.C.-uri, preluând sumele integrale, însă înapoind părţilor vătămate în cauză doar o parte din aceşti bani, de exemplu 60 - 70%.
În ceea ce priveşte locurile de muncă, acestea erau, în principal, în domeniul construcţiilor, la cules de căpşuni, la diferite abatoare de ovine sau constau în prestarea de activităţi gospodăreşti la locuinţe private din Enniscorthy sau regiunile învecinate. Majoritatea membrilor familiei F. aflaţi pe teritoriul Irlandei lucrau ei înşişi în aceste domenii de activitate, având astfel cunoştinţe printre angajatorii irlandezi şi putând să obţină mai uşor locuri de muncă şi pentru persoanele racolate în acest sens din România. Dar existau şi cazuri în care părţilor vătămate nu li se obţinea un astfel de loc de muncă de către membrii reţelei, acestea apelând la diverse cunoştinţe, tot din rândul celor aflaţi la muncă în acea ţară, pentru a se angaja. Chiar şi în aceste situaţii, cu toate că promisiunea obţinerii unui loc de muncă nu a fost onorată de către cei în cauză, părţile vătămate erau obligate, sub diverse forme de constrângere, să achite „datoria" de 2500 euro, precum şi alte „taxe" percepute de către aceştia dintâi. Autorizaţia din 29 aprilie 2008, convorbirea din data de 15 mai 2008, ora 15:48:42 purtată între F.M. şi F.L.
La sfârşitul fiecărei săptămâni, de obicei în serile de sâmbătă, inculpaţii F.A.S., F.A. şi învinuiţii F.D., F.Z., precum şi alţi membri ai reţelei mergeau la locuinţele părţilor vătămate de la care colectau sume cuprinse între 50 - 100 euro/persoană, reprezentând tranşe ale „datoriei" de 2500 euro. De obicei sumele de bani erau stabilite în funcţie de câştigurile realizate de către părţile vătămate în timpul unei săptămâni şi însumau un procent de 60 - 70% din întregul câştig, fiindu-le lăsate sume de bani pentru strictul necesar, dar uneori li se lua acestora toate câştigurile realizate din munca prestată.
Mijloacele de constrângere de către membrii reţelei folosite împotriva părţilor vătămate pentru a plăti „datoria" de 2500 euro constau în ameninţări cu moartea acestora sau a membrilor familiilor din România sau ameninţări cu agresiunea fizică. În momentul colectării sumelor „datorate", membrii reţelei veneau întotdeauna în grupuri de trei - patru persoane, tocmai pentru a intimida şi a crea panică în rândul „datornicilor". Cedând psihic, părţile vătămate plăteau „datoria" fără a opune rezistenţă.
Totodată, în acelaşi scop de intimidare, membrii reţelei recurgeau la răspândirea de zvonuri, în mod public, despre faptele lor de răzbunare împotriva celor care nu-şi achitau „datoriile", în care erau relatate fapte în care „datornicii" erau de-a dreptul ucişi de către aceştia sau de către alte persoane plătite în acest scop în locaţii părăsite din apropierea oraşului Enniscorthy, de exemplu păduri etc.
Pentru intimidare, inculpatul F.M. apela chiar şi la ameninţarea părţilor vătămate cu ajutorul unui pistolul cu bile, pe care îl purta permanent asupra sa.
În momentul în care, înaintea plecării, membrii reţelei făceau promisiuni cu privire la locurile de muncă din Irlanda, nu menţionau părţilor vătămate faptul că aceste slujbe necesitau transportul cu autoturisme, întrucât distanţele între locurile de muncă şi domiciliu erau foarte mari. Multe dintre părţile vătămate recrutate nu posedau permise de conducere româneşti. Astfel, inculpaţii F.M., F.A.S. şi F.A. s-au specializat în vânzarea de autoturisme uzate, înmatriculate în Irlanda, părţilor vătămate care aveau locuri de muncă aflate la distanţe mari de localitatea Enniscorthy. Din cauza inconvenientului privind distanţa considerabilă dintre slujbe şi domiciliu, părţile vătămate erau constrânse să achiziţioneze de la aceştia, pentru sume cuprinse între 300 - 1700 euro, autoturisme pentru care membrii reţelei le procurau documente false: permise de conducere irlandeze, facturi care atestau plata taxei de drum şi asigurări auto obligatorii. Documentele false erau procurate de către inculpaţii F.A.S. şi F.A. de la persoane necunoscute victimelor din Dublin, care se ocupau cu falsificarea acestora, fiind ulterior vândute victimelor pentru sume cuprinse între 200 - 400 euro/bucata.
O altă metodă de escrocare a victimelor consta în faptul că membrii reţelei vindeau acestora ţigări aduse ilegal din România la preţuri de zece ori mai mari decât preţul real de achiziţionare.
Pentru a menţine un grad de îndatorare permanent al părţilor vătămate faţă de ei, membrii familiei F. acceptau şi chiar sugerau ca toate „datoriile" privind achiziţionarea de autoturisme, documente false sau ţigări să fie plătite eşalonat, concomitent cu cealaltă „datorie" de călătorie în Irlanda şi obţinere a unui loc de muncă.
Existau situaţii în care, din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile, precum şi a distanţei foarte mari până la locul de muncă, părţile vătămate nu puteau lucra. În ciuda acestui lucru, membrii familiei F. continuau să perceapă tranşe din „datorie".
Părţile vătămate care reuşeau să plătească membrilor reţelei „datoria", erau însă obligate de către aceştia, prin ameninţări şi violenţă, să plătească în continuare pe toată perioada şederii lor în această ţară, indiferent de câte călătorii întreprind acolo, un „comision" de 30% din întregul venit încasat în fiecare zi de la locurile de muncă unde prestează diferite servicii.
De asemenea, în situaţia în care părţile vătămate încercau să obţină locuri de muncă şi pentru alţi membri ai familiilor lor, inculpatul F.M. îi constrângea să plătească 2500 euro pentru fiecare dintre aceştia, recurgea la ameninţări cu violenţa în cazul în care părţile vătămate refuzau acest lucru. Această sumă de bani trebuia să fie plătită de către părţile vătămate membrilor reţelei, chiar dacă acestea din urmă nu se angajau să le găsească locuri de muncă în Irlanda.
Părţilor vătămate le era interzis să părăsească Irlanda fără acceptul membrilor reţelei şi, mai ales, fără plata integrală a celor 2500 euro.
În cauză, s-a realizat un schimb permanent de date şi informaţii cu ataşatul de interne al României la Dublin, fiind totodată întocmită o comisie rogatorie internaţională în acest sens.
Din cuprinsul comisiei rogatorii a rezultat că inculpaţii F.M., F.A.S., F.A. şi învinuiţii F.D., F.Z. au desfăşurat, pe teritoriul Irlandei activităţi infracţionale încă din anul 2003 - 2004, astfel că poliţia irlandeză a efectuat cercetări privind activitatea infracţională a acestor persoane sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare de bani.
Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul F.M. a încercat să acrediteze ideea că fiecare persoană care era racolată pe teritoriul României în vederea exploatării prin muncă, în Irlanda era înregistrată atât la sediul poliţiei locale cât şi la autorităţile oficiale competente în materie (Direcţii de muncă, Primărie, etc.) Acest aspect este contrazis însă de răspunsul furnizat de către autorităţile irlandeze urmare a comisiei rogatorii internaţionale solicitate în cauză. Astfel, din conţinutul răspunsului furnizat de către autorităţile irlandeze rezultă că, persoanele aduse de către membrii familiei F. în Irlanda, în vederea prestării de activităţi lucrative se află şi lucrează ilegal pe teritoriul statului Irlandez. Totodată, autorităţile oficiale irlandeze au comunicat faptul că nici o persoană din cele descrise mai sus nu a fost înregistrată la vreo autoritate de pe teritoriul acestei ţări şi nu au fost emise nici un fel de documente de identitate irlandeze pentru aceste persoane.
În cuprinsul materialului furnizat de către autorităţile irlandeze se specifică în mod concret faptul că nu există date care să indice ca persoanele traficate către Irlanda de către familia F. au fost supuse exploatării sexuale aspect care de fapt nici nu interesează prezenta cauză. Însă se specifică faptul că „este corect să afirmăm că principalul motiv din spatele transportării acestor persoane în Irlanda a fost exploatarea prin muncă". Autorităţile din Irlanda au identificat şi audiat în sensul celor expuse mai sus următoarele persoane, care se regăsesc în mare parte şi în prezentul dosar, după cum urmează: P.V., C.B., V.H., C.B., D.G.C., G.Z., C.I., S.A.V., F.R., A.M.U., N.T., M.A., G.R., P.A., B.D., C.E., C.I.L., D.I., V.I., G.H., A.G., A.J.
Este de subliniat faptul că autorităţile irlandeze au precizat în mod expres în răspunsul furnizat cu ocazia cererii de asistenţă judiciară internaţională că poliţia irlandeză a realizat cercetări privind activităţile desfăşurate de către F.M., F.D., F.A.S., F.A., F.I., F.V. şi F.M.C. începând cu aproximativ luna iulie 2007. R.F. a intrat anterior în atenţia poliţiei din localitatea Enniscorty din 2003/2004 sub suspiciunea de spălare de bani, înainte de a fi deportat în România. Însăşi această expresie de deportat demonstrează faptul că activitatea desfăşurată de către membrii familiei F. pe teritoriul Irlandei a îmbrăcat caracterul unor activităţi ilicite. Aspectele precizate sunt întărite şi de faptul că, cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate de către poliţia irlandeză la locuinţele membrilor familiei F., în Irlanda, au fost identificate o serie de înscrisuri reprezentând note personale ale rudelor inculpaţilor privind sume de bani vehiculate (sume reprezentând bani ce urmau a fi încasaţi în mod constant de la persoanele traficate) cu ocazia desfăşurării activităţilor infracţionale.
În cauză au fost identificate un număr de aproximativ 70 persoane, fiind audiate 22 persoane în calitate de părţi vătămate, după cum urmează: B.D., C.E., A.R., C.I., M.A., P.A., B.C., I.V., I.C., V.P., F.S.V., I.L.R., C.C., B.I., Z.V., D.C., T.D., P.I.A., G.C., S.M., I.G., S.A., precum şi un număr de 14 persoane audiate în calitate de martori: B.M., Z.G., V.F., P.E., HG, S.M., G.A., L.C., S.A., Z.A., J.A., I.C., M.I. şi C.B., S.A., S.O. dintre care şapte persoane audiate sub o altă identitate.
De asemenea, au mai fost identificate şi alte părţi vătămate, însă acestea nu au putut fi audiate din cauza faptului că se aflau, la momentul respectiv, pe teritoriul Irlandei, printre acestea fiind T.D., A.V., T.M., T.G., U.A.M., R.G., T.O., R.M., P.N.O., R.V., D.M., H.V., B.C., E.D., E.V., P.V. Declaraţiile acestor persoane fac obiectul comisiei rogatorii internaţionale trimise autorităţilor irlandeze.
Părţile vătămate identificate şi audiate în acest dosar au fost introduse, parte dintre acestea, în programe de reinserţie socială şi consiliere psihologică de către A.N.T.P., întocmindu-se pentru fiecare parte vătămată asistată rapoarte de consiliere psiho-socială, şi în care sunt expuse etapele stării de victimizare, precum şi atitudinea acestora faţă de perioada exploatării.
În urma solicitării, din data de 04 martie 2008 Tribunalul Timiş, a emis autorizaţia de interceptare din 04 martie 2008, pentru numerele de telefon ce aparţin utilizatorului F.M..
De asemenea, în data de 08 mai 2008 Tribunalul Timiş, emite autorizaţia de interceptare din 08 mai 2008, pentru numărul de telefon ce aparţine numitului M.I.
În urma probelor administrate în cauză, în data de 14 iulie 2008 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de învinuiţii F.M., F.D., F.A.S., F.A., F.Z., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev şi ped de art. 12. alin. (1), şi alin. (2), lit. a) din Legea nr. 678/2002, constând în aceea că începând din anul 2007, prin înşelăciune, au recrutat, transportat şi cazat în Irlanda, mai multe persoane, în scopul exploatării prin muncă a acestora.
În data de 15 iulie 2008, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpaţilor F.M., F.A.S. şi F.A., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane faptă prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001.
Totodată, la locuinţa familiei F., în baza autorizaţiilor de percheziţie, toate din data de 15 iulie 2008, s-a efectuat o percheziţie domiciliară, în data de 16 iulie 2008, ocazie cu care au fost ridicate mai multe bunuri şi înscrisuri, considerate a fi utile soluţionării cauzei cât şi suma de 20720 lei (predată B.C.R., sucursala Timiş, prin ordinul de încasare din 16 iulie 2008, 500 euro (predată aceleaşi bănci, prin ordinul de încasare din 16 iulie 2008), şi un pistol cu bile pentru care inculpatul F.M. nu deţinea documentele legale necesare.
Sub acest din urmă aspect, prin rezoluţia din data de 17 decembrie 2008 s-a început urmărirea penală faţă de învinuitul F.M. pentru săvârşirea infracţiunii de „nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor", prev. şi ped. de art. 279 alin. (1), C. pen. (a se vedea Raportul de expertiză criminalistică din 12 decembrie 2008 al Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice Timişoara). La aceeaşi dată a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpat pentru infracţiunea menţionată, iar cu privire la arma în litigiu şi materialele aferente acesteia, urmând a se propune instanţei de judecată confiscarea acestora.
La aceeaşi percheziţie, la domiciliul inculpatului F.M. a fost găsit şi ridicat şi un aparat cu electroşocuri, despre care inculpatul a susţinut că era folosit la sacrificarea animalelor domestice, aparat care a fost restituit acestuia.
Cu privire la sumele de bani găsite la locuinţa inculpatului F.M., acesta a susţinut că provin din activităţi comerciale licite. Având în vedere însă sumele mari de bani pe care acesta şi coinculpaţii le-au deţinut urmare a activităţii infracţionale desfăşurată, s-a apreciat că ele provin din săvârşirea infracţiunii pentru care inculpatul este cercetat, urmând a se propune instanţei de judecată confiscarea acestora.
În data de 16 iulie 2008 au fost emise ordonanţe de reţinere pentru învinuiţii F.M., F.S., F.A., şi tot în aceeaşi zi a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de cei mai sus menţionaţi, Tribunalul Timiş, prin încheierea penală nr. 89/CC din 16 iulie 2008 emiţând mandate de arestare preventivă pentru 29 zile faţă de aceştia.
Prin încheierile penale nr. 104/CC din 11 octombrie 2008, 124/CC din 08 septembrie 2008, 143/CC din 06 octombrie 2008, 159CC din 05 noiembrie 2008, 174/CC din 05 decembrie 2008, mandatele de arestare preventivă au fost prelungite, ulterior de cinci ori.
După punerea în mişcarea a acţiunii penale faţă de cei trei inculpaţi, aceştia au fost audiaţi şi reaudiaţi, continuând să afişeze aceeaşi atitudine faţă de faptele pe care le-au comis, respectiv negând orice acuzaţie.
Mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală constau în declaraţii martori, declaraţii părţi vătămate, declaraţii învinuiţi, declaraţii inculpaţi, procese verbale de efectuare a unor acte premergătoare, proces verbal intrări/ieşiri, rapoarte de evaluare sociopsihologică, procese verbale de percheziţie domiciliară, răspuns I.P.J. Timiş Serviciul Arme, Explozivi, Substanţe Toxice, caziere judiciare, raport de expertiză criminalistică balistică, solicitare comisie rogatorie şi răspuns al acesteia, procese-verbale de prezentare pentru recunoaştere, procese-verbale şi dovezi de predare primire, autorizaţii şi procese verbale de redare a unor convorbiri telefonice, dovezi de îndeplinire a procedurii de citare cu apărătorul ales al inculpaţilor, procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.
În faţa primei instanţe au fost audiaţi inculpaţii F.M. (fila 59 vol. I), F.A. (fila 106 vol. I), F.A.S. (fila 107 vol. I), părţile vătămate I.G. (fila 98 vol. I), C.C. (fila 99 vol. I), B.I. (fila 100 vol. I), T.D. (fila 101 vol. I), A.R. (fila 102 vol. I), P.I.A. (fila 104 vol. I), C.I. (identitate protejată) (fila 156 vol. I), I.L. (fila 157 vol. I), D.C. (fila 158 vol. I), B.C. (fila 160 vol. I), M.A. (identitate protejată), (fila 162 vol. I), V.P. (fila 163 vol. I), martorii Z.I.A. (fila 152 vol. I), P.A. (fila 153 vol. I), L.C.I. (fila 215 vol. I), J.A. (fila 216 vol. I), Z.A.C. (fila 88 vol. II), HG (fila 89 vol. II), G.A. (fila 118 vol. II), B.B. (fila 119 vol. II), I.L. (fila 162 vol. II), C.B. (fila 197 vol. II), S.A. (fila 198 vol. II), P.D. (fila 199 vol. II), V.R.F. (fila 200 vol. II), S.V. (fila 201 vol. II), M.S. (identitate protejată) (fila 202 vol. II).
În cauză, la cerea inculpaţilor s-a încuviinţat efectuarea unor referate de evaluare de către Serviciul de Probaţiune (fila 216 şi urm. vol. II).
Partea vătămată I.C. a precizat prin declaraţia de la fila 58, vol. I că nu înţelege să se constituie parte civilă.
Partea vătămată T.D. a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 1350 euro daune materiale (fila 62 vol. I), partea vătămată B.I. cu suma de 1000 euro daune materiale (fila 63 vol. I), partea vătămată I.L.R. cu suma de 3000 euro daune materiale şi 5000 euro daune morale (fila 64 vol. I), partea vătămată V.P. cu suma de 4000 euro daune materiale şi 2000 euro daune morale (fila 65 vol. I), partea vătămată F.S.V. cu suma de 4000 euro daune materiale şi 1000 euro daune morale (fila 66 vol. I), partea vătămată I.G. cu suma de 80.000 euro daune materiale şi morale (fila 67 vol. I), sumă precizată cu ocazia audierii ca fiind 800 de euro daune materiale (fila 98, vol. I), partea vătămată A.R. cu suma de 10.000 euro daune materiale (fila 68 vol. I), partea vătămată B.C. cu suma de 1200 euro daune materiale şi 1000 euro daune morale (fila 69 vol. I), partea vătămată P.I.A. (fila 70 vol. I) cu suma de 4900 euro daune materiale.
Din declaraţia părţii vătămate V.P. dată în faza de urmărire penală, rezultă faptul că acesta a fost recrutat de către inculpatul F.M. în vara anului 2007, care i-a promis un loc de muncă bine plătit în Irlanda, la un abator. Inculpatul F.M. a pretins doar achitarea de către partea vătămată V.P. a preţului biletului de avion şi a sumei de 300 euro, bani care urmau să-i fie plătiţi din câştigurile obţinute în Irlanda.
În Irlanda, inculpatul F.M. zis K. i-a obţinut părţii vătămate V.P. un loc de muncă la un abator împreună cu alte patru persoane. După ce a început lucrul la abator, inculpatul F.M. i-a pus în vedere părţii vătămate V.P. că trebuie să-i plătească, de fapt, 2800 euro pentru tot. Astfel că, în fiecare săptămână, aceasta era obligată de către inculpaţii F.M., F.A.S. şi învinuiţii F.Z., F.D. să plătească sume de bani, reprezentând tot câştigul din săptămâna respectivă, aceştia venind personal să colecteze sumele de bani, lăsându-i doar sume infime pentru necesităţi.
Deoarece partea vătămată V.P. refuza să plătească „datoria", era ameninţată de către membrii reţelei că va fi vătămată fizic atât el cât şi familia sa. Totodată, partea vătămată V.P. a fost ameninţat în nenumărate rânduri de către inculpaţii F.M., A.S. şi F.A. că va fi bătut şi împuşcat, deoarece a refuzat să mai plătească "datoriile" către aceştia.
Partea vătămată V.P. a reuşit să ia legătura cu organele de poliţie locale din Enniscorthy, cărora le-a relatat, cu ajutorul unui translator, situaţia în care se afla, reuşind astfel să părăsească Irlanda cu ajutorul acestora în luna decembrie 2007.
Ajuns în România, totodată, inculpatul F.M. zis K. a ameninţat partea vătămată că îi va introduce substanţe stupefiante în locuinţa sa, pentru a fi depistate de poliţie, în cazul în care aceasta nu plăteşte „datoria" şi încearcă să părăsească Irlanda fără ştirea sa. S-a întâlnit accidental cu inculpatul F.M., învinuiţii F.D., F.Z. şi numita F.L. (soţia învinuitului F.Z.), acesta dintâi ameninţându-l cu pistolul la tâmplă ca în cazul în care va intra în conflict cu autorităţile locale irlandeze, îi va introduce substanţe stupefiante în locuinţa sa din Grabaţ, pentru a fi depistate de poliţie.
Din declaraţia dată în data de 11 august 2008, rezultă faptul că partea vătămată V.P. a fost căutat la domiciliu de către numitele F.M.C. şi F.I., care au încercat să îl convingă să-şi retragă declaraţia dată împotriva celor trei inculpaţi, drept pentru care, aceasta acceptând, au mers împreună la cabinetul avocatului ales al inculpaţilor, unde numita F.M.C. i-a promis că-i va plăti suma de 750 euro (sumă reprezentând prejudiciul cauzat acesteia pe timpul exploatării în Irlanda), bani care urmau să-i fie înmânaţi acesteia în ziua următoare. Partea vătămată V.P. s-a răzgândit, nemaidând nici o declaraţie şi nesemnând nici un act. În acest sens, ulterior, a fost contactată în repetate rânduri de către numita F.M.C., însă partea vătămată a refuzat să mai poarte alte discuţii cu aceasta pe tema respectivă.
Audiat în faţa instanţei la data de 30 aprilie 2009, partea vătămată a arătat că înainte de a pleca în Irlanda s-a înţeles cu inculpatul F.M. să îi plătească suma de 2000 de euro din salariul ce îl va obţine acolo, iar ulterior şi-a ridicat pretenţiile la suma de 2800 euro, motiv pentru care îi pretindea jumătatea din salariu pentru a-şi achita această obligaţie şi ulterior tot salariul.
Partea vătămată a relatat faptul că a fost ameninţat de către inculpatul F.M., că în lipsa acestuia banii erau colectaţi de către F.S. De asemenea, partea vătămată nu şi-a mai susţinut declaraţia dată în faza de urmărire penală referitoare la împrejurarea că a fost contactat de membrii familiei inculpaţilor pentru a-şi schimba declaraţia. Este interesant de observat poziţia părţii vătămate care a apreciat în faţa instanţei că nu se consideră o victimă a infracţiunii deoarece dacă nu s-ar fi certat cu inculpatul ar mai rămas şi ar fi avut de câştigat, deşi a susţinut în continuare că inculpatul îi lua toţi banii câştigaţi şi îi lăsa doar banii de mâncare şi nu consideră că inculpatul F.M. era îndreptăţit a primi suma de bani solicitată.
De asemenea, în prima declaraţie dată în faţa organelor de urmărire penală, partea vătămată V.P. a susţinut că atunci când a refuzat plata sumei de 2800 euro, inculpatul F.M. a venit împreună cu inculpatul F.A., cu numitul F.Z. şi alte persoane şi i-a ameninţat pe cei care locuiau împreună că îi va omorî şi îi va arunca în ocean, susţinând că ei au mulţi bani şi nu are nimeni ce să le facă, partea vătămată schimbându-şi ulterior poziţia parţial faţă de contribuţia inculpatului F.A. la menţinerea climatului de temere cauzat de ameninţările la adresa părţilor vătămate.
Partea vătămată a arătat că i-a achitat inculpatului suma de 2800 euro.
Partea vătămată C.C. a plecat în Irlanda împreună cu partea vătămată V.P. în vara anului 2007 şi a lucrat împreună cu acesta la un abator de carne, loc de muncă găsit de către inculpatul F.M. A locuit împreună cu părţile vătămate V.P., B.I., I.G. într-o rulotă în curtea acelui abator. Acesta a declarat că în fiecare vineri veneau în incinta abatorului inculpatul F.M. sau inculpatul F.S. şi colectau sumele de bani, câte 100 de euro pe săptămână în contul acelei datorii de 2500 euro, iar în săptămânile în care lucrau mai mult de 3 zile pe săptămână primeau ameninţări de la inculpatul F.S. pentru a achita mai mulţi bani. Partea vătămată a menţionat că a fost ameninţat că va fi aruncat la rechini şi că a fost martor când inculpatul F.M. l-a agresat pe partea vătămată V.P. în legătură cu obligaţiile lor de plată a „datoriei". Într-una din declaraţiile date în faza de urmărire penală, partea vătămată C.C. a declarat că a fost contactat de rudele inculpatului F.A. şi ameninţat în legătură cu plângerea formulată, iar ulterior a fost contactat sub promisiunea primirii unei sume de bani pentru a-şi retrage declaraţia. După aceste „intervenţii", partea vătămată C. nu şi-a mai menţinut toate declaraţiile, susţinând doar că este adevărat că i s-a cerut de inculpatul F.M. o sumă de bani, dar că el a achitat de bună voie şi nu a fost ameninţat.
Audiat în faţa instanţei de fond, la termenul din 03 aprilie 2009, partea vătămată nu a mai susţinut împrejurarea că a fost ameninţat în legătură cu declaraţia făcută în prezentul dosar şi nu are pretenţii de la inculpaţi
Din declaraţia părţii vătămate I.L.R., zis L., rezultă faptul că aceasta a fost recrutată de către inculpatul F.M. în luna septembrie 2007, care i-a promis un loc de muncă bine plătit în Irlanda. Astfel, partea vătămată I.L.R. a fost transportată cu un autocar, împreună cu mai multe persoane recrutate în acelaşi scop, până în Franţa, de unde au fost îmbarcate la bordul unui feribot până în Dublin - Irlanda, preţul transportului fiind suportat de către inculpatul F.M.. În schimbul acestor servicii, înainte de plecarea din România, inculpatul F.M. a pretins doar achitarea de către partea vătămată I.L.R. a preţului biletului de avion şi a sumei de 2000 euro, bani care urmau să-i fie plătiţi din câştigurile obţinute în Irlanda. Ajunşi în Irlanda însă, inculpatul F.M. i-a pus în vedere părţii vătămate I.L.R. că trebuie să-i plătească, de fapt, suma de 2500 euro.
În Dublin, partea vătămată I.L.R., împreună cu alte trei persoane din grupul cu care a călătorit, au fost aşteptate de către inculpatul F.A.S. şi transportate de către acesta până în localitatea Enniscorthy - Bree, la un abator de animale, unde urmau să lucreze, fiind totodată cazate într-o rulotă din curtea acestuia.
Munca prestată la abator era plătită cu sume cuprinse între 135 - 180 euro / săptămână, însă în fiecare săptămână, aceasta era obligată de către inculpaţii F.M., F.A.S. şi învinuiţii F.Z., F.D. să plătească sume de bani de 100 - 150 euro, reprezentând aproape întreg câştigul realizat în săptămâna respectivă, aceştia venind personal să colecteze sumele de bani, lăsându-i doar sume infime pentru necesităţi.
Deoarece partea vătămată I.L.R. a refuzat să plătească „datoria" şi dorea să se întoarcă în România, fiind nemulţumită de condiţiile de muncă, era ameninţată permanent de către membrii reţelei că va fi vătămată fizic atât ea, cât şi familia sa. Astfel partea vătămată a declarat că a fost lovită de către învinuitul F.Z. cu pumnii şi picioarele, provocându-i o rană deschisă deasupra ochiului stâng. Deoarece se temea pentru viaţa sa, partea vătămată I.L.R. a stat ascunsă pe străzi câteva zile, dar a fost nevoită să revină în locaţiile unde a fost cazată şi i-a vândut numitului T.D., zis M., un lănţişor de aur şi un cercel pentru că nu mai avea bani pentru mâncare.
În continuare, partea vătămată I.L.R. a găsit adăpost la o femeie pe nume N., care locuia în Enniscorthy şi lucra la cules de flori, lucru pe care l-a făcut şi aceasta pentru o scurtă perioadă de timp, plănuind totuşi să se întoarcă în România. Aflând despre locul în care se afla partea vătămată I.L.R., inculpatul F.M. a venit la noul domiciliu al acesteia, ameninţându-o că dacă nu lucrează pentru el, „nu mai are ce căuta în Irlanda".
Pentru a se întoarce în ţară, partea vătămată I.L.R. i-a cerut mamei sale aflate în România să-i trimită 250 euro pentru a-şi putea cumpăra un bilet de avion.
Partea vătămată I.L.R. a reuşit să părăsească Irlanda, însă, în Grabaţ s-a întâlnit cu inculpatul F.M. într-un bar, acesta din urmă spunându-i că trebuie să mai primească de la el încă 200 euro, iar în cazul în care nu-i va primi, o va vătăma corporal pe ea şi pe familia sa.
Din declaraţia dată în data de 06 august 2008, rezultă faptul că numitele F.M.C. şi F.I. s-au deplasat la locuinţa acesteia din loc. Grabaţ, în repetate rânduri, pentru a o determina să-şi schimbe declaraţia iniţială dată împotriva celor trei inculpaţi. Mai mult chiar, au dus-o pe aceasta în faţa avocatului celor trei inculpaţi, în data de 05 august 2008, în acest sens, însă partea vătămată L. a refuzat să facă acest lucru. Totodată, partea vătămată a mai fost căutată ulterior, de mai multe ori, de către aceleaşi persoane pentru a-şi schimba declaraţia.
Partea vătămată I.L.R. a fost audiat şi în faţa instanţei de fond la data de 30 aprilie 2009, ocazie cu care şi-a susţinut declaraţia cu excepţia faptului că a fost contactat pentru schimbarea declaraţiei. De asemenea, partea vătămată a descris condiţiile în care a trăit în prima perioadă în Irlanda, respectiv că locuiau 7-8 persoane într-o rulotă în curtea unui abator, unde nu aveau apă caldă, iar la întoarcerea în România relatează că a fost contactat de inculpatul F.M. care i-a cerut suma de 200 euro pentru transport fiind ameninţat în caz contrar că „vine cu şmecherii pe la el pe acasă". Deşi în faza de urmărire penală a susţinut că din suma de 2500 euro a plătit inculpatului F.R. săptămânal diverse sume de bani, în faţa instanţei a arătat că nu i-a plătit nici o sumă.
Partea vătămată T.D.C. a fost recrutată de către inculpatul F.M. în luna aprilie 2007, în timp ce lucra la construcţia unei case aparţinând acestuia din urmă, sub promisiunea obţinerii unui loc de muncă în domeniul construcţiilor, în Irlanda, fiind plătită de către inculpatul F.M. cu suma de 400 euro/lună, fiindu-le totodată asigurate gratuit mâncarea şi cazarea pe această perioadă. Pentru serviciile pe care le oferea, inculpatul R.F. nu i-a cerut acesteia nici o sumă de bani, învoiala fiind ca, după prima lună de muncă în Irlanda, aceasta să îi plătească câte 180 euro din cei 400 euro câştigaţi periodic.
Astfel, partea vătămată, împreună cu fratele său, numitul T.V.D., şi cu inculpatul F.M. s-au deplasat până la aeroportul din Budapesta, după care şi-au continuat călătoria până la Dublin, de unde au fost preluaţi de către inculpatul F.A.S. şi cazaţi la rezidenţa familiei F. din Enniscorthy.
În primele două săptămâni ale şederii în Irlanda, partea vătămată T.D. a obţinut un loc de muncă, timp de câteva zile, pentru care câştiga aproximativ 80 euro/zi, însă pentru aceste zile de muncă partea vătămată nu a ridicat nici o sumă de bani, aflând ulterior de la inculpatul F.A. că, de fapt, suma câştigată a fost ridicată personal de către învinuita F.D. de la angajatorul său.
În perioada următoare, inculpatul F.M. i-a obţinut părţii vătămate T.D. un loc de muncă la un abator de ovine din localitatea Bree, unde câştiga 200 euro/săptămână. Partea vătămată declară că inculpatul F.M. a instruit-o pe ea şi pe alte victime care lucrau în acelaşi loc ca, săptămânal, când primeau salariile, în plicuri sigilate, să nu le desfacă şi să le predea întocmai învinuitei D.F., întrucât ea era persoana care colecta banii, deoarece învoiala din România a fost ca aceasta să primească doar 400 euro la sfârşitul fiecărei luni. Însă părţile vătămate nu au primit sumele promise iniţial la sfârşitul lunilor, inculpatul F.M. motivând prin faptul că costurile privind mâncarea şi cazarea în perioada respectivă au fost foarte ridicate.
Deoarece existau nemulţumiri în rândul victimelor cu privire la regimul de plată, inculpatul R.F. le-a propus acestora să plătească suma de 2500 euro de persoană, care să însumeze toate „datoriile" faţă de familia F., după care să poată păstra banii câştigaţi. Astfel, partea vătămată T.D. achita sume de 100 - 150 euro pe săptămână, colectate de către învinuita F.D. şi inculpaţii F.A.S., F.A. Întrucât câştigurile victimelor erau mai mari decât se aşteptase inculpatul R.F., acesta face demersuri pe lângă angajatorii acestora să-i comunice sumele corecte de bani care le reveneau, tocmai pentru a le mări tranşele colectate de la acestea săptămânal, impunându-le să-şi oprească doar 50 euro săptămânal, pentru nevoi personale. În caz de refuz, inculpatul F.M. profera ameninţări la adresa victimelor.
Pe timpul exploatării, partea vătămatăT.D. a reuşit să achite 1350 euro familiei F.
Partea vătămatăT.D. a declarat că, în luna noiembrie 2007, s-a întors în România, fără ştirea inculpatului F.M., drept pentru care, acesta din urmă, aflat în România de asemenea, s-a deplasat la locuinţa sa, cerându-i, pe un ton imperativ, să se întoarcă la muncă în Irlanda pentru a-şi achita datoria şi să-i plătească restul de bani din „datorie". În acest sens, inculpatul F.S. i-a cumpărat părţii vătămateT.D. un bilet de avion pentru Dublin, iar aceasta din urmă s-a întors în acea ţară, reluându-şi vechiul loc de muncă, pentru a-i putea achita inculpatului F.M. „datoria".
Pe timpul şederii în Irlanda, învinuitul F.Z. şi inculpaţii F.A.S., F.M. s-au deplasat la locuinţa părţii vătămate T.D., ameninţându-o să-şi retragă declaraţia dată împotriva lor la poliţie, chiar dacă aceasta nu făcuse acest lucru, recurgând totodată la agresiuni fizice.
Întrucât nu îi ajungeau banii, partea vătămată T.D., împreună cu alte victime, s-a hotărât să nu le mai plătească membrilor reţelei sumele de bani „datorate", anunţându-l pe inculpatul F.M. despre acest lucru. Auzind acestea, inculpatul F.M. l-a ameninţat că nu are voie să părăsească Irlanda fără ştirea sa şi că, în caz contrar, va fi agresat fizic.
După arestarea celor trei inculpaţi, partea vătămată T.D. a fost căutată la domiciliul său din România de către numita F.M.C., care i-a spus să nu dea declaraţii la poliţie împotriva celor trei, în cazul în care i se va propune acest lucru.
Partea vătămată a fost audiată şi în faţa instanţei de fond la data de 03 aprilie 2009, ocazie cu care a susţinut cele declarate în faza de urmărire penală, mai puţin împrejurarea că a fost contactat de familia inculpatului F.A.
Din declaraţia părţii vătămate P.A.I., rezultă faptul că a fost recrutată de către inculpatul F.M., în luna martie 2007, sub promisiunea obţinerii unui loc de muncă bine plătit în Irlanda, în domeniul construcţiilor, pentru 80 euro / zi, fiindu-i totodată asigurate gratuit mâncarea şi cazarea pe o perioadă de o lună la locuinţa sa din Enniscorthy, precum şi costurile privind biletul de avion şi transportă până la aeroportul Budapesta, urmând ca, după prima lună de muncă, să poată plăti aceste „datorii" din banii câştigaţi. Pentru serviciile pe care le oferea, inculpatul F.M. nu i-a cerut acesteia nici o sumă de bani, învoiala fiind ca, din cei 80 euro/zi în Irlanda, partea vătămată să îi plătească câte 20 euro, pentru ca aceasta să-şi mai poată acoperi cheltuielile.
Astfel, partea vătămată, împreună cu alte opt persoane şi inculpatul F.M., s-au deplasat până la aeroportul din Budapesta, cu un microbuz, după care grupul şi-a continuat călătoria până la Dublin, de unde a fost preluat de către inculpatul F.A.S. şi învinuitul F.Z. şi cazat la rezidenţa familiei F. din Enniscorthy, unde au dormit pe nişte saltele improvizate în loc de paturi pe podelele acelei locuinţei.
În ziua următoare, inculpatul F.M. i-a obţinut părţii vătămate un loc de muncă, pentru care câştiga aproximativ 80 euro/zi, din care trebuia să plătească zilnic inculpatului F.M. câte 60 euro, astfel că după prima săptămână P.A.I. plătise membrilor reţelei deja suma de 400 euro, bani colectaţi de către inculpaţii F.A.S. şi F.M..
După prima lună, partea vătămată P.A.I. i-a plătit lui R. 1200 euro, reprezentând cheltuielile făcute de inculpatul F.M. pentru cazare, mâncare şi transport şi găsirea unui loc de muncă în Irlanda pentru ea. Partea vătămată a declarat că, după plătirea acestei sume, i-a spus inculpatului F.M. că şi-a achitat „datoriile" faţă de el, însă acesta i-a cerut părţii vătămate, ulterior, să-i plătească suma de 2500 euro pentru acel loc de muncă şi totodată un „bonus" de 20 euro pentru aceleaşi cheltuieli menţionate mai sus.
După două săptămâni de la această discuţie, inculpaţii F.A.S. şi F.M. au venit la domiciliul părţii vătămate P.A.I., solicitându-i prima tranşă din „datoria" de 2500 euro, ameninţându-o că, dacă va refuza să plătească, o vor bate şi trimite acasă, recurgând la un comportament agresiv în timp ce îi comunicau aceste lucruri. Mai mult decât atât, cei doi i-au spus părţii vătămate că va trebui să plătească această sumă indiferent dacă va avea sau nu un loc de muncă.
În perioada mai - noiembrie 2007, partea vătămată P.A.I. a reuşit să achite 2500 euro familiei F., precum şi 350 - 400 euro, reprezentând „taxa de şmecher" pentru că stătea în Irlanda.
După achitarea sumei de bani mai sus menţionate, partea vătămată a declarat că inculpatul F.A.S. a continuat să-i perceapă „taxa de şmecherie", aceasta dintâi refuzând să mai plătească, dar a fost ameninţată şi agresată fizic de către inculpat.
De asemenea, partea vătămată P.A.I. a fost obligată de către inculpatul F.M. să cumpere un autoturism pentru a se deplasa până la locul de muncă, contra sumei de 1000 euro. Inculpatul F.M. i-a impus părţii vătămate P.A.I. să cumpere acel autoturism, deoarece, în caz contrar, acesta dintâi va aranja cu celelalte persoane aflate la muncă în Irlanda ca nici una dintre acestea să nu-l transporte, drept pentru care partea vătămată P.A.I. a fost nevoită să achiziţioneze acel autoturism.
De asemenea, inculpatul F.M. i-a procurat părţii vătămate P.A.I. un permis de conducere fals şi alte documente, care au fost confiscate ulterior de către poliţia irlandeză.
Tranşele săptămânale erau colectate, în lipsa inculpaţilor F.M. sau F.A.S., de către învinuita F.D. şi numita F.I.
Partea vătămată a declarat faptul că, la momentul respectiv avea o prietenă care se afla în Austria şi pe care intenţiona să o aducă în Irlanda, pentru a fi împreună, însă, fiind foarte speriată de reacţia membrilor reţelei, a hotărât să-i comunice inculpatului F.M. şi să-i ceară permisiunea pentru acest lucru. Inculpatul F.M. i-a pus în vedere faptul că oraşul Enniscorthy este „zona lui de acţiune", locul unde îşi exploatează victimele şi că, dacă vrea ca acest lucru să se întâmple, trebuie să-i plătească suma de 2500 euro, motiv pentru care prietena acestuia a renunţat la această idee.
Partea vătămată P.A. a fost audiat şi în faţa instanţei la termenul din 03 aprilie 2009 şi a mai arătat că inculpaţii F.A. şi F.M. i-au pretins plata sumelor mai mari de 60 euro/zi, de asemenea că atunci când inculpaţii au aflat că organele de poliţie se interesează de ei au avut o bănuială că partea vătămată P.I.A. ar fi declarat împotriva lor, inculpatul F.S. a încercat prin violenţă să îl determine să părăsească Irlanda. Pe timpul şederii sale pe teritoriul Irlandei, partea vătămată a achitat familiei F. suma de bani solicitată, respectiv 2500 euro.
Din declaraţia părţii vătămate Z.V., zis V., rezultă faptul că aceasta era interesată de obţinerea unui loc de muncă bine plătit în Irlanda, drept pentru care a recurs la serviciile inculpatului F.M., vecinul său din loc. Gottlob, despre care a auzit că se ocupă cu astfel de lucruri. Astfel, în luna ianuarie 2008, a luat legătura cu acesta din urmă, care i-a promis un loc de muncă plătit cu 600 euro/săptămână în Irlanda, în domeniul construcţiilor, în schimbul a 2500 de euro, bani care urmau să-i fie plătiţi din câştigurile obţinute în Irlanda, şi că va locui la domiciliul său personal din localitatea Enniscorthy. După câteva zile, partea vătămată Z.V. a fost transportată cu autoturismul inculpatului F.M., marca B., împreună cu mai multe persoane recrutate în acelaşi scop, până la aeroportul din Budapesta, de unde grupul de persoane, fără a fi însoţit de către inculpatul F.M., s-a îmbarcat la bordul unui avion cu destinaţia Dublin - Irlanda, preţul transportului fiind suportat de către inculpatul F.M.
Partea vătămată Z.V. a menţionat faptul că ieşirea din ţară s-a efectuat prin P.T.F. Cenad, iar printre persoanele transportate se afla şi minora Z.A.C., pentru care inculpatul F.M. nu poseda documente justificative de la părinţi sau tutori de a o scoate în mod legal din ţară, astfel că, în urma unei discuţii purtate între inculpatul F.M. şi poliţistul de frontieră care efectua controlul documentelor, minora a fost lăsată să părăsească România.
Ajunşi în Irlanda, partea vătămată Z.V., împreună cu celelalte persoane din grupul cu care a călătorit, au fost aşteptate în aeroportul din Dublin de către numitul L.D., de asemenea persoană aflată la lucru în Irlanda prin intermediul familiei F., care le-a transportat până în localitatea Enniscorthy, unde au fost cazate la locuinţa familiei F. Acolo, persoanele au fost, de fapt, cazate într-o rulotă aflată în curtea acelei locaţii, şi nu în casă efectiv, după cum fusese promisiunea făcută de inculpatul F.M. în România.
După câteva zile, inculpatul F.A.S. (fiul inculpatului F.M.) i-a obţinut părţii vătămate Z.V. un loc de muncă, pentru doar o zi, la ridicarea unui zid, acesta dintâi promiţând însă că, în perioada imediat următoare îi va găsi un alt loc de muncă, lucru care nu s-a mai întâmplat, contrar promisiunilor dinaintea plecării.
Patronul irlandez, pentru care partea vătămată V.Z. a lucrat la ridicarea acelui zid, fiind mulţumit de serviciile prestate de aceasta din urmă, i-a propus acesteia şi încă unui coleg, numitul B.C., să lucreze în continuare pentru el în domeniul construcţiilor, pentru suma de 70 euro/zi, lucru pe care cei doi l-au acceptat. După prima săptămână de şedere în Irlanda, învinuita F.D. şi inculpatul F.A.S. au vizitat-o pe partea vătămată Z.V., arătându-i o listă în care erau făcute menţiuni la „datoriile" pe care aceasta din urmă le avea faţă de membrii familiei F., respectiv 250 euro - preţul biletului de avion până la Dublin, 100 euro - preţul transportului Gottlob - aeroportul Budapesta, 200 euro - chiria pentru şederea în rulotă, precum şi suma de 100 euro - reprezentând o tranşă din „datoria" de 2500 euro, sume de bani care i-au fost solicitate să le fie plătite pe moment. Neavând sumele cerute, partea vătămată Z.V. a plătit doar suma de 350 euro, reprezentând preţul biletului de avion şi transportul Gottlob - Budapesta, urmând ca în continuare să plătească săptămânal tranşe de 200 euro pentru a-şi achita „datoria" de 2500 euro.
Aflând despre faptul că partea vătămată Z.V. se afla în relaţii bune cu patronul irlandez pentru care lucra, a încercat să o convingă pe aceasta să insiste pe lângă angajatorul său în vederea obţinerii unor slujbe şi pentru alte persoane aduse de către el la muncă în Irlanda, partea vătămată Z.V. refuzând în repetate rânduri să facă acest lucru, însă a vorbit cu patronul său despre un loc de muncă unui prieten de-al său, B.I.I., venit în Irlanda pe cont propriu, fără intervenţii din partea inculpatului F.M. Auzind despre această situaţie, inculpatul R.F., aflat în România la acea dată, a contactat-o telefonic pe partea vătămată Z.V., ameninţându-o că va crea probleme membrilor familiei sale din România şi că va trimite „nişte băieţi" să o agreseze fizic, deoarece aceasta a refuzat să-l ajute în legătură cu obţinerea de noi locuri de muncă pentru alte victime din Irlanda, dar nu a făcut acelaşi lucru şi în ceea ce îl priveşte pe B.I.I.
Totodată, inculpatul F.M. i-a spus părţii vătămate Z.V. că, dacă numitul B.I.I. va lucra în Irlanda, acesta din urmă va trebui să-i plătească suma de 2500 euro pentru el, deoarece ocupă unul dintre locurile sale de muncă. De asemenea, inculpatul F.M. i-a reproşat părţii vătămate V.Z. faptul că aceasta s-a mutat, împreună cu B.C., din rulota aflată în curtea locuinţei familiei F. din Enniscorthy, ameninţându-o că „va trimite băieţi peste ea să o bată şi chiar omoare". Atunci, partea vătămată Z.V. i-a răspuns că nu-i va mai plăti „datoria" de 2500 euro, inculpatul F.M. continuând astfel să o ameninţe.
În declaraţia sa, partea vătămată a susţinut faptul că, pentru suma de 250 euro, inculpatul F.S. i-a procurat un permis de conducere românesc fals.
Pe timpul exploatării, partea vătămată a plătit membrilor reţelei suma de 1500 euro, bani colectaţi săptămânal de către învinuita F.D. şi inculpaţii F.A.S., F.A.
După arestarea celor trei inculpaţi, învinuitul F.Z., aflat pe teritoriul Irlandei, a contactat-o pe partea vătămată Z.V., încercând să o convingă să-şi retragă declaraţia dată împotriva celor trei inculpaţi.
Din declaraţia părţii vătămate A.R., rezultă faptul că acesta a lucrat pentru inculpatul F.M. în România timp de trei ani, ca îngrijitor de cai, fiind recrutat de către acesta în luna ianuarie 2007, sub promisiunea obţinerii unui loc de muncă bine plătit în Irlanda, în domeniul construcţiilor, în schimbul sumei de 2500 euro. În luna ianuarie 2007, partea vătămată A.R. a fost transportat cu un microbuz, împreună cu mai multe persoane recrutate în acelaşi scop, până la Budapesta şi apoi s-a îmbarcat într-un avion până în Dublin - Irlanda, preţul transportat fiind suportat de către inculpatul F.M. Ajunşi în Irlanda, partea vătămată A.R., împreună cu alte două persoane cu care a călătorit, au fost aşteptaţi în aeroportul din Dublin de către inculpatul F.A.S. şi transportaţi de către acesta până în localitatea Enniscorthy - Bree, unde au fost cazaţi în locuinţa învinuitului F.Z. După câteva zile, partea vătămată A.R. s-a mutat împreună cu inculpatul F.M. şi familia acestuia, începând totodată să lucreze la un abator de ovine, câştigând suma de 250 euro/săptămână.
În fiecare săptămână, partea vătămată A.R. era obligată de către inculpaţii F.M., F.A.S. şi învinuiţii F.Z., F.D. să plătească suma de 200 euro. În cazul în care aceasta refuza să plătească „datoria", era ameninţată de către membrii reţelei că va fi vătămat fizic atât el, cât şi familia sa.
În luna noiembrie 2007, partea vătămată A.R. a reuşit să se întoarcă în România, plătindu-i inculpatului F.M. mai mult decât îi „datora".
Din declaraţia dată în data de 26 august 2008, rezultă faptul că numitele F.M.C. şi F.I. au venit la domiciliul acesteia pentru a-l convinge să-şi schimbe declaraţia. De asemenea, cele două femei i-au spus părţii vătămate A.R. despre faptul că deţin o listă cuprinzând 17 nume ale persoanelor care au dat declaraţii împotriva celor trei arestaţi şi că vor face demersuri pe lângă acestea persoane pentru a-şi schimba declaraţiile, iar în situaţia în care unele dintre aceste persoane vor refuza să facă acest lucru, R., când va ieşi din puşcărie, va avea grijă să le facă probleme".
Totodată, dacă partea vătămată A.R. este de acord să-şi schimbe declaraţia dată anterior, i se vor oferi sume de bani – i se va plăti ziua de muncă şi transportul până la Sânnicolau Mare, unde urma să-şi schimbe acea declaraţie în faţa apărătorului ales al inculpaţilor.
Partea vătămată A.R. a fost audiată şi în faţa instanţei la termenul din 03 aprilie 2009, cu această ocazie susţinându-şi declaraţia şi arătând totodată că i-a achitat inculpatului F.M. suma din suma de 2500 de euro pretinsă de acesta.
A susţinut că anterior înţelegerii avute cu inculpatul cu privire la această sumă, inculpatul i-a încasat şi celelalte venituri.
Din declaraţia părţii vătămate D.C., rezultă faptul că a fost recrutată de către inculpatul F.M., în vara anului 2007, sub promisiunea obţinerii unui loc de muncă la un abator de ovine, în Irlanda, pentru suma de 60 euro/zi, fiindu-i totodată asigurate gratuit mâncarea şi cazarea pe această perioadă. Pentru serviciile pe care le oferea, inculpatul R.F. i-a cerut acesteia sumă de 2500 euro, învoiala fiind ca, după obţinerea unui de muncă în Irlanda, aceasta să îi plătească „datoria" în tranşe colectate la sfârşitul fiecărei săptămâni.
Astfel, partea vătămată, împreună cu inculpatul R.F., s-au deplasat până la Timişoara, unde aceasta dintâi s-a îmbarcat într-un autobuz spre Dublin, costul biletului fiind achitat iniţial de către inculpatul F.M.
Ajunsă în Dublin, partea vătămată D.C. a fost preluată de către inculpatul F.S. şi cazată la rezidenţa familiei F. din Enniscorthy.
În primele două săptămâni ale şederii în Irlanda, partea vătămată D.C. a obţinut un loc de muncă, la abatorul de ovine din Bree, pentru care câştiga aproximativ 60 euro/zi, reuşind să-i achite în această perioadă membrilor familiei F. costul biletului de autocar.
Întrucât era ameninţată cu agresiunea fizică, atât ea cât şi familia acesteia, în mod constant, partea vătămată D.C. plătea în fiecare săptămână familiei F. prin F.S. şi F.A. sume de bani reprezentând tranşe din „datorie".
Partea vătămată D.C. a declarat că s-a hotărât să se întoarcă în România, însă a renunţat, deoarece inculpatul F.M. a aflat şi a început să-l ameninţe, astfel că aceasta a început să lucreze cu inculpatul F.S. în construcţii, pentru care câştiga 90 euro/zi, dintre care trebuia să achite „taxa de şmecher" de 20 euro/zi inculpatului F.A.S. şi, pe lângă acest lucru, trebuia să plătească tranşe săptămânale din „datoria" de 2500 euro.
Întrucât partea vătămată era foarte speriată de ameninţările membrilor familiei F., a declarat că nu se putea opune plătirii sumelor „datorate".
Totodată, întrucât nu se putea deplasa până la locul de muncă, partea vătămată D.C. a fost constrânsă să cumpere două autoturisme de la inculpatul F.A.S., pentru care i-a cerut sumele de 1200 euro şi respectiv 950 euro, autoturisme care i-au fost ridicate de poliţie, deoarece nu deţinea documente pentru acestea. Inculpatul F.A.S. i-a procurat părţii vătămate D.C. un permis de conducere fals, în schimbul sumei de 250 euro.
După arestarea celor trei inculpaţi, partea vătămată D.C. a fost căutată la domiciliul său din Irlanda de către învinuitul F.Z., care i-a spus că cei care au depus declaraţii la poliţie împotriva celor trei, li se vor scoate ochii şi vor fi înjunghiaţi.
Ajunsă în România, partea vătămată D.C. a fost abordată de către numita F.I., căreia i-a spus că-şi va schimba declaraţia
Partea vătămată a fost audiată şi în faţa instanţei la data de 30 aprilie 2009, din declaraţia acestuia rezultând că din suma de 2500 de euro solicitată de inculpaţi a reuşi să achite suma de 100 de euro, iar la cererea inculpatului F.S. achita şi o anumită taxă de şmecher de 20 de euro pe zi.
Din declaraţia părţii vătămate B.I., zis I., rezultă faptul că aceasta a fost recrutată de către inculpatul F.M. în luna septembrie 2007, care i-a promis un loc de muncă bine plătit în Irlanda. Astfel, partea vătămată B.I. a fost transportată cu un autocar, împreună cu mai multe persoane recrutate în acelaşi scop, până în Franţa, de unde s-au îmbarcat la bordul unui feribot până în Dublin - Irlanda, preţul transportului fiind suportat de către inculpatul F.M. În schimbul acestor servicii, înainte de plecarea din România, inculpatul F.M. a pretins doar achitarea de către partea vătămată B.I. a preţului biletului de avion şi a sumei de 2500 euro, bani care urmau să-i fie plătiţi din câştigurile obţinute în Irlanda.
Ajunşi în Irlanda, partea vătămată B.I., împreună cu alte trei persoane din grupul cu care a călătorit, au fost aşteptate în aeroportul din Dublin de către inculpaţii F.A.S. şi F.A. şi transportaţi de către aceştia până în localitatea Enniscorthy - Bree, unde au fost cazaţi la locuinţa familiei F. A doua zi, a venit şi inculpatul R.F. în Irlanda, care a cazat-o pe partea vătămată B.I., împreună cu alte două persoane din Grabaţ, într-o rulotă din curtea unui abator unde urmau să lucreze.
Munca prestată la abator era plătită cu 200 euro/săptămână, însă în fiecare săptămână, aceasta era obligată de către inculpaţii F.M., F.A.S. şi învinuiţii F.Z., F.D. să plătească 100 euro, aceştia venind personal să colecteze sumele de bani, lăsându-i doar sume minime pentru necesităţi.
Deoarece partea vătămată B.I. a refuzat să plătească „datoria" o săptămână, a fost ameninţată cu pistolul la tâmplă de către inculpaţii F.M. şi F.S.A. că va fi împuşcată şi cadavrul îi va fi aruncat în ocean.
Partea vătămată B.I. a reuşit să părăsească Irlanda în luna noiembrie 2007.
Audiat în faţa instanţei la termenul din 03 aprilie 2009, partea vătămată a arătat că a fost ameninţat prin telefon de inculpatul F.M. că va fi împuşcat şi aruncat la rechini, a achitat din suma pretinsă aproximativ 100 de euro familiei inculpatului F.M.
Din declaraţia părţii vătămate S.C., rezultă faptul că a fost recrutat de către inculpatul F.M. în luna aprilie 2007, sub promisiunea obţinerii unui loc de muncă bine plătit în Irlanda, în domeniul construcţiilor, pentru 60 euro/zi, costurile privind biletul de avion şi transport până la aeroportul Budapesta fiind suportate de acesta, urmând ca, după obţinerea unui loc de muncă, să poată plăti aceste „datorii" din banii câştigaţi. Pentru serviciile pe care le oferea, inculpatul F.M. i-a cerut acestuia o sumă de 2500 euro, învoiala fiind ca, din cei 80 euro/zi în Irlanda, partea vătămată să îi plătească tranşe săptămânale, pentru ca acesta dintâi să-şi mai poată acoperi cheltuielile.
Astfel, partea vătămată, împreună cu alte persoane (printre care şi G.A., HG, H.V., J.A., P.F.) s-au întâlnit în faţa casei inculpatului F.M., care i-a îmbarcat într-un microbuz cu destinaţia aeroportul din Budapesta, continuându-şi călătoria până la Dublin, de unde grupul a fost preluat de către inculpatul F.M. (care se deplasase cu avionul pe ruta Timişoara - Budapesta - Dublin) şi cazat la rezidenţa familiei F. din Enniscorthy - Bree, unde se afla şi numitul M.L. şi alte persoane aflate la muncă.
În primele două săptămâni, inculpatul F.M. i-a obţinut diferite locuri de muncă, în regim zilier, pentru care câştiga aproximativ 360 euro/săptămână, din care trebuia să plătească inculpatului F.M. câte 300 euro, astfel că după prima săptămână partea vătămată S.C. plătise membrilor reţelei cheltuielile privind transportul în Irlanda.
Timp de o lună şi jumătate, partea vătămată S.C. a fost obligată să–i plătească inculpatului F.M. „taxa de şmecherie" însumând 400 euro.
La sfârşitul fiecărei săptămâni, inculpaţii F.A.S., F.M. şi F.A. zis A., iar în lipsa lor învinuiţii F.Z. şi F.D., colectau tranşele „datoriei". Partea vătămată declară că era atât de speriată, datorită ameninţărilor membrilor reţelei, încât nu se putea opune să nu achite „datoriile" săptămânale. Declară că în perioada aprilie 2007 - decembrie 2007, a achitat suma de 7200 euro familiei F. Pe lângă acestea, a fost obligată să cumpere de la inculpatul F.A.S. trei autoturisme care valorau în total 4200 euro, din care a reuşit să achite doar 2300 euro.
De asemenea, inculpatul F.A.S. i-a procurat părţii vătămate S.C. un permis de conducere fals (pus la dispoziţia organelor de cercetare), pentru care a plătit 250 euro.
Partea vătămată a declarat faptul că, în luna noiembrie 2007, a vrut să o aducă pe soţia sa în Irlanda la muncă, însă, auzind despre acestea, inculpatul F.M. a ameninţat-o că i-a pus în vedere faptul că oraşul Enniscorthy este „zona lui de acţiune", locul unde îşi exploatează victimele şi că, dacă vrea ca acest lucru să se întâmple, trebuie să-i plătească suma de 2500 euro, ameninţându-o totodată că, daca soţia sa va fi descoperită lucrând în Irlanda, fără acceptul membrilor reţelei, parte vătămată S.C. va fi obligată să plătească 5000 euro.
În perioada ianuarie - iunie 2008, partea vătămată S.C. declară că a mai plătit suma de 1700 euro membrilor reţelei.
Partea vătămată S.C. era uneori plătită şi cu file CEC, valorând între 400 - 600 euro, pe care aceasta a fost obligată să i le dea inculpatului F.A.S., reprezentând tranşe din „datorie".
Partea vătămată S.C. a declarat că, până în prezent, trebuia să achite membrilor reţelei o sumă totală de aproximativ 14.100 euro, însă aceasta nu a plătit decât 12.200 euro.
Din declaraţia părţii vătămate S.M., rezultă faptul că soţul său a fost recrutat de către inculpatul F.M., în luna aprilie 2007, sub promisiunea obţinerii unui loc de muncă bine plătit în Irlanda, în domeniul construcţiilor, pentru 60 euro/zi.
Astfel, victima a declarat că, în decembrie 2007, soţul său, i-a trimis suma de 200 euro, pentru a merge la el în Irlanda. În acest sens, aceşti bani trebuiau să fie ridicaţi de la martora G.A., mătuşa acesteia, care avea rolul şi de a-i face o rezervare la avion pentru Dublin. Chiar înaintea plecării însă, martora G.A. a anunţat-o pe partea vătămată S.M. că nu mai erau locuri vacante spre Dublin, motiv pentru care a vorbit cu inculpatul F.M. pentru ca acesta să se ocupe de rezervări.
Având în vedere toate acestea, în data de 20 octombrie 2007, partea vătămată S.M., împreună cu martora G.A., s-au întâlnit cu inculpatul F.M., după care s-au îmbarcat într-un autocar cu destinaţia aeroportul din Budapesta.
În Dublin, cele două au fost preluate de către H.V., persoană aflată la muncă în Irlanda, şi transportate în Enniscorthy, fiind cazate într-o rulotă în care locuia soţul său.
Partea vătămată a stat în Irlanda trei luni de zile, timp în care nu a mers la muncă, din cauza faptului că a fost ameninţată de către inculpatul F.M. că, dacă doreşte să muncească în Irlanda, trebuie să-i plătească acestuia 2500 euro, iar în cazul în care va munci fără acordul său şi va fi descoperită, trebuie să plătească 5000 euro.
În perioada şederii în Irlanda, partea vătămată S.M. a auzit şi asistat la colectarea sumelor de bani săptămânale de către inculpaţii F.A.S., F.A., F.M. şi învinuita F.D. de la G.A., H.V., HG, J.A. şi soţul său, G.C., activitate desfăşurată sub ameninţare din partea membrilor reţelei.
De asemenea, partea vătămată a declarat că, în luna aprilie 2008, a dorit să-şi aducă fiul în Irlanda, însă inculpatul F.M. i-a interzis acest lucru, motivând că, decât să irosească banii pe biletul de avion, mai bine îşi achită „datoriile" faţă de el.
Astfel, pentru a se menţine gradul de îndatorare a familiei G. faţă de membrii reţelei, inculpatul F.A.S. a cumpărat bilet de avion pentru partea vătămată S.A., mama părţii vătămate S.M., tocmai pentru a-i aduce acesteia copilul din România în Irlanda, cele două persoane fiind însoţite pe drumul spre Dublin de către învinuita F.D.
Din declaraţia părţii vătămate M.A., audiată sub altă identitate, rezultă faptul că aceasta a fost recrutată de către inculpatul F.M. în luna aprilie 2007, care i-a promis un loc de muncă bine plătit în Irlanda, la un abator de animale sau la culesul căpşunilor, în schimbul sumei de 2.500 euro. În luna mai 2007, partea vătămată a fost transportată cu un microbuz, împreună cu mai multe persoane recrutate în acelaşi scop, până la Budapesta şi apoi s-a îmbarcat într-un avion până în Dublin - Irlanda, preţul transportat fiind suportat de către inculpatul F.M. Ajunşi în Irlanda, partea vătămată M.A., împreună cu grupul de persoane cu care a călătorit, au fost aşteptaţi în aeroportul din Dublin de către inculpatul F.A.S. şi de către alte persoane necunoscute şi transportaţi de către aceştia până în localitatea Enniscorthy - Bree, unde au fost cazaţi într-o casă cu trei camere, unde au locuit în total 8 persoane.
În Irlanda, partea vătămată M.A. a obţinut un loc de muncă, prin intermediul unui cunoscut, la un abator, pentru suma de 200 euro/săptămână.
În fiecare săptămână, partea vătămată M.A. era obligată de către inculpaţii F.M., F.A.S. şi învinuiţii F.Z., F.D. să plătească suma de 100 euro, aceştia venind personal să colecteze sumele de bani. În cazul în care aceasta refuza să plătească „datoria", era ameninţată de către membrii reţelei că va fi vătămată fizic atât ea, cât şi familia sa. Totodată, partea vătămată M.A. a avut o altercaţie cu inculpatul F.M., în momentul în care aceasta nu a vrut să-i plătească suma care i-a fost cerută.
În perioada în care s-a aflat în Irlanda, partea vătămată M.A., împreună cu alte şase persoane, au depus o plângere la sediul Ambasadei României din Dublin, cu privire la tratamentul aplicat acestora de către membrii reţelei.
În luna decembrie 2007, partea vătămată M.A. a reuşit să se întoarcă în România, neplătindu-i inculpatului F.M. întreaga sumă „datorată".
La începutul anului 2008, partea vătămată M.A. s-a întors în Irlanda, unde a desfăşurat activităţi lucrative.
Din declaraţia dată în data de 14 octombrie 2008, rezultă faptul că partea vătămată a plătit membrilor reţelei până în prezent o sumă de bani cuprinsă între 1.500 – 1.800 euro, reprezentând o parte din "datoria" de 2.500 euro. De asemenea, partea vătămată M.A. a declarat că banii erau colectaţi la sfârşitul fiecărei săptămâni de către inculpatul F.A.S. şi învinuita F.D. Inculpaţii F.M. şi F.A. veneau personal pentru a ridica tranşele săptămânale doar atunci când situaţia era tensionată, în sensul că persoanele aflate la muncă în Irlanda refuzau să achite sumele solicitate sau plăteau sume mai mici decât cele stabilite de către membrii reţelei. Partea vătămată M.A. a relatat în această declaraţie despre presiunile psihice exercitate de către membrii reţelei asupra victimelor, respectiv ameninţându-le că le va „arunca la rechini" dacă refuză să plătească acea „datorie".
După arestarea celor trei inculpaţi, aflată încă pe teritoriul Irlandei, partea vătămată M.A. a fost abordată de către învinuitul F.Z., care i-a propus să-şi schimbe declaraţia dată la poliţie împotriva celor trei, fiind dispus să-i plătească preţul unui bilet de avion dus - întors până în România pentru acest lucru. Mai mult decât atât, partea vătămată M.A. a menţionat faptul că are cunoştinţă despre faptul că învinuiţii F.D., F.Z. şi numitele F.L. (soţia învinuitului F.Z.), F.M.C. mergeau la persoanele aflate în Irlanda la muncă, încercând să le determine să-şi schimbe declaraţiile date împotriva celor trei inculpaţi, oferindu-le sume de bani sau recurgând la ameninţări.
Audiat în faţa instanţei la termenul din 30 aprilie 2009, partea vătămată a declarat că au fost ameninţate mai multe părţi vătămate că dacă nu îşi retrag plângerea vor fi omorâţi, pe timpul şederii în Irlanda a plătit inculpaţilor suma de 1.500 euro.
Din declaraţia părţii vătămate S.A., mama părţii vătămate S.M., rezultă că, în data de 01 septembrie 2008 a dat o declaraţie în calitate de martor al apărării în faţa organelor de cercetare, în care a minţit cu privire la modalitatea de racolare şi de exploatare a sa pe teritoriul Irlandei de către membrii reţelei, în condiţiile în care ea era o victimă.
Partea vătămată a revenit la acea declaraţie dată în calitate de martor şi a arătat că în cursul anului 2007, ginerele său S.C. a fost dus la muncă în Irlanda de către inculpatul F.M., în schimbul sumei de 2500 euro.
Partea vătămată având o situaţie materială precară în România, a hotărât să plece şi ea la muncă în străinătate. Astfel că în cursul lunii ianuarie 2008, l-a sunat pe inculpatul F.M., aflând numărul lui de telefon de la S.C., care i-a spus că îi poate găsi un loc de muncă în schimbul a 2.500 euro, bani pe care trebuia să-i plătească în tranşe săptămânale din ceea ce câştigă din muncă, şi de asemenea chiria şi transportul până în Irlanda vor fi achitate de el până îi va găsi de lucru. În acest sens, inculpatul F.M. i-a mai cerut şi numele complet pentru a-i cumpăra bilet de avion din Budapesta până în Dublin.
În cursul lunii aprilie 2008, partea vătămată a fost contactată de către inculpatul F.M. pentru a-i comunica faptul că trebuie să se pregătească întrucât i-a cumpărat bilet de avion, şi că urmează să plece în Irlanda. Astfel partea vătămată s-a deplasat la locuinţa inculpatului F.M., în localitatea Gottlob, împreună cu nepotul său în vârstă de 2 ani, unde era aşteptată de învinuita F.D., soţia inculpatului F.M. Partea vătămată S.A. a declarat că i-a spus inculpatului F.M. despre faptul că nepotul său este minor şi nu are împuternicire notarială, mai ales că părinţii S.C. şi S.M. se aflau în Irlanda, acesta asigurând-o că va trece el minorul de vamă, întrucât are el o împuternicire în acest sens.
În momentul în care a intrat în casa familiei F., partea vătămată a declarat că a fost întrebată de către învinuita F.D. dacă ştie să vorbească ţigăneşte, spunându-i acesteia că nici nu ştie şi nici nu înţelege, cu toate că ea era de etnie rromă şi înţelegea tot ce se vorbea în casă.
În acest mod a reuşit partea vătămată să înţeleagă din discuţia învinuitei F.D. cu membrii familiei, că aceştia au câteva fete care sunt obligate să se prostitueze pe teritoriul Irlandei de către inculpaţii F.A. şi F.A.S. şi că aveau clienţi care ofereau sume de bani pentru a întreţine relaţii sexuale cu ele.
La locuinţa inculpatului F.M. a venit martorul C.B. zis F., care a transportat-o pe partea vătămată S.A., pe nepotul ei şi pe învinuita F.D., până la aeroportul din Budapesta cu o maşină de culoare neagră.
În drum spre vama Cenad, învinuita F.D. i-a spus martorului C.B. zis F. să oprească maşina la o rudă de-a sa la numitul I.D., care este vameş, are o fermă de vaci în apropierea vămii şi care o va ajuta să treacă ilegal minorul de controlul de frontieră prin P.T.F. Cenad. De la ferma din apropierea vămii victima a declarat că l-au luat pe acest vameş, care a mers cu ei până în vama Cenad, unde a luat legătura cu poliţistul care controla documentele, reuşind astfel să scoată minorul din ţară.
La aeroportul din Dublin, partea vătămată şi nepotul ei minor au fost preluaţi de către inculpaţii F.A. şi F.A.S., care i-au transportat până la locuinţa acestora din Bree, unde a stat câteva minute după care a plecat împreună cu S.C. şi M. la locuinţa acestora.
În Irlanda, învinuita F.D. i-a găsit un loc de muncă la o fermă, la cules de căpşuni, unde a fost plasată la F.C. şi F.V. zis S., părinţii inculpatului F.A., care ţineau evidenţa nominală a persoanelor care culegeau căpşuni.
Aceasta a declarat că cei doi percepeau de la fiecare culegător câte 10 euro/ zi, bani pe care îi colectau la sfârşitul fiecărei săptămâni. În situaţia în care oamenii refuzau să le plătească suma de bani, erau ameninţaţi că nu vor mai fi primiţi la muncă şi erau scoşi afară din curtea fermei.
Cu toate acestea, partea vătămată S.A. nu era obligată să dea bani C. şi lui S. din ceea ce câştiga din muncă, întrucât victimele care erau exploatate prin muncă erau împărţite între membri reţelei, astfel că această victimă nu era obligată să plătească datoria decât inculpatului F.M., care colecta banii prin intermediul învinuitei F.D. şi al fiului său inculpatul F.A.S.
Tot din declaraţia acesteia rezultă că victimele racolate şi transportate de inculpaţii F.M., F.A.S. şi învinuita F.D. erau exploatate, multe dintre ele, la cules de căpşuni întrucât în acest domeniu, victimele puteau fi supravegheate îndeaproape de C. şi de S., care pontau oamenii la fiecare lădiţă de căpşuni culeasă, şi ştiau în orice moment ce sumă de bani se cuvenea fiecăruia zilnic şi săptămânal. Acesta era un instrument de supraveghere cu ajutorul căruia inculpatul F.M. ştia în orice moment când trebuie să meargă D. şi S. după datorie, şi ce sumă de bani trebuie să ceară. De asemenea, colectorii nu puteau fi minţiţi în legătură cu sumele de bani pentru că ştiau exact ce sume câştigau victimele. Banii pentru munca prestată de victime erau primiţi în plic de la patronul irlandez dar C. făcând pontajele ştia exact ce sume se află în plicuri.
După prima săptămână de lucru, partea vătămată S.A. a declarat că a venit la ea învinuita F.D. să-i ceară bani din datoria de 2.500 euro, dându-i acesteia 300 euro, în condiţiile în care aceasta câştiga 60 euro pe zi şi 360 euro pe săptămână.
Astfel, din luna mai 2007 până în luna iulie 2008, a plătit învinuitei F.D. şi fiului ei inculpatul F.A.S. 1300 euro din datoria de 2.500 euro, bani daţi în tranşe săptămânale constând în sume de cuprinse între 200-300 euro.
Partea vătămată a declarat că de colectarea banilor rezultaţi în urma exploatării prin muncă se ocupau învinuita F.D. şi inculpatul F.A.S., care pentru a crea panică şi a intimida, veneau însoţiţi de către F.A.
Un aspect important, conturat şi în raportul de evaluare socio - psihologică, este faptul că această victimă nu putea opune rezistenţă acţiunilor de intimidare ale acestora, fiind în minoritate şi temându-se pentru siguranţa sa şi a familiei sale, astfel că partea vătămată S.A. nu refuza să dea banii colectorilor întrucât îi era frică, fiind mereu ameninţată că va fi violată şi bătută iar pentru a evita orice problemă cu aceştia nu scotea nici un cuvânt.
Partea vătămată a declarat că cele mai dese ameninţări i le adresa inculpatul F.A., de care se temea, ceea ce denotă faptul că folosirea inculpatului F.A. zis A. ca factor de represiune şi intimidare avea rezultate faţă de victime.
În cursul lunii iunie 2008 au venit în Irlanda soţul şi fiul acesteia, respectiv S.A. şi S.O., aduşi sub promisiunea obţinerii unor locuri de muncă bine plătite de către inculpatul F.R. Întrucât locurile de muncă erau în domeniul construcţiilor, în condiţii foarte grele, cei doi au fost trimişi de inculpatul F.M. în România, fără să le achite sumele de bani pentru munca prestată, argumentându-le că nu sunt buni de muncă.
De aici se desprinde ideea că acele persoane care nu puteau fi exploatate prin muncă, în sensul că nu câştigau bani din muncă pe care mai apoi să-i colecteze exploatatorii, erau trimise în România.
Pentru faptul că soţul şi fiul au fost trimişi acasă, partea vătămată S.A. a fost obligată să achite contravaloarea biletelor de avion din Irlanda în România pentru cei doi, în valoare de 1200 euro, în condiţiile în care aceste bilete nu valorau atât.
Membrii reţelei apelau la acest mijloc de constrângere tocmai pentru a menţine un grad ridicat de îndatorare, partea vătămată plătind suma de 1200 euro, pe lângă acele tranşe săptămânale care se ridicau la 1300 euro. Toate aceste sume reprezentau banii câştigaţi din munca prestată de ea pe teritoriul Irlandei, şi pe care a continuat să-i plătească exploatatorilor până în momentul arestării celor trei în România.
După arestarea celor trei inculpaţi, învinuiţii F.D. şi F.Z., fratele inculpatului F.M., au promis părţii vătămate 200 euro şi biletul dus-întors în România, pentru ca aceasta să depună declaraţie cu privire la faptul că inculpaţii F.A.S., F.A. zis A., F.M. sunt nevinovaţi.
Partea vătămată a acceptat acest lucru întrucât era speriată şi îi era frică de învinuitul F.Z., mai ales că a luat parte la o ceartă a acestuia cu fratele său F.S., când a vrut să-l lovească în cap cu o bară metalică, acest lucru creând panică şi teamă printre victime mai ales că episodul se petrecea pe plantaţiile de căpşuni.
Partea vătămată S.A. a declarat că a venit în România unde F.C., mama inculpatului F.A. zis A. şi F.I., fiica inculpatului F.M., au dus-o la avocatul ales al inculpaţilor, în Timişoara, unde a fost instruită să dea declaraţie în favoarea inculpaţilor. Aceasta a menţionat că are cunoştinţă despre faptul că şi alţi martori ai apărării au fost în aceeaşi situaţie cu ea, precum G.A., HG, S.M., J.A., fiind şi ei instruiţi să depună declaraţii mincinoase în favoarea inculpaţilor, precum că nu au fost exploataţi şi că nu au dat bani în contul datoriei sub ameninţare.
Partea vătămată a mai declarat că după ce a depus declaraţia mincinoasă la poliţie în România, s-a întors în Irlanda, unde învinuita F.D. i-a cerut banii pe bilet până în ţară şi înapoi, şi de asemenea restul de plată din datoria de 2500 euro, plătindu-i acesteia încă 700 euro, această plată având la bază aceeaşi stare de teamă impusă de membri reţelei.
Partea vătămată S.A. a declarat că în perioada cât a lucrat în Irlanda a achitat 1.800 euro din datoria 2500 euro, şi încă 1200 euro pentru biletele de avion ale soţului şi fiului, aceşti bani fiind proveniţi din munca prestată de ea în Irlanda.
Partea vătămată a relatat un episod petrecut în Irlanda, la caravana unde locuia şi HG şi J.A., când a venit învinuita F.D. să colecteze banii, şi anume acolo a avut loc o conversaţie purtată în limba rromă, între învinuita F.D. şi un membru al familiei F. din ţară, şi din care partea vătămată înţelegând că după ce au fost arestaţi fiul şi soţul ei, ea a dat foc la toate documentele în care era ţinută evidenţa persoanelor care aveau datorii de dat din muncă, după care a fugit de acasă la învinuitul F.Z. şi L. soţia lui.
Partea vătămată a relatat că atunci când învinuita F.D. şi inculpatul F.A.S. veneau să colecteze banii, iar victimele nu aveau să le dea, aceştia recurgeau la ameninţări. Aşa s-a întâmplat şi cu G.A., care i-a spus învinuitei F.D. că nu-i plăteşte banii întrucât are probleme în ţară cu familia, reacţia acesteia fiind una violentă, dând cu pumnul în masă şi răsturnând ceştile de cafea, tocmai pentru a intimida şi crea panică, mai ales că era însoţită de inculpaţii F.A.S. şi F.A. Aceasta a menţionat că au mai fost obligaţi să dea bani din munca prestată şi G.A., HG, S.M., J.A., H.V.
Din declaraţia părţii vătămate I.G., rezultă faptul că a fost recrutată de către inculpatul F.M. în luna septembrie 2007, sub promisiunea obţinerii unui loc de muncă bine plătit în Irlanda, la un abator de oi, costurile privind biletul de autocar din localitatea Lovrin până în Dublin, fiind suportate de acesta, urmând ca, după obţinerea unui loc de muncă, să poată plăti aceste „datorii" din banii câştigaţi. Pentru serviciile pe care le oferea, inculpatul R.F. i-a cerut acesteia o sumă de 2.500 euro. Inculpatul F.M., pentru a determina partea vătămată să-i plătească această sumă în tranşe săptămânale, i-a cerut acesteia toţi banii odată. Astfel că partea vătămată I.G., având o situaţie materială precară şi neputând să achite toţi banii într-o singură tranşă, a acceptat să-i plătească această sumă în tranşe săptămânale.
Din cele declarate de aceasta rezultă că organizarea transportului a fost efectuată de către inculpatul F.M., care a condus şi îmbarcat partea vătămată în autocarul cu destinaţia Irlanda, plătind totodată şi biletul acesteia.
Aceasta a relatat că împreună cu el în acel transport se mai aflau victimele V.P. şi B.I., acestea aflându-se în aceeaşi situaţie cu el, fiind racolate tot prin promisiunea obţinerii unor locuri de muncă în Irlanda.
Din Dublin victimele au fost preluate şi cazate de către inculpatul F.A.S. într-o caravană situată în incinta unui abator de oi. La acest abator inculpatul le-a găsit de lucru a doua zi, unde lucrau de dimineaţa de la 06.00 până după amiaza, câştigând 70/euro pe zi.
Partea vătămată a declarat că ea nu ştie care era înţelegerea între patronul abatorului şi inculpaţii F.M. sau F.A.S., dar că ea nu putea să-şi ridice din firmă mai mult de 35 euro/zi pentru munca prestată zilnic, restul de bani fiind ridicaţi de către inculpaţii F.M. sau F.A.S. la sfârşitul fiecărei săptămâni. Din ceea ce a relatat partea vătămată I.G. rezultă că ea trebuia să plătească familiei F. atât tranşe săptămânale din datoria de 2500 euro cât şi bani pe care Inculpaţii F.M. sau F.A.S. îi ridicau direct de la patron, adică tot ceea ce depăşea suma de 35 euro/zi,din munca prestată de ea.
Aceasta a declarat că în cele 8 luni cât a stat în Irlanda, a reuşit să plătească familiei F. 1600 euro din datoria de 2.500 euro şi aproximativ 3.000 euro din veniturile zilnice rezultate din munca prestată la abator.
Partea vătămată a declarat că sumele din tranşele săptămânale erau cuprinse între 50-150 euro, şi că erau zile când muncea la abator 6 zile pe săptămână câştigând 500-600 euro, dar asta doar atunci când inculpaţii F.A.S. şi F.M. nu mergeau la patron să-i ridice banii. Aceasta a adăugat faptul că atunci când membri reţelei nu veneau la abator după bani, atunci veneau săptămânal să le plătească tranşe din datoria de 2500 euro. Atunci când inculpatul F.M. nu putea să vină după datorie să colecteze banii, veneau învinuita F.D. şi inculpatul F.A.S.
Partea vătămată şi-a amintit că odată, în timp ce se afla în vizită la numitul T.D., care locuia la o caravană aflată în curtea familiei F. din Irlanda, a fost abordată de inculpaţii F.M. şi F.A.S. care i-au cerut bani din datorie. Aceasta a refuzat să le dea bani, motiv pentru care inculpatul F.M. a îmbrâncit-o, i-a pus mâna în gât şi a împins-o într-un dulap, jignindu-o şi ameninţându-o cu moartea. Acesta a mai menţionat că nu ieşea în oraş cu bani la ea întrucât cei doi l-au ameninţat că dacă îl vor prinde cu bani îl vor bate şi o să-i ia toţi banii, astfel că partea vătămată a declarat că era speriat, şi de multe ori le plătea din datorie fără să se poată împotrivi.
Partea vătămată I.G. a amintit că în luna martie 2008 a fost sunat de învinuita F.D., care l-a ameninţat că dacă nu-i va da toţi banii din datorie inculpatului F.A.S. îl va omorî.
Audiat în faţa instanţei la termenul din 03 aprilie 2009, partea vătămată şi-a menţinut declaraţia, arătând totodată că solicită plata sumei de 800 de euro, bani pe care i-a plătit în contul datoriei de 2500 euro.
Din declaraţia părţii vătămate I.V., audiată sub altă identitate, rezultă faptul că aceasta a fost recrutată de către inculpatul F.M. în luna februarie 2008, care i-a promis un loc de muncă bine plătit în Irlanda, în schimbul sumei de 2.500 euro. În aceeaşi lună, partea vătămată I.V. a fost transportată cu un microbuz, împreună cu mai multe persoane recrutate în acelaşi scop, până la Budapesta şi apoi s-a îmbarcată într-un avion până în Dublin - Irlanda, preţul transportului fiind suportat de către inculpatul F.M. Ajunşi în Irlanda, partea vătămată I.V., împreună cu grupul de persoane cu care a călătorit, au fost aşteptaţi în aeroportul din Dublin de către inculpaţii F.A.S. şi F.A. şi transportaţi de către aceştia până în localitatea Enniscorthy - Wexford, unde au fost cazaţi într-o locuinţă.
În Irlanda, partea vătămată I.V. a fost plasată inculpatului F.A., care, la rândul său, i-a perceput suma de 10 euro/zi drept „taxă de şmecherie". După aproximativ o lună, inculpatul F.M. i-a obţinut un loc de muncă părţii vătămate I.V., plătit cu suma de aproximativ 60 euro/zi, bani cu care a reuşit să-i plătească inculpatului F.M. zis K. contravaloarea biletului de avion şi alte cheltuieli.
Pe timpul şederii sale în Irlanda, partea vătămată I.V. a aflat despre faptul că membrii reţelei au sechestrat două tinere într-o clădire în apropierea regiunii Enniscorthy, pe care le obligau să se prostitueze.
În fiecare săptămână, partea vătămată I.V. era obligată de către inculpaţii F.M., F.A.S. şi învinuiţii F.Z., F.D. să plătească sume de bani, reprezentând tot câştigul din săptămâna respectivă, aceştia venind personal să colecteze sumele de bani. În cazul în care aceasta refuza să plătească „datoria", era ameninţată de către membrii reţelei că va fi vătămată fizic atât ea, cât şi familia sa.
Partea vătămată I.V. a reuşit să părăsească locaţia unde era cazată şi să se întoarcă în România în luna aprilie 2008.
Din declaraţia părţii vătămate B.C., rezultă faptul că aceasta a fost recrutată de către inculpatul F.M. în luna ianuarie 2008, care i-a promis un loc de muncă bine plătit în Irlanda, în domeniul construcţiilor, în schimbul sumei de 2.500 euro. În luna februarie 2008, partea vătămată B.C. a fost transportată cu un microbuz, împreună cu mai multe persoane recrutate în acelaşi scop, până la Budapesta şi apoi s-a îmbarcat într-un avion până în Dublin - Irlanda, preţul transportului fiind suportat de către inculpatul F.M. Ajunşi în Irlanda, partea vătămată B.C., împreună cu grupul de persoane cu care a călătorit, au fost aşteptaţi în aeroportul din Dublin de către inculpaţii F.A.S., F.M. şi alte două persoane necunoscute şi transportate de către aceştia până în localitatea Enniscorthy - Olight, unde au fost cazaţi în locuinţa inculpatului F.M., împreună cu alte patru persoane.
În Irlanda, K. i-a obţinut părţii vătămate B.C. un loc de muncă în construcţii, pentru care era plătită cu suma de aproximativ 420 euro/săptămână, bani care îi erau înmânaţi sub formă de cecuri. Deoarece partea vătămată B.C. nu avea deschis un cont bancar în Irlanda şi nu cunoştea nici limba engleză, era nevoită să apeleze mereu la ajutorul inculpatului R.F. pentru a schimba cecurile în bani lichizi. Inculpatul F.M. zis K. însă îi reţinea aproape întreaga suma de bani, restituindu-i doar 20 - 30 euro pentru necesităţi minime, motivând faptul că trebuie să reţină banii pentru chirie, costurile domestice, precum şi o „taxă de şmecherie", în valoare de 10 euro/zi, care îi revenea inculpatului F.A., nepotul inculpatului F.M..
În fiecare săptămână, partea vătămată B.C. era obligată de către inculpaţii F.M., F.A.S. şi învinuiţii F.Z., F.D. să plătească sume de bani, reprezentând tot câştigul din săptămâna respectivă, aceştia venind personal să colecteze sumele de bani. În cazul în care aceasta refuza să plătească „datoria", era ameninţată de către membrii reţelei că va fi vătămată fizic atât ea, cât şi familia sa. Totodată, partea vătămată B.C. a fost ameninţată de către inculpaţii F.M. şi F.A.S. că va fi bătută şi împuşcată, deoarece a refuzat să mai plătească "datoriile" către aceştia.
Partea vătămată B.C. a reuşit să ia legătura cu organele de poliţie locale din Enniscorthy, cărora le-a relatat, cu ajutorul unui translator, situaţia în care se afla, reuşind astfel să părăsească Irlanda cu ajutorul acestora în luna martie 2008.
Audiat în faţa instanţei la termenul din 30 aprilie 2009, partea vătămată a susţinut că nu a cunoscut împrejurarea că trebuie să achite suma de 2.500 euro inculpatului înainte de plecare. După prima săptămână din CEC-ul de 380 de euro, partea vătămată a primit doar 20 de euro, motiv pentru care a contactat familia, poliţia irlandeză şi Ambasada României
Până în prezent, partea vătămată B.C. a plătit membrilor reţelei suma de 1200 euro.
Din declaraţia părţii vătămate F.S.V., zis S., rezultă faptul că aceasta a fost recrutată de către inculpatul F.M. în luna septembrie 2007, care i-a promis un loc de muncă bine plătit în Irlanda. Astfel, partea vătămată F.S.V. a fost transportată cu un autocar, împreună cu mai multe persoane recrutate în acelaşi scop, până în Franţa, de unde au fost îmbarcate la bordul unui feribot până în Dublin - Irlanda, preţul transportului fiind suportat de către inculpatul F.M. În schimbul acestor servicii, înainte de plecarea din România, inculpatul F.M. a pretins doar achitarea de către partea vătămată F.S.V. a preţului biletului de avion şi a sumei de 100 euro/săptămână, bani care urmau să-i fie plătiţi din câştigurile obţinute în Irlanda. Înainte de îmbarcarea în autobuz însă, inculpatul F.M. i-a pus în vedere părţii vătămate F.S.V. că trebuie să-i plătească, de fapt, suma de 2500 euro.
Ajunşi în Irlanda, partea vătămată F.S.V., împreună cu alte trei persoane din grupul cu care a călătorit, au fost aşteptate în aeroportul din Dublin de către inculpatul F.A.S. şi transportate de către acesta până în localitatea Enniscorthy - Bree, la un abator de animale, unde urmau să lucreze, fiind totodată cazate într-o rulotă din curtea acestuia.
Munca prestată la abator era plătită cu sume cuprinse între 135 - 180 euro/săptămână, însă în fiecare săptămână partea vătămată era obligată de către inculpaţii F.M., F.A.S. şi învinuiţii F.Z., F.D. să plătească sume de bani de 100 - 150 euro, reprezentând aproape întreg câştigul realizat în săptămâna respectivă, aceştia venind personal să colecteze sumele de bani, lăsându-i doar sume infime pentru necesităţi.
Deoarece partea vătămată F.S.V. refuza să plătească „datoria", era ameninţată de către membrii reţelei că va fi vătămată fizic atât ea, cât şi familia sa.
Partea vătămată F.S.V. a reuşit să părăsească Irlanda în luna decembrie 2007.
Din declaraţia părţii vătămate I.C., rezultă faptul că aceasta îl cunoaşte pe inculpatul F.M. de aproximativ şase ani, perioadă în care l-a ajutat pe acesta să-şi construiască locuinţa din localitatea Gottlob. În luna ianuarie 2007, partea vătămată I.C. a fost recrutată de către inculpatul F.M., care i-a promis un loc de muncă bine plătit în Irlanda, în domeniul construcţiilor, în schimbul sumei de 2500 euro. În aceeaşi lună, partea vătămată I.C. a fost transportată cu un microbuz, împreună cu alte persoane recrutate în acelaşi scop, până la Budapesta şi apoi s-a îmbarcat într-un avion până în Dublin - Irlanda, preţul transportului fiind suportat de către inculpatul F.M. Ajunşi în Irlanda, partea vătămată I.C., împreună cu alte două persoane cu care a călătorit, au fost aşteptate în aeroportul din Dublin de către inculpatul F.A.S. şi încă o persoană necunoscută şi transportate de către aceştia până în localitatea Enniscorthy, unde au fost cazaţi în locuinţa învinuitului F.Z., fratele inculpatului F.M.
În Irlanda, învinuitul F.Z. i-a obţinut părţii vătămate I.C. un loc de muncă la culesul căpşunilor, în urma căruia a câştigat suma de aproximativ 600 euro/ săptămână, din care a fost nevoită să-i dea învinuitului F.Z. 200 euro pentru cazare şi alte cheltuieli. Ulterior, învinuitul F.Z. i-a obţinut acesteia un alt loc de muncă în domeniul construcţiilor, plătit cu suma de aproximativ 100 euro/ zi, bani care erau colectaţi săptămânal direct de către învinuitul F.Z. de la patron şi din care acesta reţinea jumătate din sumă.
În cazul în care partea vătămată I.C. refuza să plătească „datoria" către învinuitul F.Z., intra în conflict cu acesta.
Audiat în faţa instanţei, partea vătămată I.C. a precizat că nu se constituie parte civilă.
În luna aprilie 2007, partea vătămată I.C. s-a întors în România.
Din declaraţia părţii vătămate P.A., audiată sub altă identitate, rezultă faptul că aceasta a fost recrutată de către inculpatul F.M. în luna ianuarie 2007, care i-a promis un loc de muncă bine plătit în Irlanda, în domeniul construcţiilor, în schimbul sumei de 2500 euro. În aceeaşi lună, partea vătămată P.A. a fost transportată cu un microbuz, împreună cu mai multe persoane recrutate în acelaşi scop, până la Budapesta şi apoi s-a îmbarcat într-un avion până în Dublin - Irlanda, preţul transportat fiind suportat de către inculpatul F.M.. Ajunşi în Irlanda, partea vătămată P.A., împreună cu grupul de persoane cu care a călătorit, au fost aşteptaţi în aeroportul din Dublin de către inculpatul F.A.S. şi învinuitul F.Z. şi transportaţi de către aceştia până în localitatea Enniscorthy - Wexford, unde au fost cazaţi într-o casă cu trei camere, unde au locuit în total 11 persoane.
În Irlanda, inculpatul F.M. i-a obţinut părţii vătămate P.A. un loc de muncă în domeniul construcţiilor, plătit cu suma de 100 euro/ zi, bani pe care îi primea de la patron sub formă de cecuri. Deoarece nu avea un cont deschis la o bancă din Irlanda, cecurile erau preluate de către inculpatul F.M., pentru a le schimba în bani lichizi, înapoindu-i părţii vătămate doar 70 euro/ zi. Totodată, în fiecare săptămână, partea vătămată P.A. era obligat de către inculpaţii F.M., F.A.S. şi învinuiţii F.Z., F.D. să plătească „datoria".
În luna septembrie 2007, partea vătămată P.A. a terminat de achitat către inculpatul F.M. „datoria" de 2.500 euro, însă acesta a continuat să-i ceară 30 euro zilnic, reprezentând „bonus-ul" pentru toată perioada în care aceasta va mai lucra în Irlanda. În cazul în care aceasta refuza să plătească „datoria", era ameninţată de către membrii reţelei că va fi vătămată fizic atât ea, cât şi familia sa. Totodată, partea vătămată P.A. a fost lovită şi înjurată de către inculpatul F.A.S., în momentul în care aceasta a refuzat să-i plătească acest „bonus".
În perioada în care s-a aflat în Irlanda, partea vătămată P.A., împreună cu alte şase persoane, au depus o plângere la sediul Ambasadei României din Dublin, cu privire la tratamentul aplicat acestora de către membrii reţelei.
În luna decembrie 2007, partea vătămată P.A. a reuşit să se întoarcă în România, neplătindu-i inculpatului F.M. întreaga sumă „datorată".
În anul 2008, partea vătămată P.A. s-a întors în Irlanda, unde desfăşoară activităţi lucrative.
Din declaraţia părţii vătămate C.I., audiată sub altă identitate, rezultă faptul că aceasta a fost recrutată de către inculpatul F.M. în luna aprilie 2007, care i-a promis un loc de muncă bine plătit în Irlanda, în domeniul construcţiilor, în schimbul sumei de 2.500 euro. În luna mai 2007, partea vătămată C.I. a fost transportată cu un microbuz, împreună cu mai multe persoane recrutate în acelaşi scop, însoţiţi de către inculpatul F.M., până la Budapesta şi apoi s-a îmbarcat într-un avion până în Dublin - Irlanda, preţul transportat fiind suportat de către inculpatul F.M. Ajunşi în Irlanda, partea vătămată C.I., împreuna cu grupul de persoane cu care a călătorit, au fost aşteptaţi în aeroportul din Dublin de către inculpatul F.A.S. şi de către o altă persoană necunoscută şi transportaţi de către aceştia până în localitatea Enniscorthy - Bree, unde au fost cazaţi într-o casă cu trei camere, unde au locuit în total 22 persoane.
În Irlanda, partea vătămată C.I. a obţinut un loc de muncă, prin intermediul unui cunoscut, la o persoană fizică, desfăşurând diferite activităţi domestice, pentru suma de 80 euro/zi.
În fiecare săptămână, partea vătămată C.I. era obligată de către inculpaţii F.M., F.A.S. şi învinuiţii F.Z., F.D. să plătească suma de 100 - 300 euro, aceştia venind personal să colecteze sumele de bani. În cazul în care acesta refuza să plătească „datoria", era ameninţat de către membrii reţelei că va fi vătămat fizic atât el, cât şi familia sa. Totodată, partea vătămată C.I. a fost agresată fizic de către inculpatul F.M., în momentul în care acesta a vrut să-i plătească doar 50 euro/săptămână şi nu suma care i-a fost cerută.
În perioada în care s-a aflat în Irlanda, partea vătămată C.I., împreună cu alte şase persoane, au depus o plângere la sediul Ambasadei României din Dublin, cu privire la tratamentul aplicat acestora de către membrii reţelei.
În luna noiembrie 2007, partea vătămată C.I. a reuşit să se întoarcă în România, neplătindu-i inculpatului F.M. întreaga sumă „datorată".
Partea vătămată a fost audiată şi în faţa instanţei la termenul din 30 aprilie 2009, ocazie cu care şi-a susţinut plângerea şi a precizat că nu se constituie parte civilă împotriva inculpaţilor.
Din declaraţia părţii vătămate B.D., audiată sub altă identitate, rezultă faptul că aceasta a fost recrutată de către inculpatul F.M. în luna martie 2007, care i-a promis un loc de muncă, în Irlanda în domeniul construcţiilor, în schimbul sumei de 2.500 euro. În luna aprilie 2007, partea vătămată B.D. a fost transportată cu un microbuz, împreună cu mai multe persoane recrutate în acelaşi scop, până la Budapesta şi apoi s-a îmbarcat într-un avion până în Dublin - Irlanda, preţul transportat fiind suportat de către inculpatul F.M. Ajunşi în Irlanda, B.D., împreuna cu grupul de persoane cu care a călătorit, au fost aşteptaţi în aeroportul din Dublin de către inculpatul F.A.S. şi învinuitul F.Z. şi transportaţi de către aceştia până în localitatea Enniscorthy - Bree, unde au fost cazaţi într-o casă cu trei camere, unde au locuit în total 22 persoane.
În Irlanda, inculpatul F.M. i-a obţinut părţii vătămate B.D. un loc de muncă la un abator de oi, plătit cu suma de 200 euro/săptămână.
În fiecare săptămână, partea vătămată B.D. era obligată de către inculpaţii F.M., F.A.S. şi învinuiţii F.Z., F.D. să plătească suma de 160 - 170 euro, aceştia venind personal să colecteze sumele de bani. În cazul în care acesta refuza să plătească „datoria", era ameninţat de către membrii reţelei că va fi vătămat fizic atât el, cât şi familia sa.
În perioada în care s-a aflat în Irlanda, partea vătămată B.D., împreună cu alte şase persoane, au depus o plângere la sediul Ambasadei României din Dublin, cu privire la tratamentul aplicat acestora de către membrii reţelei.
În luna noiembrie 2007, partea vătămată B.D. a reuşit să se întoarcă în România, neplătindu-i inculpatului F.M. întreaga sumă „datorată".
Din declaraţia părţii vătămate C.E., audiată sub altă identitate, rezultă faptul că aceasta a fost recrutată de către inculpatul F.M. în luna aprilie 2007, care i-a promis un loc de muncă, în Irlanda la culesul căpşunilor, în schimbul sumei de 2.500 euro. În luna aprilie 2007, partea vătămată C.E. a fost transportată cu un microbuz, împreună cu mai multe persoane recrutate în acelaşi scop, până la Budapesta şi apoi s-a îmbarcat într-un avion până în Dublin - Irlanda, preţul transportat fiind suportat de către inculpatul F.M. Ajunşi în Irlanda, partea vătămată C.E., împreuna cu grupul de persoane cu care a călătorit, au fost aşteptaţi în aeroportul din Dublin de către inculpatul F.A.S. şi învinuita F.Z. şi transportaţi de către aceştia până în localitatea Enniscorthy - Bree, unde au fost cazaţi într-o casă cu trei camere, unde au locuit în total 22 persoane.
În Irlanda, inculpatul F.M. i-a obţinut părţii vătămate C.E. un loc de muncă la culesul de căpşuni, plătit cu suma de 200 - 400 euro/săptămână.
În fiecare săptămână, partea vătămată C.E. era obligată de către inculpaţii F.M., F.A.S. şi învinuiţii F.Z., F.D. să plătească suma de 260 - 270 euro, aceştia venind personal să colecteze sumele de bani. În cazul în care aceasta refuza să plătească „datoria", era ameninţată de către membrii reţelei că va fi vătămată fizic atât ea, cât şi familia sa.
În perioada în care s-a aflat în Irlanda, partea vătămată C.E., împreună cu alte şase persoane, au depus o plângere la sediul Ambasadei României din Dublin, cu privire la tratamentul aplicat acestora de către membrii reţelei.
În luna noiembrie 2007, partea vătămată C.E. a reuşit să se întoarcă în România, neplătindu-i inculpatului F.M. întreaga sumă „datorată".
În luna iulie 2008, ulterior arestării celor trei inculpaţi, partea vătămată a declarat că a fost căutată la domiciliul său de către numitele F.M.C. (mama inculpatului F.A. zis A.) şi F.I. (fiica inculpatului R.F.), care s-au interesat dacă aceasta dintâi a depus vreo declaraţie împotriva arestaţilor, încercând să o intimideze spunând că „cei care au dat declaraţii împotriva celor arestaţi vor avea de suferit, căci se va face dreptate, iar ceştia (arestaţii) vor ieşi de la puşcărie şi se vor ocupa personal de cei care au declarat împotriva lor". Totodată, în declaraţia sa, partea vătămată a menţionat despre faptul că numita F.M.C. i-a propus acesteia, pe un ton imperativ şi intimidant, să meargă împreună la Timişoara, la procurorul de caz pentru a depune o declaraţie falsă, în care să relateze despre faptul că, în Irlanda, inculpaţii nu au desfăşurat activităţi ilicite.
În faza de urmărire penală, inculpatul F.M. a fost audiat în data de 16 iulie 2008, ocazie cu care acesta a declarat că a are o situaţie financiară bună, ocupându-se cu exploatarea unor suprafeţe de teren, afacere din care susţine că a câştigat 160.000 euro. De asemenea, recunoaşte că în sezonul de iarnă desfăşura activităţi lucrative în Irlanda şi că a ajutat foarte multe persoane din zona în care locuieşte să ajungă în acea ţară şi să obţină locuri de muncă. Despre aceste persoane, inculpatul F.M. declară faptul că erau foarte sărace şi veneau să-l roage să le obţină locuri de muncă în Irlanda, oferindu-i de bună voie sume de bani cuprinse între 1000 - 1500 euro, pe care urmau să le restituie acestuia din câştigurile obţinute la muncă.
Din declaraţia susnumitului rezultă faptul că toate cheltuielile ocazionate de transportul şi cazarea persoanelor în Irlanda erau asigurate de el, persoanele restituindu-i inculpatului F.M. aceste sume de bani numai în mod benevol, ca urmare a câştigurilor obţinute prin muncă. Inculpatul susţine faptul că, de multe ori, nu şi-a recuperat cheltuielile efectuate pentru aceste servicii. Totodată, inculpatul F.M. declară că, de fiecare dată, mergea la organele de poliţie din Irlanda cu persoanele venite la muncă acolo, pentru a fi luate în evidenţă şi înregistrate. Inculpatul relatează despre faptul că, pentru ca persoanele să se poată deplasa la locurile de muncă obţinute, aflate de cele mai multe ori la o distanţă de 20 - 30 km faţă de domiciliu, acesta le procura autoturisme pentru acestea, pe care tot el le şi achita (în ideea menţinerii gradului de îndatorare).
Din declaraţia din data de 17 septembrie 2008, rezultă că, inculpatul F.M. îşi menţine în întregime ceea ce a declarat iniţial, şi a mai adăugat faptul că inculpaţii F.A.S. şi F.A. nu au fost implicaţi în activitatea desfăşurată de el în Irlanda, şi anume aceea de a ajuta oamenii să muncească acolo. Acesta a relatat că singura sa vină legată de activitatea infracţională este aceea că a ajutat o serie de persoane să ajungă în Irlanda şi le-a găsit locuri de muncă, şi că le-a dat bani pentru aceasta. Inculpatul F.M. a declarat că înţelegerea legată de găsirea unui loc de muncă şi rambursarea sumei pentru acest serviciu, avută în România a rămas aceeaşi şi pe teritoriul Irlandei, şi mai mult decât atât o parte din aceste persoane nu au reuşit să-şi achite toate cheltuielile.
Inculpatul F.M. a amintit că el nu a ameninţat şi forţat nici o persoană să-i dea datoriile pe care le aveau la el, aceste persoane venind de bună voie când aveau bani. În perioada 2000-2004 a lucrat în agricultură în Irlanda, iar cu banii strânşi a venit în România începând să cultive pământ, iar în perioada 2006-2008, mergea destul de des în Irlanda în vizite la familia sa, care muncea acolo.
În declaraţia inculpatului F.M. din data de 20 noiembrie 2008, dată în prezenţa apărătorului ales, au fost făcute unele precizări suplimentare cu privire la faptul că unele dintre declaraţiile date de către părţile vătămate şi martori, care îl incriminează ca fiind traficant de persoane, sunt subiective, deoarece persoanele respective au datorii mari faţă de acesta şi, pe această cale, doresc să se răzbune şi să nu mai înapoieze aceste datorii, pretinzând în declaraţiile lor că sunt victime. De asemenea, inculpatul a nominalizat persoanele aflate în această situaţie: E.D. (are o datorie de 4000 euro faţă de acesta în urma achiziţionării a trei maşini, printre care un N.A. şi un P. şi 1500 euro pentru 150 gr. de aur), D.C. (are o datorie totală de 2.500 euro faţă de acesta în urma achiziţionării a trei maşini, printre care un M.C. - 1200 euro, un F.M. - 400 euro şi un P. - 900 euro ), B.C. (are o datorie de 1700 euro faţă de acesta în urma achiziţionării a unei maşini, M.), P.I.A. (are o datorie de 2500 euro faţă de acesta în urma achiziţionării a trei maşini, printre care un N.A. şi un P. şi 1500 euro pentru 150 gr. de aur), P.M. (are o datorie de 1200 euro faţă de acesta în urma achiziţionării a unui autoturism P.), C.I. (are o datorie de 1.000 euro faţă de acesta în urma achiziţionării unui autoturism F.), S.C. (are o datorie de 4.200 euro faţă de acesta în urma achiziţionării a trei maşini, printre care un P., un F.P. şi un N.A. şi 3.000 euro pentru 150 gr. de aur), A.R. (are o datorie de 650 euro faţă de acesta în urma achiziţionării a unui autoturism R.C.), B.G. (are o datorie de 900 euro faţă de acesta în urma achiziţionării a unui autoturism) şi D.I. (are o datorie de 7.000 euro reprezentând angajamentul de a-i construi inculpatului F.M. o casă, din care a ridicat numai jumătate).
În faţa instanţei, inculpatul F.M. a fost audiat la data de 09 martie 2009, ocazie cu care a arătat că a ajutat mulţi oameni pentru a merge la lucru în Irlanda solicitându-le în acest sens suma de 2.500 de euro, dar din această sumă doar 50-100 de euro de persoană reprezenta profitul său. A menţionat că o parte din bani îi folosea pentru închirierea de locuinţe pentru aceste persoane, suma de 750 de euro reprezenta o garanţie, iar el le asigura şi hrana până începeau să lucreze. A susţinut că, cei mai mulţi achitau de bună voie, dar împotriva acelor care nu achitau nu a folosit mijloace de constrângere, astfel încât nu şi-a recuperat sumele de bani cheltuite cu persoanele pe care le-a ajutat să meargă la muncă. De asemenea, a mai arătat că unele din părţile vătămate au cumpărat de la el autoturisme şi nici până în prezent nu a primit banii pentru acele autoturisme. A mai arătat că inculpaţii F.A.S. şi F.A. nu au avut nici o implicare în activitatea sa.
În data de 16 iulie 2008 înainte de a fi arestat, inculpatul F.A.S., fiul inculpatului F.M., a declarat că locuieşte împreună cu familia sa în localitatea Gottlob, jud Timiş, unde au în arendă o suprafaţă mare de teren pe care o exploatează, aceasta reprezentând îndeletnicirea de bază a familiei, şi totodată singurul venit. Declară că a muncit în Irlanda în construcţii, în oraşele Eniscorthy şi Dublin, şi că are cunoştinţă de faptul că nu număr de 20-25 persoane au fost ajutate de tatăl său să ajungă în Irlanda, în sensul că le găsea un loc de muncă, le asigura transportul, le asigura chirie pe teritoriul Irlandei, şi le găsea un loc de muncă în construcţii sau în alt domeniu.
Inculpatul F.A.S. a declarat că o parte din sumele de bani pe care oamenii le câştigau din muncă îi reveneau tatălui său, tocmai pentru a-şi acoperi cheltuielile ocazionate cu transportul, chiria, găsirea locului de muncă, asigurarea unui autoturism, transportul până la serviciu. Acesta a mai declarat că, atunci când tatăl său era plecat în România, datoriile pe care oamenii le aveau la familia F. erau colectate de către inculpatul F.A.S., sora sa F.I., prietena sa C.A., mama sa învinuita F.D.
Inculpatul F.A.S. a adăugat faptul că nu a ameninţat pe nimeni şi nu a exercitat violenţe în Irlanda asupra nimănui, şi nu a solicitat sume de bani necuvenite de la alte persoane, în afara datoriilor obişnuite stabilite de comun acord cu fiecare persoană care dorea să muncească în Irlanda.
În data de 17 septembrie 2008 inculpatul F.A.S. a declarat că-şi menţine declaraţia dată anterior, considerând că el nu se face vinovat de comiterea infracţiunii pentru care e acuzat. Inculpatul F.A.S. a adăugat faptul că persoanele care aveau datorii la tatăl său, în urma obţinerii de locuri de muncă în Irlanda, veneau de bunăvoie să-i restituie banii tatălui său, iar în situaţiile în care acesta nu era în Irlanda, sumele erau colectate de către acesta sau de către alţi membri ai familiei F.
Inculpatul a fost audiat şi în faţa instanţei, la termenul din 03 aprilie 2009 arătând că între el şi părţile vătămate nu a existat nici o înţelegere cu privire la găsirea unui loc de muncă în Irlanda, dar că la solicitarea tatălui său colecta sume de bani de la acele persoane, sume de bani ce reprezentau transportul, chiria, hrana. A arătat că nu a existat nici un incident violent între el şi părţile vătămate şi nu a colectat bani însoţit de inculpatul F.A.
A apreciat că părţile vătămate au formulat plângere împotriva lor deoarece nu mai doreau să achite maşinile cumpărate, întrucât în anumite cazuri maşinile au fost confiscate de poliţie pentru că nu aveau asigurare sau permis de conducere.
În data de 16 iulie 2008, înainte de a fi arestat, inculpatul F.A. a declarat că nu are nici o legătură cu învinuirea adusă, respectiv trafic de persoane, doar că unchiul său, inculpatul F.M. a dus persoane la muncă în Irlanda dar el nu cunoaşte numărul lor şi nici alte amănunte.
Aceeaşi atitudine şi declaraţie au fost adoptate de inculpatul F.A. şi în data de 17 septembrie 2008, fără să recunoască nici una dintre acuzaţiile ce i se aduc.
În declaraţia dată în faţa instanţei la termenul din 03 aprilie 2009, inculpatul a arătat că nu a avut nici o implicare în activitatea unchiului său de a duce persoane în Irlanda la muncă şi a menţionat totodată că a avut grave probleme de sănătate, fiind internat în spital o lungă perioadă de timp.
Prezentarea declaraţiilor părţilor vătămate este relevantă în cauză atât în ceea ce priveşte stabilirea stării de fapt cât şi pentru a ilustra împrejurarea că partea din părţile vătămate, deşi au recunoscut că au fost contactaţi de membrii familiilor inculpaţilor, dar nu au acceptat nici un fel de compromis, totuşi, audiaţi în faţa instanţei în prezenţa inculpaţilor nu şi-au mai susţinut în totalitate declaraţiile, sens în care instanţa de fond a opinat că sunt încă supuşi presiunii psihice în prezenţa inculpaţilor.
Din ansamblul materialului probator existent la dosarul cauzei, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
În perioada 2007-2008 inculpatul F.M. a racolat de pe teritoriul României, din judeţele Timiş, Arad, Satu Mare mai multe persoane în scopul exploatării acestora prin muncă în Irlanda. Dintre aceste persoane, un număr de 22 de părţi vătămate, ale căror declaraţii au fost prezentate mai sus au formulat plângere penală pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane. S-a reţinut că persoanele recrutate se aflau la limita sărăciei, aşa cum chiar inculpatul a recunoscut, unele din ele cu un grad scăzut instruire, astfel că promisiunea făcută de inculpat era tentantă. Sub acest aspect, s-a reţinut că unele din aceste persoane nu s-au constituit părţi vătămate depunând ca martori şi, deşi plăteau periodic sume de bani familiei inculpatului şi lucrau fără îndeplinirea condiţiilor legale în Irlanda, totuşi erau mulţumiţi pentru că „aveau şi ei de câştigat". Din aceasta rezultă faptul că inculpatul a profitat de persoane care au dus un trai foarte greu pentru a menţine controlul asupra acestora şi ai exploata prin muncă.
Promisiunea consta în oferirea de cazare, hrană până la momentul realizării de venituri în construcţii, agricultură sau la un abator de animale, activităţi bine plătite cu sume cuprinse între 60 şi 100 euro pe zi. În aceste condiţii, părţile vătămate acceptau plata sumei de 2.500 euro pentru inculpat mai ales că părţile vătămate nu deţineau sumele de bani necesare transportului în Irlanda, iar inculpatul se angaja că el suportă banii de transport în contul acelei sume de 2.500 euro.
Unora din părţile vătămate nu li s-a comunicat de la plecarea din România despre această sumă iar pe teritoriul Irlandei membrii familiei le solicita periodic bani pretinzând efectuarea unor diverse cheltuieli pe care le-au avut cu transportul şi cazarea. Ulterior faţă de nemulţumirea acestora au stabilit plata a încă 2.000-2.500 euro pentru a-şi achita toate datoriile faţă de inculpaţi.
După ajungerea părţilor vătămate în Irlanda, condiţiile de cazare nu erau foarte bune, locuind câte 20 de persoane într-o casă, respectiv 7-8 persoane, unele din ele fără a avea apă caldă - situaţia celor cazaţi în incinta unui abator, într-o rulotă.
Inculpatul F.M. se ocupa de plecarea părţilor vătămate. Cu diferite mijloace de transport, părţile vătămate au fost transportate în aeroportul de Budapesta de unde se îmbarcau singuri sau împreună cu inculpatul cu destinaţia Dublin, iar la sosire erau aşteptaţi de membrii familiei F., respectiv de către inculpaţii F.S.A., F.A. sau numiţii F.D. ori F.Z. şi transportaţi mai departe în localitatea Enniscorthy - Bree, unde inculpaţii îşi aveau reşedinţa.
Doar pe teritoriul Irlandei părţile vătămate aflau că unele locuri de muncă promise se aflau la distanţe mari faţă de locurile de cazare şi că urmau să fie nevoite să-şi achiziţioneze autoturisme pentru a se deplasa. Profitând de aceste aspecte şi totodată de faptul că părţile vătămate şi martorii aduşi în Irlanda la muncă erau „extrem de sărace" neavând sumele de bani necesare şi cu un nivel scăzut de instruire, inculpatul F.M., le determina să achiziţioneze de la inculpatul F.A.S. autoturisme la preţuri impuse.
Întrucât inculpatul F.M. se afla mai mult pe teritoriul României, de colectarea sumelor de bani se ocupau inculpaţii F.A.S. şi F.A., iar uneori şi numita F.D. şi F.Z.
Persoanele „mulţumite" de faptul că inculpatul le-a găsit un loc de muncă astfel că au fost de acord să îi plătească suma de 2.500 de euro sunt în general persoane care au ajuns pe teritoriul Irlandei în cursul anului 2008 şi care nu au achitat în întregime acea „datorie" şi nici nu au fost obligate să achite în continuare aşa cum au fost constrânse majoritatea părţilor vătămate, sume de bani reprezentând valoarea câştigului mai mare de 60 de euro.
Astfel, din declaraţia unora din părţile vătămate, instanţa de fond a reţinut că unele au fost constrânse a plăti diferite sume de bani şi după plata „datoriei" de 2.500 de euro, adică un „comision" din întregul venit încasat în fiecare zi de la locurile de muncă unde prestează diferite servicii.
De asemenea, în situaţia în care părţile vătămate încercau să obţină locuri de muncă şi pentru alţi membri ai familiilor lor, inculpatul F.M. îi constrângea să plătească 2.500 euro pentru fiecare dintre aceştia, recurgea la ameninţări cu violenţa în cazul în care părţile vătămate refuzau acest lucru. Părţilor vătămate le era interzis să părăsească Irlanda fără acceptul membrilor reţelei şi, mai ales, fără plata integrală a celor 2.500 euro, aspect care rezultă din interceptarea convorbirilor telefonice.
Din ansamblul probelor administrate rezultă, de asemenea, că persoanele aflate la muncă în Irlanda şi traficate de inculpaţi s-au aflat pe toată perioadă şederii în Irlanda sub controlul inculpaţilor şi a familiilor acestora. O parte din părţile vătămate, văzând că li se pretind în continuare diverse sume de bani din salariul câştigat, au hotărât să plece din Irlanda, având sentimentul că lucrează pentru inculpaţi.
Uneori, părţile vătămate erau plătite sub forma unui CEC, iar membrii familiei F. luau acele CEC-uri, le schimbau în bani şi restituiau părţilor vătămate doar o parte din bani.
Inculpatul F.S. a menţionat în declaraţia sa că părţile vătămate au achiziţionat maşini de la tatăl său şi nu doresc să le plătească, şi de aceea au formulat plângere. Din conţinutul unei înregistrări telefonice între partea vătămată D.C. şi inculpatul F.M., rezultă că datoria pentru maşini o avea faţă de inculpatul F.S. Totodată, rezultă felul în care erau ameninţate părţile vătămate dacă părăseau Irlanda înainte de a-şi plăti „datoriile".
Din declaraţiile martorilor şi părţilor vătămate audiate, instanţa de fond a reţinut următoarele: datoriile invocate de inculpaţi se regăsesc în declaraţiile acestora, şi mai mult, unele dintre acestea relatează sume exacte, cum ar fi partea vătămată S.C. - care menţionează despre aceeaşi sumă de 4200 euro. Astfel că supoziţia inculpatului F. Sergiu, legată de faptul că părţile vătămate şi martorii încearcă să se răzbune dând declaraţii false, nu are nici un temei. Partea vătămată D.C., în declaraţia sa, reclamă faptul că are o datorie de 2.150 euro faţă de inculpatul F.M., în condiţiile în care acesta din urmă invocă o datorie de 2500 de euro. Partea vătămată P.I.A. relatează despre o datorie de 1.000 euro, inculpatul F.M. susţinând că acesta are, de fapt, datorii de 2.500 euro.
Tribunalul Timiş a mai reţinut că din probatoriu se desprinde faptul că acestea au o atitudine sinceră faţă de evenimentele petrecute în Irlanda, recunoscând faptul că au datorii neachitate faţă de inculpatul F.M. Aceste declaraţii au fost date anterior declaraţiei inculpatului din data de 20 noiembrie 2008, mai mult, chiar înaintea începerii urmării penale, la intervale de timp mai mari sau mai mici, unele dintre aceste părţi vătămate sau martori alegând să depună mărturie sub o altă identitate, ceea ce denotă faptul că aceştia au avut această atitudine sinceră încă de la început, când nu exista o certitudine cu privire la viitorul statut juridic al inculpaţilor, respectiv arestarea lor.
Mai mult decât atât, martorii şi părţile vătămate audiate au manifestat, încă de la început, reticenţă faţă de depunerea unei mărturii, datorită stării psihice instabile create de ameninţările şi presiunile exercitate de către membrii reţelei, refuzând ca alte persoane să aibă cunoştinţă despre mărturiile lor, temându-se totodată pentru siguranţa şi sănătatea membrilor familiilor lor.
Un alt aspect esenţial în acest dosar îl reprezintă faptul că există persoane care au depus declaraţie în calitate de parte vătămată şi care nu au alte datorii la vreun membru al familiei F., decât cele rezultate ca urmare a activităţilor de exploatare prin muncă, persoane despre care inculpatul F.M. nu face nici o precizare, ba mai mult nici nu recunoaşte acest lucru.
De asemenea, unele din părţile vătămate şi-au schimbat parţial declaraţia în urma contactării acestora de către membrii ai familiei F. Astfel unele părţi vătămate nu mai susţin în faţa instanţei că au fost constrânse la plata vreunei sume de bani, iar alţii îşi susţin declaraţia, mai puţin cu privire la contribuţia inculpatului F.A.
Din declaraţiile martorilor şi ale părţilor vătămate, rezultă faptul că inculpatul F.A., zis A., era, în principal, un factor de represiune, la care ceilalţi membri ai reţelei recurgeau în momentele tensionate dintre părţi vătămate şi exploatatori, respectiv atunci când acestea refuzau sau se împotriveau achitării sumelor de bani „datorate" pentru obţinerea de locuri de muncă în Irlanda.
Datorită faptului că membrii reţelei se aflau în relaţii de rudenie apropiate, aceştia participau şi desfăşurau toate activităţile împreună sau în grupuri formate din două - trei persoane, tocmai pentru a impune, fiind mai mulţi, astfel încât părţile vătămate să se afle în neputinţa de a acţiona sau a se împotrivi.
În Irlanda, dintre toţi membrii reţelei, F.A. era cel mai apropiat de vărul său primar, inculpatul F.S.A., împreună cu care lua parte la acţiunile de intimidare a martorilor şi ale părţilor vătămate şi de colectarea sumelor de bani de la acestea. Acest lucru a fost evidenţiat în declaraţiile acestora, alături de faptul că susnumitul pretindea părţilor vătămate deja exploatate de către ceilalţi membri ai reţelei, cărora le erau îndatorate, sume cuprinse între 10 - 15% din câştigul lor zilnic, reprezentând „taxa de şmecher". Pentru colectarea acestor „taxe de şmecher", F.A. zis A. folosea de fiecare dată violenţa şi agresivitatea fizică, proferând chiar şi ameninţări cu moartea. Un exemplu elocvent în acest sens, îl reprezintă cazul părţii vătămate S.A., care, deoarece a refuzat să plătească sumele cerute, a fost ameninţată că va fi violată de către inculpatul F.A.
Un alt element important menţionat de instanţa de fond este faptul că numiţii F.C., F.S., F.D. şi F.Z. au încercat să constrângă părţile vătămate şi martorii prin ameninţări şi presiuni fizice, combinate cu oferirea unor sume de bani pentru a da declaraţii mincinoase în favoarea inculpaţilor, toate acestea după dispunerea măsurii arestării preventive faţă de cei trei inculpaţi, ceea ce denotă încercarea membrilor familiei F. rămaşi în libertate de a determina mărturia mincinoasă.
Argumentarea acestor lucruri este evidentă prin simplul fapt că, o serie de persoane care au fost exploatate, au fost obligate sub ameninţare şi impactul terorii psihice, să depună în calitate de martori mincinoşi, iar odată scăpaţi de efectul acestor presiuni, părţile vătămate au revenit şi arătat desfăşurarea cronologică şi modalitatea practică de exploatare şi înşelăciune.
Aşa este şi cazul inculpatului F.A., pe care, în mărturiile date sub presiune, martorii nu-l amintesc ca luând parte la activitatea de exploatare a acestora, iar după ce ameninţările şi presiunile dispar, el este elementul care alături de inculpatul F.A.S., participă la activitatea de colectare a sumelor rezultate din exploatare prin muncă. În declaraţia dată de partea vătămată S.A., aceasta nu-l menţionează pe F.A. zis A., după care, revenită în România şi scăpată de presiunea psihică suferită în Irlanda, a declarat cum acesta o ameninţa cu bătaia şi violul, atunci când venea cu inculpatul F.A.S. după bani.
Presiunea psihică la care au fost supuse persoanele traficate, dublată şi de gradul lor de instruire au condus la împrejurarea că unele din acestea refuză starea lor de victimă a infracţiunii de trafic de persoane, astfel încât chiar dacă au achitat diverse sume de bani şi au muncit la negru, aflându-se sub controlul inculpaţilor, apreciază că sunt mulţumite şi nu se consideră victime a infracţiunii de trafic de persoane.
Potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, traficul de persoane este o infracţiune ce se poate realiza prin mai multe modalităţi alternative, respectiv recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane.
Potrivit alin. (2) lit. a) al aceluiaşi articol, infracţiunea este mai gravă dacă a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună.
În acelaşi timp, definind noţiunea de exploatare a unei persoane, prin prevederile art. 2 pct. 2 lit. a) şi b) din Legea nr. 678/2001, legiuitorul a arătat că prin aceasta se înţelege şi executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forţat ori cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire.
După cum se poate observa din analiza dispoziţiilor legale indicate mai sus, infracţiunea de trafic de persoane poate fi comisă şi prin recrutarea sau transportarea unei persoane, prin înşelăciune, în scopul exploatării acesteia prin executarea unei munci cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate sau prin procedee de lipsire de libertate sau aservire.
Tribunalul a reţinut că în cauză, inculpatul F.M. le-a indus în eroare pe părţile vătămate cu privire la condiţiile de muncă şi salarizare, inculpatul încasând de la părţile vătămate comisionul său după care îi trimitea la muncă, fără îndeplinirea condiţiilor legale salarizare, sănătate şi securitate, iar după ce părţile vătămate şi-au găsit un loc de muncă împreună cu ceilalţi inculpaţi controla şi încasa veniturile părţilor vătămate lăsându-le acestora sume foarte mici de bani.
Inculpaţii F.A. şi F.A.S. au transportat şi cazat părţile vătămate şi prin abuz de autoritate au menţinut părţile vătămate în stare de aservire. Astfel, instanţa a reţinut că părţile vătămate s-au aflat în permanenţă sub controlul inculpaţilor, aceştia manifestând un abuz de autoritate asupra victimelor aflate sub controlul acestora atât în ce priveşte activităţile lucrative desfăşurate de aceştia cât mai ales prin controlul exercitat asupra veniturilor, pe care le-au încasat fără drept, prin ameninţare şi violenţă.
Faţă de aceste aprecieri, instanţa de fond a constatat că faptele săvârşite de inculpaţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
De asemenea, fapta inculpatului F.M. de a deţine un pistol cu bile fără a deţine documente legale şi autorizaţia necesară (găsit cu ocazia efectuării percheziţiei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prevăzută şi pedepsită de art. 279 alin. (1) C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului F.M. instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) pentru fiecare infracţiune reţinută în sarcina sa, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, pericolul social crescut al faptelor accentuat de numărul mare al părţilor vătămate si lezarea adusă unora din valorile sociale cele mai însemnate precum demnitatea şi libertatea de mişcare. De asemenea, instanţa de fond a avut în vedere împrejurările concrete de săvârşire a infracţiunilor, respectiv faptul că înşelarea părţilor vătămate a constat în asigurarea unor condiţii deosebite de muncă şi cazare, alimentându-le convingerea că vor câştiga bani din munca efectuată în condiţii legale, cu contract de muncă şi asigurare, însă pe teritoriul Irlandei părţile vătămate au fost menţinute în stare de aservire şi nu au muncit în condiţii legale. Totodată, s-a ţinut seama şi de contribuţia esenţială a inculpatului la săvârşirea faptei, acesta fiind persoana care a recrutat părţile vătămate. S-a reţinut şi că inculpatul nu are antecedente penale, dar şi atitudinea parţial sinceră a inculpatului.
Din referatul întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş rezultă că inculpatul prezintă o înclinaţie spre activităţi din care poate obţine facil un câştig financiar prin manipularea unor persoane vulnerabile, aflate în situaţii de risc, a interiorizat un model comportamental care încalcă normele şi regulile etice, social morale, dezaprobat de comunitate
Faţă de aceste considerente, instanţa de fond a apreciat că o pedeapsă de 7 ani închisoare, cu executare în regim de privativ de libertate potrivit art. 57 C. pen., este de natură să satisfacă interesul general de prevenţie.
Referitor la inculpaţii F.A.S. şi F.A., instanţa de fond a reţinut aceleaşi criterii prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv faptul că aceştia au acţionat sub comanda strictă a inculpatului F.M., care a coordonat întreaga activitate, iar rolul acestora consta transportarea persoanelor vătămate şi în menţinerea persoanelor vătămate la muncă în orice condiţii, în scopul încasării sumelor de bani din veniturile acestora.
Din referatul întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş rezultă că în privinţa inculpatului F.A. nu s-au identificat factori care pot influenţa adoptarea unui comportament infracţional şi că beneficiază de suport moral şi financiar din partea familiei, iar în ceea ce îl priveşte pe inculpatul F.A.S. se remarcă ca factori de natură a influenţa comportamentul infracţional carenţa educaţională şi slaba capacitate de asumare a consecinţelor care decurg din propriile acţiuni.
Instanţa de fond a apreciat că o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru fiecare din cei doi inculpaţi, cu executare în regim de privativ de libertate potrivit art. 57 C. pen., este de natură să satisfacă interesul general de prevenţie.
Cu privire la aplicarea pedepsei accesorii tribunalul a reţinut că aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. trebuie realizată în lumina jurisprudenţei C.E.D.O. care, în cauzele Hirst c. Regatului Unit şi Sabou şi Pârcălab c. României, cât şi în lumina Deciziei nr. XXIV/2007 a I.C.C.J., dată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, care a stabilit că interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) - c) nu se face de drept, ci instanţa trebuie să aprecieze în concret, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 71 alin. (3) şi la principiul constituţional al proporţionalităţii. Prin urmare, ţinând cont de natura şi gravitatea infracţiunii, de împrejurările cauzei şi de persoana infractorilor (precizate mai sus), instanţa va aplica pe lângă pedeapsa principală pedeapsa accesorie şi va interzice inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi lit. b) constând în dreptul de a alege a fi ales în autorităţile publice sau funcţiile publice elective şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat ca pedeapsă accesorie, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
Tribunalul Timiş a apreciat că interzicerea drepturilor electorale de a alege sau a fi ales, precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, este justificată în privinţa inculpaţilor întrucât aceştia, atâta timp cât nu a fost în măsură să aprecieze valoarea unuia din drepturile fundamentale prin care se exprimă personalitatea umană, respectiv dreptul la demnitate, la libertate de mişcare, nu este în măsură nici să-şi exprime punctul de vedere, prin votul său, referitor la modalitatea în care autorităţile statului îşi îndeplinesc atribuţiile, iar adoptarea unui asemenea comportament nu poate fi compatibilă cu ocuparea unei funcţii ce implică exerciţiul autorităţii de stat.
În acelaşi sens, interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen., trebuie analizat în contextul faptei săvârşite de inculpaţi, constatând că faţă de natura acesteia, nu se impune interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii deoarece ipotezele prevăzute de textul legal nu sunt incidente în speţă.
Alături de pedeapsa principală, având în vedere prevederile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpaţilor pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. art. 64 lit. a) şi b) pentru o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Tribunalul Timiş a mai reţinut şi faptul că în data de 16 iulie 2008 au fost emise ordonanţe de reţinere pentru învinuiţii F.M., F.S., F.A., şi tot în acea zi a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de cei mai sus menţionaţi, Tribunalul Timiş, prin încheierea penală nr. 89/ CC din 16 iulie 2008 emiţând mandate de arestare preventivă pentru 29 zile faţă de aceştia. Prin încheierile penale nr. 104/ CC din 11 octombrie 2008, 124/ CC din 08 septembrie 2008, 143/ CC din 06 octombrie 2008, 159/ CC din 05 noiembrie 2008, 174/ CC din 05 decembrie 2008,mandatele de arestare preventivă au fost prelungite ulterior de cinci ori.
În consecinţă, instanţa de fond a dispus în temeiul dispoziţiilor art. 88 deducerea din pedeapsa aplicată a reţinerii şi arestului preventiv din 16 iulie 2008 la zi.
Apreciind că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaţilor subzistă şi în prezent în temeiul art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a acestora.
Analizând dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea 678/2001 potrivit cu care „Banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite în urma săvârşirii infracţiunilor prevăzute în prezenta lege ori cele care au servit la săvârşirea acestor infracţiuni, precum şi celelalte bunuri prevăzute de art. 118 C. pen. sunt supuse confiscării speciale, în condiţiile stabilite de acel articol", s-a reţinut că în cauză se impune confiscarea sumelor de bani încasate de inculpaţi de la părţile vătămate care nu s-au constituit părţi civile, respectiv a sumei de 18.850 euro.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. a fost confiscat de la inculpatul F.M. un pistol marca G., şi o cutie de proiectile marca G., cal. 177.
În temeiul art. 353 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen. în vederea garantării reparării prejudiciului instanţa de fond a dispus luarea măsurii sechestrului asigurator asupra sumei de 20.720 lei şi 500 euro consemnate cu ordinele de încasare B.C.R. din 16 iulie 2008
Având a se pronunţa asupra acţiunilor civile alăturate acţiunii penale instanţa de fond a constatat că părţile vătămate V.P., I.L.R.,T.D., P.I.A., A.R., B.I., M.A., I.G., B.C. şi F.S.V. s-au constituit părţi civile în cauză solicitând obligarea inculpaţilor la plata sumelor de bani plătite inculpaţilor cu titlu de „comision" iar unii din ei au solicitat daune morale daune morale.
Potrivit art. 998 C. civ. „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara".
Prin săvârşirea infracţiunii de mai sus, cei trei inculpaţi au produs părţilor civile un prejudiciu atât material cât şi moral. Astfel cum s-a relatat mai sus, părţile vătămate au solicit să fie despăgubite cu sumele de bani plătite inculpatului.
Instanţa de fond, examinând cererile părţilor civile de mai sus, a apreciat că sunt întemeiate, unele în parte, iar răspunderea civilă a inculpaţilor poate fi angajată prin raportare la prevederile textului art. 998 C. civ. şi urm. C. civ. Instanţa a stabilit că părţile vătămate sunt îndreptăţite să beneficieze de restituirea sumelor de bani încasate de inculpaţi pe nedrept, fiind îndreptăţite şi la daune morale, faţă de privaţiunile suferite, părţile civile trebuind să muncească în condiţii umilitoare, unele pentru a avea bani de întoarcere în ţară.
Tribunalul a apreciat ca fiind justificată şi acordarea unor daune morale părţilor vătămate care le-au solicitat, având în vedere suferinţele la care au fost supuse pe teritoriul Irlandei, apreciind că suma de 500 euro reprezintă o despăgubire rezonabilă faţă de prejudiciul moral pentru părţile vătămate care au solicitat daune morale
Astfel, instanţa de fond a reţinut că partea vătămată V.P. s-a constituit partea civilă cu suma de 4000 euro daune materiale şi 2.000 euro daune morale (fila 65). Instanţa reţine că potrivit declaraţiei sale (vol. 8 fila 1 u.p.) inculpaţii au încasat de la acesta suma de 2.800 euro, motiv pentru care inculpaţii au fost obligaţi la plata în solidar a acestei sume, precum şi a sumei de 500 euro daune morale, respingând în rest acţiunea civilă pentru suma de 120 euro daune materiale şi 1.500 de euro daune morale.
Partea vătămată I.L.R. s-a constituit parte civilă cu suma de 3.000 euro daune materiale şi 5.000 euro daune morale (fila 64). În faza de urmărire penală partea vătămată a declarat că a achitat inculpaţilor suma de 1.000 euro, dar în faza de judecată partea civilă a arătat că nu a achitat nici o sumă de bani din cea pretinsă de inculpaţi, motiv pentru inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata a sumei de 500 euro daune morale, respingând în rest pretenţiile pentru suma de 3.000 daune materiale şi 4.500 euro daune morale ca neîntemeiate.
Partea vătămată T.D. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.350 euro (fila 62) daune materiale, reprezentând suma de bani plătită inculpaţilor din salariul câştigat în Irlanda (fila 27 vol. 8 dos up), sens în care inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 1.350 euro daune materiale.
Partea vătămată P.I.A. s-a constituit partea civilă cu suma 4.900 euro daune materiale. Instanţa de fond a reţinut că declaraţia părţii vătămate nu se coroborează cu declaraţiile celorlalte părţi vătămate sub aspectul sumelor de bani plătite inculpaţilor, deoarece faţă de perioada cât au stat în Irlanda, nici o parte vătămată nu a achitat mai mult de 2.500 – 2.800 euro inculpaţilor, motiv pentru care instanţa de fond a apreciat că este întemeiată acţiunea civilă numai cu privire la suma de 2.500 euro, sens în care i-a obligat pe inculpaţi în solidar la plata sumei de 2.500 euro daune materiale, respingând în rest pretenţiile pentru suma de 2.400 euro daune materiale.
Partea vătămată A.R. s-a constituit parte civilă cu suma 10.000 euro daune materiale (fila 68). Din declaraţia părţii vătămate dată în faţa instanţei rezultă că acesta a achitat inculpaţilor suma de 1700 euro, sens în care inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 1.700 euro daune materiale, respingând în rest pretenţiile pentru suma de 8.300 euro daune materiale.
Partea vătămată B.I. s-a constituit partea civilă cu suma de 1.000 de euro (fila 63), Acţiunea acestuia apare ca fiind întemeiată raportat la probatoriul administrat şi declaraţia acestuia, sens în care inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 1000 euro daune materiale.
Partea vătămată M.A. (identitate protejată) s-a constituit partea civilă cu suma de 1000 de euro (fila 63). Acţiunea acestuia apare ca fiind întemeiată raportat la probatoriul administrat şi declaraţia acestuia, sens în care inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata către partea civilă M.A., a sumei de 1500 euro daune materiale.
Partea vătămată I.G. sens s-a constituit partea civilă iniţial cu suma de 80.000 euro, ulterior cu ocazia audierii precizând că este vorba de suma de 800 euro, pretenţii apreciate ca fiind întemeiate raportat la probatoriu administrat, sens în care inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 800 euro daune materiale.
Partea vătămată B.C. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.200 euro daune materiale şi 100 euro daune morale (fila 69). Din coroborarea întregului probatoriu, instanţa de fond a reţinut că partea vătămată a achitat inculpaţilor suma de 1.200 euro, sens în care inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 1.200 euro daune materiale şi 500 euro daune morale, respingând în rest pretenţiile pentru suma de 500 euro daune morale ca neîntemeiate.
Partea vătămată F.S.V. s-a constituit parte civilă cu suma de 4.000 euro daune materiale şi 1.000 de euro daune morale (fila 66). Din probatoriul administrat rezultă că acesta a achitat inculpaţilor suma de 600 de euro, sens în care inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 600 euro daune materiale şi 500 euro daune morale, respingând în rest pretenţiile pentru suma de 3500 euro daune materiale şi 500 euro daune morale ca neîntemeiate.
S-a luat act că părţile vătămate C.C., Z.V., D.C.G., S.C., S.M., S.A., I.V. (identitate protejată), I.C., P.A. (identitate protejată), C.I. (identitate protejată), B.D. (identitate protejată), C.E. (identitate protejată), nu s-au constituit părţi civile.
2. În cauză au declarat în termen apeluri coinculpaţii F.R., F.A.S. şi F.A., căi de atac nemotivate prin cererile de apel sau printr-un memoriu separat ulterior, potrivit art. 374 C. proc. pen.; oral cu ocazia dezbaterilor, apărătorul ales al coinculpaţilor F.M. şi F.A.S. a solicitat reducerea pedepselor acestora prin reaprecierea criteriilor de individualizare din art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi/sau aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor [„persoana care are calitatea de martor în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2 şi care a comis infracţiunea gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale sau al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a pedepselor prevăzute de lege"].
Apărătorul ales al inculpatului F.A. a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate.
Inculpaţii-apelanţi nu au dorit să fie audiaţi în apel în legătură cu faptele imputate şi reţinute în sarcina acestora potrivit declaraţiilor în acest sens făcute la termenul de judecată din 11 martie 2010 (f. 88-94).
Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin Decizia penală nr. 114/ A din 18 august 2010, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii F.M., F.A.S. şi F.A. împotriva sentinţei penale nr. 643 din 30 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia penală, menţinând în totalitate ca legale şi temeinice, rezolvările juridice pe latură penală şi civilă adoptată la judecata în primă instanţă.
În temeiul art. 383 alin. (2) rap. la art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută arestarea preventivă a inculpaţilor-apelanţi fiindu-le dedusă din pedeapsa aplicată fiecăruia arestarea preventivă în continuare cu începere de la 30 noiembrie 2009 la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii-apelanţi la plata sumei de 300 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului.
3. Împotriva deciziei amintite au declarat în termen recursuri inculpaţii F.M., F.A.S. şi F.A., căi de atac nemotivate de asemenea prin cererile de recurs ori printr-un memoriu ulterior potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Oral, în cadrul dezbaterilor inculpaţii-recurenţi prin apărătorul ales, au criticat Decizia şi sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie corespunzător cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10, 17 şi 14 C. proc. pen., în susţinerea cărora au invocat existenţa următoarelor vicii de procedură şi erori de judecată pretins comise de instanţa de fond / menţinute în apel: neaudierea la cercetarea judecătorească a părţilor vătămate, încadrarea greşită dată faptei în infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în loc de aceea mai uşoară de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) sau (2) C. pen. şi respectiv stabilirea unor pedepse greşit individualizate prea mari / în raport cu dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen. inclusiv prin nevalorificarea în acest sens a relaţiilor scrise favorabile depuse în apel cu privire la persoana inculpaţilor-recurenţi.
Cazurile de casare invocate de inculpaţi nu subzistă în cauză, pentru considerentele arătate în continuare.
A. Cercetarea judecătorească efectuată de prima instanţă cu respectarea principiilor nemijlocirii oralităţii şi contradictorialităţii prevăzute de art. 289 C. proc. pen. şi a garanţiilor procesuale privind asigurarea dreptului la apreciere din art. 6, art. 170 şi art. 171 C. proc. pen. - contrar susţinerilor făcute de inculpaţi pentru prima dată în recurs - a inclus audierea nemijlocită a inculpaţilor F.M. (f. 59 vol. I), F.A. (f. 106 vol. I), F.A.S.(f.107 vol. I) dar şi a părţilor vătămate I.G. (f. 98 vol. I), C.C. (fila 99 vol. I), B.I. (fila 100 vol. I), T.D. (fila 101 vol. I), A.R. (fila 102 vol. I), P.I.A. (fila 104 vol. I), C.I. (identitate protejată) (fila 156 vol. I), I.L. (fila 157 vol. I), D.C. (fila 158 vol. I), B.C. (fila 160 vol. I), M.A. (identitate protejată), (fila 162 vol. I), V.P. (fila 163 vol. I), martorii Z.I.A. (fila 152 vol. I), P.A. (fila 153 vol. I), L.C.I. (fila 215 vol. I), J.A. (fila 216 vol. I), Z.A.C. (fila 88 vol. II), HG (fila 89 vol. II), G.A. (fila 118 vol. II), B.B. (fila 119 vol. II), I.L. (fila 162 vol. II), C.B. (fila 197 vol. II), S.A. (fila 198 vol. II), P.D. (fila 199 vol. II), V.R.F. (fila 200 vol. II), S.V. (fila 201 vol. II), M.S. (identitate protejată) (fila 202 vol. II); în cauză, la cerea inculpaţilor s-a încuviinţat efectuarea unor referate de evaluarea de către Serviciul de Probaţiune (fila 216 şi urm. vol. II); în plus părţile vătămate amintite - precum şi celelalte persoane vătămate în cauză - s-au constituit în cauză părţi civile, cererile în acest sens fiind admise în parte în concordanţă cu probele administrate pe latură civilă, conform rezolvărilor juridice sub acest aspect ce au format obiectul judecăţii în primă instanţă.
Ca atare, motivul formal de recurs privind neaudierea părţilor vătămate de către prima instanţă este neîntemeiat.
B. Potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 traficul de persoane este o infracţiune ce se poate realiza prin mai multe modalităţi alternative, respectiv recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane; conform alin. (2) lit. a) al aceluiaşi articol, infracţiunea este mai gravă dacă a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună.
În acelaşi timp, definind noţiunea de exploatare a unei persoane, prin prevederile art. 2 pct. 2 lit. a) şi b) din Legea nr. 678/2001, legiuitorul a arătat că în sfera acesteia sunt incluse ca modalităţi alternative şi executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forţat ori cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire.
După cum se poate observa din analiza dispoziţiilor legale sus-menţionate, infracţiunea de trafic de persoane poate fi comisă şi prin recrutarea sau transportarea unei persoane, prin înşelăciune, în scopul exploatării acesteia prin executarea unei munci cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate sau prin procedee de lipsire de libertate sau aservire.
În cauză, avându-se în vedere plângerile şi declaraţiile persoanelor vătămate, declaraţiile martorilor, înscrisurile şi comisiile rogatorii efectuate în cauză în coroborare cu declaraţiile inculpaţilor, este stabilit faptul că:
- în perioada 2007 - 2008 inculpatul F.M. a indus în eroare părţile vătămate cu privire la condiţiile de muncă şi salarizare în străinătate, încasând de la aceştia un comision, după care îi trimitea la muncă fără îndeplinirea condiţiilor legale de salarizare, sănătate şi securitate, iar după ce părţile vătămate şi-au găsit un loc de muncă, împreună cu ceilalţi inculpaţi controla şi încasa veniturile părţilor vătămate, aceştia rămânând cu sume mici de bani; în împrejurările şi condiţiile amintite inculpatul F.M. a racolat de pe teritoriul României, din judeţele Timiş, Arad, Satu-Mare, mai multe persoane în scopul exploatării acestora prin muncă în Irlanda - dintre care 22 persoane vătămate au formulat plângeri penale - persoane aflate la limita sărăciei, cu grad scăzut de instruire, care au acceptat fiind induse în eroare de situaţiile de fapt eronat prezentate sus-menţionate să-i achite acestuia lunar suma de câte 2.500 euro;
- în continuare inculpatul F.M. s-a ocupat de îmbarcarea părţilor vătămate în vederea transportului în Irlanda, care erau aşteptate la sosire şi preluate de coinculpaţii F.S.A., F.A.;
- pe teritoriul Irlandei părţile vătămate au aflat că unele din locurile de muncă promise se aflau la distanţe mari de locurile de cazare şi au fost nevoite să-şi achiziţioneze autoturisme, iar în acest context inculpatul F.M. le determina să achiziţioneze autoturisme, la preţuri impuse, de la inculpatul F.A.S.;
- coinculpaţii F.A. şi F.S.A. obligau părţile vătămate prin ameninţare şi violenţă să le remită zilnic cota de 10-15% din plata muncii acestora [activităţi ilicite cu caracter ce realizează elementele constituive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001].
De asemenea, avându-se procesul-verbal de percheziţie şi celelalte probe administrate cu această ocazie, în mod corect a fost stabilit în cauză de asemenea că inculpatul F.M. a deţinut ilegal în domiciliu un pistol cu bile şi muniţia aferentă faptă ce realizează elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art. 278 alin. (1) C. pen.
Corespunzător pericolului social concret ridicat al infracţiunilor amintite pedepsele aplicate inculpaţilor F.M., F.A.S. şi F.A., în cuantum de 7 ani închisoare şi respectiv câte 5 ani închisoare se află în concordanţă cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), valorificând integral şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, astfel cum acestea rezultă din referatul întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş.
Ca atare sunt neîntemeiate şi criticile de nelegalitate şi netemeinicie invocate de recurenţi privind schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracţiunea de proxenetism prev.de art. 329 alin. (1) sau (2) C. pen. şi respectiv reducerea pedepselor aplicate prin reaprecierea criteriilor de individualizare din art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Înalta Curte examinând Decizia atacată din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. constată legalitatea şi temeinicia celorlalte rezolvări juridice adoptate în cauză pe latură penală şi civilă - măsuri de confiscare specială, obligarea la daune materiale şi morale - astfel încât potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge ca nefondate recursurile inculpaţilor.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor F.M., F.A.S. şi F.A., durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 iulie 2008 la 14 decembrie 2010.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii F.M., F.A.S. şi F.A. împotriva Deciziei penale nr. 114/ A din 18 august 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor F.M., F.A.S. şi F.A., durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 iulie 2008 la 14 decembrie 2010.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3582/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 516/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
