ICCJ. Decizia nr. 516/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 516/2010

Dosar nr. 4873/86/2006

Şedinţa publică din 11 februarie 2010

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 191 din 11 iunie 2008, Tribunalul Suceava a hotărât următoarele:

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul R.V., fiul lui L. şi S., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ca urmare a decesului făptuitorului.

S-a dispus condamnarea inculpatului B.V., fiul lui V. şi M., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74. lit. a) şi c) şi art. 76 lit. c) C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii aplicate prin această sentinţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate şi executarea pedepsei aplicate în regim de detenţie în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.

S-a dispus condamnarea inculpatului L.N., fiul lui P. şi E., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), şi (4) C. pen. cu aplicarea art. 74. lit. a) şi c) şi art. 76 lit. c) C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare. în baza art. 71 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 ani, calculat conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii aplicate prin această sentinţă.

S-a dispus condamnarea inculpatului G.I., fiul lui Ş. şi V., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a), art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 7 ani închisoare.

S-a revocat liberarea condiţionată a restului de 533 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 5241 din 24 octombrie 2002 a Judecătoriei laşi, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin această sentinţă, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.

A constatat recuperat prejudiciul cauzat părţii civile SC G.C. SRL laşi.

A obligat în solidar inculpaţii R.V., G.I. şi B.V. să plătească despăgubiri civile următoarelor părţi civile, după cum urmează:

- 301.011 RON către SC A.P. SA Bucureşti;

- 70.805 RON către SC M.P.C. SRL - Cluj;

- 19.040 RON către SC G. SRL Timişoara;

- 11.844 RON către SC M.T.C. SRL - Fălticeni şi

- 20.945 RON către SC R.I. SRL - Suceava.

A fost obligat inculpatul L.N. să plătească părţii civile SC D.S. SRL Suceava suma de 6.968 RON cu acelaşi titlu.

A obligat fiecare inculpat să plătească statului suma de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, iar suma de 400 RON (2X200) - onorarii avocaţi oficiu - se va avansa din fondurile M.J. către Baroul de Avocaţi Suceava.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 191/P/2005 din data de 05 iunie 2006 au fost trimişi în judecată inculpaţii:

- B.V., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- G.I. (arestat în altă cauză), pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.,

- R.V., pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi

- L.N., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen.

În actul de sesizare s-au reţinut următoarele:

1. La data de 15 februarie 2005, SC G.C. SRL laşi a formulat plângere penală, prin reprezentantul C.V., din conţinutul căreia rezultă că în luna decembrie 2004 a livrat către SC E.J.P.G. SRL laşi, administrată de B.V., anvelope în valoare de 126.216.922 lei, pentru achitarea cărora un delegat al societăţii beneficiare a completat o fila CEC refuzată ulterior la plată pe motivul „trăgător aflat in interdicţie bancară".

La începutul lunii februarie 2005, SC G.C. SRL a fost din nou contactată de către o persoană, care s-a recomandat B.V., administrator la o altă societate, respectiv SC R.C. SRL, care solicita printr-o comandă anvelope în valoare de 302.964.480 lei. Amintindu-şi de tranzacţia anterioară în care a fost înşelat şi fiindu-i totodată cunoscut numele de B.V., administratorul C.V. a contactat organele de poliţie, stabilindu-se să accepte comanda de la SC R.C. SRL, să solicite un avans de 40% din valoarea mărfii comandate şi să se întâlnească cu reprezentanţii societăţii în mun. Suceava.

La data de 10 februarie 2005, într-un restaurant din mun. Suceava, C.V. s-a întâlnit cu R.V. şi G.I., aceştia din urmă recomandându-se ca fiind delegaţi ai SC R.C. SRL, numiţi în această calitate de către B.V. În incinta restaurantului cei în cauză au achitat numitului C.V. suma de 120.000.000 lei reprezentând cei 40% din valoarea totală (aceasta sumă reprezentând de fapt valoarea anvelopelor cu care a fost înşelat C.V. în luna decembrie 2004, acesta recuperându-şi prejudiciul cauzat iniţial) şi i-au înmânat o filă CEC în alb, ca o garanţie pentru achitarea ulterioară a diferenţei. Fila CEC în cauză a fost adusă de către L.N., o cunoştinţă a celor doi, exact în momentul în care au sosit şi organele de poliţie.

Celor în cauză li s-a solicitat să urmeze lucrătorii până la sediul organelor de poliţie, însă L.N. nu s-a mai prezentat, motivând că nu a găsit loc de parcare.

C.V. a depus o plângere împotriva numiţilor R.V. şi G.I. pentru comiterea tentativei la infracţiunea de înşelăciune, însă cei doi nu au recunoscut comiterea faptei, declarând că B.V. a fost cel care a coordonat întreaga tranzacţie. Asupra lui R.V. au fost identificate şi ridicate următoarele documente: două comenzi marfa emise de SC R.C. SRL pentru diferite mărfuri - altele decât anvelope, respectiv cherestea răşinoase şi gresie, comenzi în care, în dreptul rubricii „administrator", era trecut B.V., iar în dreptul rubricii „director" era înscris G.I. - fila CEC, care urma a fi lăsată drept garanţie către SC G.C. SRL laşi, comanda pentru anvelope din 08 februarie 2005 (vol. l, f. 12-35).

2. La data de 16 martie 2005, SC A.P. SA Bucureşti prin administratorul P.K. a formulat plângere penală din conţinutul căreia rezulta că, în urma unor discuţii telefonice cu directorul SC R.C. SRL laşi - P.V., în cursul lunii februarie 2005 a livrat în trei tranşe marfa către această societate în valoare de 3.010.109.522 lei pentru achitarea căreia G.I. - delegat al SC R.C. SRL - s-au completat şi semnat trei file CEC, care ulterior au fost refuzate la plată pentru motivul „ trăgător aflat în interdicţie bancară".

Din cercetările efectuate s-a stabilit că încă din toamna anului 2004 directorul economic al SC A.P. SA Bucureşti, A.C.C., a fost contactată telefonic de către o persoană de sex bărbătesc care s-a recomandat cu numele de P.V., director al unei societăţi care urma să-şi înceapă activitatea de producţie în domeniul maselor plastice. Acesta a solicitat firmei din Bucureşti livrarea de polistiren şi granule polietilenă, materii prime necesare desfăşurării activităţii. Întrucât firma furnizoare nu avea pe stoc produsele solicitate, s-a stabilit o dată ulterioară pentru alte discuţii. La fel s-a întâmplat şi în luna decembrie 2004, livrarea produselor fiind amânată din nou pentru luna ianuarie 2005.

La data de 31 ianuarie 2005, SC A.P. SA Bucureşti a primit prin fax, semnată de B.V. în calitate de administrator şi P.V. în calitate de director la SC R.C. SRL laşi, prin care erau solicitate 20 tone polistiren şi granule polietilenă.

SC A.P. SA a acceptat livrarea mărfurilor comandate, înţelegându-se telefonic cu acelaşi P.V. ca plata să fie efectuată cu fila CEC scadentă la 30 de zile, iar marfa să fie transportată şi descărcată pe cheltuiala SC R.C. SRL într-un depozit din com. Dumbrăveni, jud. Suceava.

La data de 03 februarie 2005, cu factura fiscală, în valoare de 825.629.612 lei, s-a efectuat primul transport, din partea firmei furnizoare fiind trimis în calitate de delegat numitul T.C. La Dumbrăveni transportul a fost aşteptat de două persoane de sex bărbătesc care s-au recomandat, una cu numele de B.V., cealaltă cu numele de P.V.

Ulterior, cu ocazia efectuării recunoaşterii după planşa fotografică, T.C. i-a recunoscut în persoanele celor doi pe inculpatul G.I., care s-a recomandat drept B.V. şi pe inculpatul R.V., care s-a recomandat drept P.V.

După descărcarea mărfurilor, G.I. a semnat de primire factura fiscală şi contractul de vânzare-cumpărare, completând fila CEC, scadentă la data de 05 martie 2005, uitând însă să o semneze. Ştampilele pe documentele sus menţionate au fost aplicate de către R.V. Delegatul T.C. s-a întors la SC A.P. SA unde s-a constatat că fila CEC emisă nu poate fi introdusă spre decontare în bancă întrucât lipsea semnătura emitentului. În aceste condiţii, A.C.C. l-a contactat telefonic pe P.V. aducându-i la cunoştinţă acest lucru, convenind totodată ca prin poşta să fie trimisă o altă filă CEC, corect completată pentru a putea fi decontată.

Societatea furnizoare a primit prin poştă o a doua filă CEC, însă şi aceasta era greşit completată la rubrica „suma în litere". În consecinţă, s-a stabilit ca A.C.C. să se întâlnească cu B.V. în Bucureşti pentru a fi semnată prima filă CEC emisă.

La data de 12 februarie 2005 cei doi s-au întâlnit la Restaurantul M. din Bucureşti. în realitate cel care s-a prezentat cu numele de B.V. era inculpatul G.I., aspect confirmat cu ocazia recunoaşterii după planşa fotografică, A.C. indicându-l pe G.I. ca fiind persoana cu care s-a întâlnit în Bucureşti. Inculpatul G.I. a semnat prima fila CEC emisă, fiindu-i retumată cea de a doua, care fusese trimisă prin poştă. Totodată, s-a convenit ca filele CEC care vor fi emise ulterior, cu ocazia celorlalte transporturi, să nu mai fie completate decât la rubrica „semnătura", urmând a fi corect completate de către reprezentanţii firmei furnizoare.

La data de 14 februarie 2005 SC R.C. SRL a emis o a doua comandă, în baza căreia s-a livrat marfa în doua etape:

- La data de 15 februarie 2005, cu factura fiscală în valoare de 1.066.125.030 lei a fost efectuat un al doilea transport de mărfuri către depozitul din com. Dumbrăveni, jud. Suceava, delegatul T.C. fiind aşteptat de acelaşi B.V. (în realitate G.I.), care a semnat de primire, în calitate de administrator la SC R.C. SRL, factura fiscală şi fila CEC, scadentă la data de 18 martie 2005. Fila CEC era completată numai cu menţiunile: la ordin, suma in cifre, data emiterii;

- La data de 25 februarie 2005, cu factura fiscală în valoare de 1.118.334.860 lei, a fost livrată din nou marfa către depozitul din Dumbrăveni, cu menţiunea că SC A.P. SA Bucureşti a importat întreaga cantitate de marfa livrată cu cel de-al treilea transport la Suceava, fiind efectuată vămuirea la Suceava, după care marfa a fost directionată spre Dumbrăveni în baza avizului de însoţire mărfuri. Acelaşi inculpat G.I. a semnat de primire factura fiscală şi a emis fila CEC, scadentă la data de 27 martie 2005.

T.C. a declarat că în această din urmă situaţie a fost invitat la masă de către G.I. (cunoscut sub numele de B.V.), iar în lipsa lor, cei care s-au ocupat de descărcarea mărfurilor au fost P.V. - în realitate fiind R.V. şi V.C.

Prima fila CEC a fost introdusă, spre decontare, la data de 10 martie 2005, fiind refuzată pe motivul „lipsă disponibil în cont, trăgător aflat în interdicţie bancară". Aceeaşi situaţie reţinându-se şi pentru celelalte file CEC, refuzate la plată la data de 23 martie 2005. Reprezentanţii societăţii furnizoare au încercat în aceste condiţii să ia legătura cu administratorul SC R.C. SRL, însă nici o persoană nu a putut fi contactată.

Cu ocazia efectuării cercetărilor, G.I. a recunoscut comiterea faptei, însă a declarat că nu s-a folosit de un nume fals pentru a induce în eroare partea vătămată, declaraţia sa fiind contrazisă de afirmaţiile martorilor T.C. şi A.C.C. care l-au cunoscut sub numele cu care s-a recomandat în toate împrejurările, respectiv B.V.

3. La data de 16 martie 2005, SC M.P.C. SRL Cluj a formulat plângere penală, prin reprezentantul M.O., din conţinutul căreia rezultă că, în baza unor comenzi de marfă, societatea în cauză a livrat către SC R.C. SRL laşi mărfuri (sodă caustică), în trei etape, în valoare de 708.050.000 lei, pentru achitarea căreia au fost emise trei file CEC, toate refuzate la plată pe motivul lipsă totală disponibil în cont, trăgător aflat în interdicţie bancară.

Din cercetările efectuate s-a stabilit că în luna februarie 2005 administratorul SC M.P.C. SRL Cluj a discutat telefonic cu o persoană de sex bărbătesc, care s-a recomandat P.V., administrator la SC R.C. SRL, acesta din urmă solicitând livrarea unei cantităţi de 20 tone de sodă caustică.

La data de 22 februarie 2005 către SC M.P.C. SRL s-a trimis prin fax, semnată de B.V., administrator şi P.V., director la SC R.C. SRL, iar din partea societăţii furnizoare s-a trimis de asemenea prin fax către acelaşi număr contractul de vânzare-cumpărare mărfuri în care erau specificate obligaţiile părţilor contractante, precum şi modalitatea de plată, respectiv prin fila CEC scadentă la 30 zile.

În baza contractului încheiat, la data de 23 februarie 2005, s-a efectuat un prim transport de marfă în baza facturii fiscale, în valoare de 205.275.000 lei, transport însoţit de delegatul furnizorului, respectiv K.S. şi direcţionat către depozitul din com. Dumbrăveni, jud. Suceava. La amplasamentul indicat telefonic, delegatul K.S. a fost aşteptat de G.I. care a semnat de primire factura fiscală şi a completat fila CEC, scadentă la data de 16 martie 2005.

Delegatul SC M.P.C. SRL a declarat că pe timpul cât a durat transportul din Cluj către Suceava a fost în permanenţă contactat telefonic de G.I. şi de încă o persoană care se recomanda P.V., aceştia interesându-se de ora la care va ajunge marfa la destinaţie. Cu ocazia recunoaşterii după planşa fotografică, numitul K.S. l-a indicat pe G.I. ca fiind persoana care i-a emis fila CEC în cauză.

La data de 25 februarie 2005, cu factura fiscală, în valoare de 133.875.000 lei, a fost efectuat al doilea transport de marfa însoţit din partea furnizorului de acelaşi delegat. La destinaţia din com. Dumbrăveni, transportul a fost recepţionat de G.I. care a semnat de primire factura fiscală şi care a emis fila CEC, scadentă la data 18 martie 2005. Cu această ocazie, G.I. a refuzat iniţial emiterea unei file CEC, intenţionând să achite marfa cu bilet la ordin, însă administratorul societăţii furnizoare nu a fost de acord, purtând discuţii telefonice cu P.V., cel care se recomanda administratorul SC R.C. SRL.

Un al treilea transport a fost efectuat la data de 03 martie 2005 cu factura fiscală în valoare de 338.900.000 lei, transport însoţit până la destinaţie de delegatul K.S. În aceleaşi condiţii, G.I. a fost cel care a aşteptat transportul la Dumbrăveni, semnând de primire factura fiscală, completând totodată fila CEC, scadentă la data de 24 martie 2005.

La data de 22 martie 2005 fila CEC a fost introdusă spre decontare, fiind refuzată la plată pe motivul „lipsă totală disponibil în cont, trăgător aflat în interdicţie bancară". Reprezentanţii SC R.C. SRL nu au mai putut fi contactaţi de către administratorul societăţii păgubite.

B.V. a declarat că nu are nici o implicare în comiterea faptei descrisă anterior, iar G.I. a refuzat să dea orice declaraţii, motiv pentru care nu s-a putut stabili identitatea persoanei care s-a recomandat cu numele de P.V. şi nu s-a putut proba activitatea infracţională a acestei persoane.

4. La data de 21 martie 2005 SC G. SRL Timişoara prin administratorul D.P. a formulat plângere penală împotriva SC R.C. SRL laşi din conţinutul căreia rezultă că în luna februarie 2005 s-a livrat făină de soia către această societate în valoare de 190.400.000 lei, marfa fiind achitată cu o filă CEC, care ulterior a fost refuzată la plata pe motivul „lipsă totală disponibil în cont, trăgător aflat în interdicţie bancară". Din cercetările efectuate s-a stabilit că în luna ianuarie 2005, administratorul SC G. SRL Timişoara a fost contactat telefonic de o persoana de sex bărbătesc care s-a recomandat P.V., director la SC R.C. SRL şi care îşi manifesta intenţia de a achiziţiona 10 tone de faină de soia.

La data de 24 ianuarie 2005 societatea furnizoare a primit prin fax comanda mărfuri (ulterior s-a stabilit că numărul de fax aparţine O.P. din Suceava). în baza comenzii primite şi a înţelegerilor telefonice, la data de 02 februarie 2005, cu factura fiscală, a fost livrată cantitatea de 10 tone făină de soia în valoare de 190.400.000 lei.

Transportul a fost efectuat cu un camion închiriat din Timişoara de către societatea furnizoare, fără a fi însoţit de un delegat. Transportul a fost direcţionat spre acelaşi depozit din com. Dumbrăveni, jud. Suceava, unde şoferului i-a fost emisă fila CEC de către o persoană care s-a recomandat ca fiind P.V.

Cu ocazia efectuării constatării tehnico-ştiinţifice grafice s-a stabilit că scrisul de la rubrica „suma în litere" aparţine inculpatului G.I., iar semnătura este a aceleiaşi persoane. La data de 02 martie 2003 fila CEC emisă a fost introdusă spre decontare, însă a fost refuzată la plată pentru motivul precizat anterior.

Inculpatul G.I. a refuzat să dea declaraţii, motiv pentru care, coroborat şi cu celelalte probe, s-a apreciat că acesta este cel care s-a recomandat ca fiind P.V. şi care a emis fila CEC refuzată ulterior la plată, cauzându-se prin aceasta prejudiciul reclamat.

Reprezentanţii SC G. SRL Timişoara nu au mai putut fi contactaţi la numerele de telefon ale societăţii.

5. La data de 01 aprilie 2005, SC M.T.C. SRL Fălticeni, reprezentată de C.C.I. - director, a formulat plângere penală din conţinutul căreia rezultă că au livrat marfa către SC R.C. SRL pentru achitarea căreia li s-a emis o fila CEC refuzată ulterior la plata.

Din cercetările efectuate s-a reţinut că la data de 22 februarie 2005 societatea menţionată a fost contactată telefonic de către o persoană care s-a recomandat cu numele de P.V. - director la SC R.C. SRL, care şi-a manifestat opţiunea de a achiziţiona marfa de la SC M.T. SRL, sens în care a trimis de la acelaşi nr. de fax o comandă mărfuri.

La aceeaşi dată s-a livrat către depozitul SC R.C. SRL situat în com. Dumbrăveni, cu facturile fiscale în valoare de 144.582.812 lei şi în valoare de 10.273.170 lei, profile cu bariera termică şi accesorii. Transportul a fost însoţit de către delegatul L.l. împreună cu A.I., şofer şi B.D., aceştia fiind aşteptaţi de către B.V. Inculpatul B.V. a semnat contractul de vânzare-cumpărare, după care a achitat delegatului SC M.T.C. SRL suma de 1000 euro drept garanţie pentru efectuarea plăţii şi i-a înmânat fila CEC, care a fost numai semnată, precizând că în zilele următoare se va prezenta la sediul firmei pentru a ridica diferenţa de marfa comandată şi pentru a achita diferenţa de preţ. Suma de 1000 euro urma a fi returnată în momentul în care era achitată în numerar întreaga cantitate de marfă.

Datorită faptului că în zilele următoare cei în cauză nu au mai răspuns la telefoane, la 30 de zile după data încheierii contractului, reprezentanta SC M.T.C. SRL a schimbat cei 1000 euro şi i-a încasat în baza chitanţei fiscale din 01 martie 2005, iar fila CEC a fost introdusă în bancă cu valoarea de 118.433.982 lei, însă a fost refuzată la plata din lipsă totală de disponibil, trăgător aflat în interdicţie bancară.

Martorul L.l. a declarat că la Dumbrăveni a fost aşteptat de către inculpatul B.V. (căruia i-a solicitat cartea de identitate în vederea completării contractului de vânzare-cumpărare) şi de o altă persoană, care s-a recomandat P.V. - director la SC R.C. SRL. Inculpatul B.V. a fost cel care a semnat fila CEC menţionată, facturile fiscale şi contractul de furnizare produse.

Odată cu efectuarea recunoaşterii după planşa fotografică s-a stabilit că cealaltă persoană care a participat la descărcarea mărfurilor şi care s-a recomandat cu numele de P.V. este inculpatul L.N. Aceste declaraţii au fost confirmate şi de declaraţiile martorilor B.D. şi A.l.

6. La data de 10 mai 2005, SC R.I. SRL Suceava, prin administratorul V.I.C., a formulat plângere penală din conţinutul căreia rezultă că societatea în cauză a livrat marfa către SC R.C. SRL, marfa pentru achitarea căreia a fost emisă o filă CEC refuzată ulterior la plată.

S-a stabilit că la începutul lunii februarie 2005, SC R. SRL a fost contactată telefonic de către o persoană care s-a recomandat G.I., reprezentant al SC R.C. SRL. Acesta şi-a manifestat opţiunea de a cumpăra materiale de construcţie necesare amenajării unei hale de producţie, discutând telefonic despre preţul tablei tip ţigla şi accesoriile acesteia şi despre modalitatea de plata, respectiv prin filă CEC.

La o dată ulterioară, G.I. s-a prezentat la depozitul SC R. SRL unde a lăsat drept garanţie fila CEC, urmând ca după o săptămână să-i fie livrată şi marfa comandată, fila CEC în cauză fiind doar semnată şi ştampilată.

La data de 24 februarie 2005, G.I. s-a prezentat din nou la depozitul societăţii de unde a încărcat 21 tipuri produse pentru acoperiş întocmindu-se factura fiscală în valoare de 209.443.284 lei. în acelaşi timp s-a completat de către un salariat al SC R. SRL şi fila CEC lăsată anterior garanţie, scadentă la data de 24 martie 2005, filă CEC ce a fost refuzată la plată pe motivul lipsă totală disponibil în cont, trăgător aflat în interdicţie bancară, filă CEC retrasă din circulaţie.

Odată cu efectuarea recunoaşterii după planşa fotografică, numitul L.C.E. l-a indicat cu certitudine pe inculpatul G.I. ca fiind persoana care a ridicat marfa pe care a achitat-o cu fila CEC în cauză.

7. La data de 09 iunie 2005, SC D.S. SRL Suceava, prin administratorul P.V., a formulat plângere penală, din conţinutul căreia rezultă că la data de 14 februarie 2005 inculpatul L.N. a achiziţionat două computere în valoare de 69.680.000 lei, pentru achitarea cărora a emis o filă CEC refuzată ulterior la plată pentru motivul lipsă totală disponibil, trăgător aflat în interdicţie bancară.

S-a stabilit că în luna februarie 2005, inculpatul L.N. s-a prezentat la SC D.S. SRL Suceava împreună cu nişte cunoştinţe ale administratorului societăţii, ocazie cu care inculpatul a fost prezentat acestuia. Cu această ocazie, şi-a manifestat dorinţa de a achiziţiona un computer pe care îl va ridica şi achita la o dată ulterioară.

La data de 14 februarie 2005, cunoscând faptul că administratorul societăţii este plecat din localitate, inculpatul L.N. s-a prezentat la SC D.S. SRL, optând şi interesându-se de configuraţia altui calculator. În final, inculpatul a consimţit să achiziţioneze ambele sisteme, astfel încât angajaţii societăţii i-au ambalat produsele şi au întocmit facturile fiscale şi certificatele de garanţie.

Pentru primul sistem factura fiscală era în valoare de 47.100.000 lei, iar pentru cel de-al doilea în valoare de 22.580.000 lei, ambele certificate de garanţie fiind semnate de către L.N. Pentru achitarea produselor L.N. a semnat fila CEC, însă a precizat că nu ştie să completeze toate rubricile, motiv pentru care fila CEC în cauză a fost completată de către angajata SC D.S. SRL.

La plecare, profitând de neatenţia contabilei, inculpatul a sustras factura fiscală pentru cel de-al doilea calculator. La data scadentă, fila CEC a fost introdusă spre decontare fiind refuzată la plată pentru motivul lipsă totală disponibil, trăgător aflat in interdicţie bancară.

Ulterior, angajaţii SC D.S. SRL au observat că semnătura de pe certificatele de garanţie nu coincide cu semnătura de pe fila CEC, deşi în ambele cazuri cel care a semnat aceste documente a fost inculpatul L.N.

Cu ocazia cercetărilor s-a constatat că fila CEC emisă în favoarea SC D.S. SRL de către L.N. face parte din acelaşi carnet de file CEC eliberat de B.R.D. pentru SC R.C. SRL, societate în care inculpatul nu are nici o calitate. Referitor la acest aspect cel în cauză a declarat că fila CEC respectivă i-a fost dată de către R.V., conform unei înţelegeri anterioare, aspect pe care nu l-a adus la cunoştinţa administratorului P.V., prezentând astfel fila CEC aparţinând SC R.C. SRL.

Din cercetările efectuate s-au stabilit următoarele:

În luna decembrie 2004, conform declaraţiei inculpatului B.V., acesta împreună cu inculpatul R.V. s-au deplasat în mun. laşi, unde au întocmit actul adiţional al SC R.C. SRL în care s-a menţionat că numiţii C.G. şi C.M.R. se retrag din societate cedând toate părţile sociale numitului B.V. şi SC M.C.T. SRL, cu menţiunea că SC M.C.T. SRL era administrată tot de către inculpatul B.V.

În baza actului adiţional şi a încheierii din 04 ianuarie 2005 a judecătorului delegat, registrul comerţului a emis Certificatul de înregistrare menţiuni la data de 04 ianuarie 2005, în urma căruia B.V. devine unic asociat şi administrator al SC R.C. SRL laşi. În mod asemănător s-a procedat şi la date anterioare când, la propunerea aceluiaşi R.V., B.V. a devenit administrator al SC M.C.T. SRL, SC E.J.P. SRL, SC F. SRL.

După ce a devenit administratorul SC R.C. SRL, la data de 10 ianuarie 2005, inculpatul B.V. a depus la B.R.D. - Sucursala laşi şi specimenul de semnătură în bancă, obţinând carnetul de file CEC (vol. II, f. 325 - 351, f. 442 - 458 ds. u.p.).

La data de 27 ianuarie 2005, inculpatul R.V. împreună cu inculpatul G.I. s-au deplasat în corn. Dumbrăveni, jud. Suceava, unde au închiriat în baza unui contract, de la numitul P.l., o hală şi o magazie, contractul fiind întocmit pe numele lui G.I. şi semnat de către acesta (vol. II, f. 293).

La aceeaşi dată, respectiv 27 ianuarie 2005, inculpatul R.V. împreună cu inculpatul B.V. au închiriat de la numita l.H. una din camerele apartamentului acesteia situat pe str. A.N. din mun. Suceava.

Din declaraţia martorei l.H. rezultă că printr-o agenţie imobiliară a oferit spre închiriere una din camerele apartamentului său. La data de 27 ianuarie 2005, a fost înştiinţată de către angajata agenţiei că au existat două persoane care doreau să închirieze camera respectivă. În incinta agenţiei, l.H. s-a întâlnit cu două persoane de sex bărbătesc din care una s-a recomandat R.V., cealaltă B.V., primul fiind cel care a semnat contractul de închiriere. Ulterior, R.V. a instalat în camera închiriată şi un post telefonic, fără însă a achita proprietarei întreaga sumă reprezentând chiria şi cheltuielile de întreţinere (vol. II, f. 300 - 324 dos.u.p.). Numita l.H. l-a recunoscut pe R.V. în persoana celui care s-a recomandat cu acest nume, însă a declarat că persoana care s-a recomandat cu numele de B.V. nu este aceeaşi cu cea prezentată în planşa fotografică.

Prin adresa din 25 mai 2005 a B.R.D. a rezultat următoarea situaţie a conturilor SC R.C. SRL: 1. rulajul contului SC R.C. SRL în perioada 01 decembrie 2004 - 19 mai 2005 a fost de 112.138.587 lei; 2. societatea a înregistrat un număr de 17 refuzuri la plata; 3. societatea a intrat în interdicţie bancară la data de 03 martie 2005 pe motivul lipsei de disponibil în cont.

Din situaţia contului a rezultat că, după data la care administrator a devenit inculpatul B.V., respectiv în perioada 10 ianuarie 2005 - 03 martie 2005, societatea a efectuat rulaje modice, în contradicţie cu valoarea mărfurilor pe care Ie-a comandat în aceeaşi perioadă de la societăţile păgubite precizate anterior (vol. II, f. 351 - 355, 412 dos. u.p.).

De asemenea, s-a solicitat inspectoratelor de poliţie din ţară să comunice dacă există în lucru cauze asemănătoare cu privire la cei patru învinuiţi, rezultatul fiind următorul: Poliţia Sectorului 3 Bucureşti, I.P.J. Botoşani, I.P.J. Covasna, I.P.J. Neamţ şi I.P.J. laşi au comunicat că au înregistrate plângeri împotriva numiţilor B.V., R.V. şi G.I. care, în calitate fie de administratori, fie de reprezentanţi ai SC E.J.P. SRL, SC R.C. SRL, SC S. SRL, SC M. SRL, SC G. SRL au înşelat diferite societăţi comerciale din ţară prin emiterea de file CEC fără acoperire (vol. II, f. 413 -421 ds.u.p.).

La data de 06 ianuarie 2006, pe numele lui R.V. a fost emis mandatul de executare a pedepsei cu închisoarea pentru înşelăciune de către Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, reţinându-se că acesta, în calitate de administrator la SC M. SRL, a cumpărat marfa şi a emis bilete la ordin fără acoperire, iar prin neînregistrarea facturilor în contabilitate s-a sustras de la plata impozitului la stat.

Pe numele lui G.I. a fost emis mandat de arestare, în altă cauză, pentru comiterea aceloraşi genuri de fapte. Fiind audiat, a recunoscut faptul că a emis şi completat filele CEC către SC A.P. SRL. Contrar primei declaraţii, inculpatul a precizat că s-a angajat la SC R.C. SRL prin intermediul lui R.V. şi tot împreună cu acesta au închiriat depozitul de la Dumbrăveni. S-a mai reţinut că inculpatul avea cunoştinţă despre faptul că din camera închiriată pe str. A.N. se trimiteau comenzi la diferite societăţi din ţară, însă personal nu a semnat asemenea înscrisuri. Ulterior, inculpatul s-a prevalat de dispoziţiile art. 70 alin. (2) din C. proc. pen., refuzând să dea orice alte declaraţii (vol. Il, f. 461 - 471 ds.u.p.).

Prejudiciul total cauzat prin comiterea faptelor descrise anterior este de 4.305.531.769 lei, rămas nerecuperat.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în rechizitoriu, situaţie de fapt care s-a probat, în cursul urmăririi penale cu: plângerea şi declaraţia părţii civile SC A.P. SA Bucureşti (vol. I, f. 36-38, f. 41-49); declaraţiile martorilor (vol. I, f. 50-74); înscrisuri reprezentând: comenzi mărfuri, contract de vânzare-cumpărare, file CEC, facturi fiscale, justificări refuzuri bancare (vol. I, f. 75-108); declaraţia inculpatului G.I. (vol. II, f. 468-471); procese -verbale de recunoaştere după planşă fotografică (vol. I, f. 109, 119, 130); plângerea şi declaraţia părţii civile SC M.P.C. SRL Cluj (vol. I, f. 131 - 135); declaraţia martorului (vol. I, f. 136 - 140); recunoaşterea după planşa fotografică (vol. I, f. 157 - 162); înscrisuri reprezentând: facturi fiscale, file CEC, contract de vânzare - cumpărare, comandă mărfuri, cerere justificare refuz bancar (vol. I, f. 131 - 156), plângerea şi declaraţia părţii civile SC G. SRL Timişoara (vol. I, f. 166); înscrisuri reprezentând: facturi fiscale, file CEC, contract de vânzare - cumpărare, comanda mărfuri, cerere justificare refuz bancar (vol. I, f. 168 - 175); constatare tehnico-ştiintifică (vol. I, f. 189 -197), plângerea şi declaraţia părţii civile SC M.T.C. SRL (vol. I, f. 198); declaraţiile martorilor (vol. I, f. 200, 201, 209 -212, 218, 219, 227, 228, 233); recunoaşterea după planşa fotografică (vol. I, f. 213-217, 220-226, 229-232); înscrisuri reprezentând: contract furnizare produse, comanda mărfuri, facturi fiscale, fila CEC, justificare refuz bancar (vol. I, f. 202 -208), plângerea şi declaraţia părţii civile SC R. SRL Suceava (vol. I, f. 234 -236); declaraţiile martorilor (vol. I, f. 237 - 241); recunoaşterea după planşa fotografică (vol. I, f. 242 - 246); înscrisuri reprezentând: contract furnizare produse, comandă mărfuri, facturi fiscale, fila CEC, justificare refuz bancar (vol. I, f. 247-253), plângerea şi declaraţia părţii civile SC D.S. SRL Suceava (vol. I, f. 254-270); declaraţiile martorilor (vol. I, f. 280, 284, 285, 289-292); recunoaşterea după planşa fotografică (vol. I, f. 281, 283, 287); înscrisuri reprezentând: contract furnizare produse, comanda mărfuri, facturi fiscale, fila CEC, justificare refuz bancar (vol. I, f. 271 - 273), iar în cursul cercetării judecătoreşti cu declaraţiile martorilor coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.

Instanţa de fond a apreciat că, în drept, fapta inculpatului R.V. întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26, rap. la art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), însă, având în vedere că inculpatul R.V. a decedat în cursul procesului penal la data de 19 august 2007, conform extrasului de deces eliberat de Primăria mun. Suceava (f. 454 vol. I dos. fond), în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal privind pe acest inculpat, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ca urmare a decesului făptuitorului.

Cu privire la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinută în sarcina inculpatului B.V., instanţa de fond a constatat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) cu aplic. art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. c) C. pen., motivat de faptul că acesta nu a avut cunoştinţă de cuantumul prejudiciului care a fost creat ca urmare a acţiunilor celorlalţi coinculpaţi şi nici nu a urmărit acest lucru.

S-a reţinut că, potrivit art. 28 C. pen., circumstanţele privitoare la persoana unui participant nu se răsfrâng asupra celorlalţi. Circumstanţele privitoare la faptă se răsfrâng asupra participanţilor, numai în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului B.V., instanţa de fond a ţinut seama de gradul de pericol social al faptei, de împrejurările săvârşirii acesteia, precum şi de persoana inculpatului, fără antecedente penale nu a mai fost cercetat pentru săvârşirea vreunei fapte penale şi având o poziţie procesuală de recunoaştere şi regret a faptei comise, motiv pentru care s-au reţinut în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., făcând aplicarea disp. art. 76 lit. c) C. pen., referitoare la efectele circumstanţelor atenuante.

În considerarea acestor criterii, s-a apreciat că scopul pedepsei penale, prev. de art. 52 C. pen., de reeducare a inculpatului şi de prevenire a săvârşirii altor infracţiuni, poate fi atins prin aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., instanţa de fond a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, s-a acordat în favoarea inculpatului B.V. beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei, conform art. 81 şi următoarele C. pen., pe durata termenului de încercare de 4 ani, calculat conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii aplicate prin prezenta sentinţă.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului L.N. de a emite către SC D.S. SRL o filă CEC aparţinând SC R.C. SRL, deşi nu avea nici o calitate în această societate, iar fila CEC în cauză făcea parte din acelaşi carnet de file CEC ridicat de B.V. de la B.R.D. laşi, toate refuzate ulterior la plată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen. Nu s-a putut proba participarea inculpatului L.N. la întreaga activitate infracţională desfăşurată de către inculpaţii R.V., G.I. şi B.V., declaraţia inculpatului B.V. neputând fi susţinută cu alte probe şi mijloace de probe.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului L.N., instanţa de fond a ţinut seama de gradul de pericol social al faptei, de împrejurările săvârşirii acesteia, precum şi de persoana inculpatului, administrator la SC T. SA şi având o poziţie procesuală de recunoaştere şi regret a faptei comise, motiv pentru care s-au reţinut în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., făcând aplicarea disp. art. 76 lit. c) C. pen., referitoare la efectele circumstanţelor atenuante.

În considerarea acestor criterii, instanţa a apreciat că scopul pedepsei penale, prev. de art. 52 C. pen., de reeducare a inculpatului L.N. şi de prevenire a săvârşirii altor infracţiuni, poate fi atins prin aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, instanţa a acordat în favoarea inculpatului L.N. beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei, conform art. 81 şi următoarele C. pen., pe durata termenului de încercare de 3 ani, calculat conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii aplicate prin această sentinţă.

Inculpatul G.I. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina sa în complicitate la infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., întrucât a fost de bună credinţă şi nu a avut intenţia de a înşela.

Instanţa de fond a constatat, însă, că din probele administrate în cauză rezultă că faptele inculpatului G.I. care împreună cu inculpatul R.V. a participat la închirierea depozitului din com. Dumbrăveni, unde au fost transportate toate mărfurile comandate de la societăţile prejudiciate, după care, în mod repetat, fără nici o calitate în SC R.C. SRL, a emis file CEC către SC M.P.C. SRL, SC A.P. SRL, SC R. SRL şi SC G. SRL, instrumentele de plata emise fiind ulterior refuzate la plată, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi. art. 37 lit. a) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului G.I., instanţa de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, împrejurările săvârşirii acesteia, precum şi persoana inculpatului care a mai fost condamnat anterior prin sentinţa penală nr. 5241 din 24 octombrie 2002 a Judecătoriei laşi, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208, 209 lit. g) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208, 209 lit. g), i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, această condamnare reprezentând primul termen al recidivei postcondamnatorii.

În considerarea acestor criterii, instanţa a apreciat că scopul pedepsei penale, prev. de art. 52 C. pen., de reeducare a inculpatului G.I. şi de prevenire a săvârşirii altor infracţiuni, poate fi atins prin aplicarea unei pedepse de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a), reţinând în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., făcând aplicarea disp. art. 76 lit. c) C. pen., referitoare la efectele circumstanţelor atenuante, având în vedere persoana şi poziţia procesuală corectă a inculpatului.

Astfel, în temeiul art. 61 alin. (2) C. pen., instanţa de fond a revocat liberarea condiţionată a restului de 533 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 5241 din 24 octombrie 2002 a Judecătoriei laşi, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin această sentinţă, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.

Soluţionând latura civilă a cauzei, instanţa de fond a constatat recuperat prejudiciul cauzat părţii civile SC G.C. SRL - laşi.

Constatând că cererile formulate de părţile civile SC A.P. SA - Bucureşti, SC M.P.C. SRL - Cluj, SC G. SRL Timişoara, SC M.T.C. SRL Fălticeni şi SC R.I. SRL - Suceava sunt întemeiate, fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale prev. de art. 998, 999 C. civ., Ie-a admis, după cum urmează:

Instanţa de fond a obligat în solidar inculpaţii R.V., G.I. şi B.V. să plătească despăgubiri civile următoarelor părţi civile, astfel:

- 301.011 RON către SC A.P. SA - Bucureşti (cf. filei 40 ds. fond - vol. I);

- 70.805 RON către SC M.P.C. SRL - Cluj (cf. filei 89 ds. fond - vol. I);

- 19.040 RON către SC G. SRL Timişoara (cf. filei 67 ds. fond vol. l);

- 11.844 RON către SC M.T.C. SRL -Fălticeni (conform fila 71 ds. fond - vol. I) şi

- 20.945 RON către SC R.I. SRL - Suceava (cf. filei 119 dosar fond vol. I).

Referitor la obligarea inculpatului R.V. (decedat anterior pronunţării sentinţei), instanţa de fond a constatat că până la această dată nu s-a solicitat deschiderea procedurii succesorale. Prin neobligarea acestui inculpat la plata despăgubirilor civile s-ar încălca dreptul creditorilor la recuperarea întregului prejudiciu precum şi dreptul celorlalţi inculpaţi la intentarea unei eventuale acţiuni în regres, atâta timp cât nu au fost identificaţi moştenitorii legali (rudele cu vocaţie succesorală sau statul român) sau testamentari. Instanţa de fond a apreciat că aceste aspecte ale răspunderii civile delictuale vor fi avute în vedere cu ocazia dezbaterii succesiunii după defunct, creditorii sau coinculpaţii având la îndemână acţiunile în justiţie reglementate de C. civ.

Inculpatul L.N. a fost obligat să plătească părţii civile SC D.S. SRL Suceava suma de 6.968 RON, cu acelaşi titlu (conform cererii de la fila 28 ds. fond vol. l).

În temeiul art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului suma de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, iar suma de 400 RON (2X200) - onorarii avocaţi oficiu - se va din fondurile M.J. către Baroul de Avocaţi Suceava.

Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi inculpaţii G.I., L.N. şi B.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava a susţinut că nelegalitatea sentinţei constă în aceea că instanţa de fond a dispus în mod greşit schimbarea încadrării juridice în ce priveşte pe inculpatul B.V. din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), deşi din toate probele administrate în cauză rezultă fără dubiu că inculpatul a participat în mod direct la comiterea infracţiunii în forma sa agravantă, respectiv înşelăciune care a avut consecinţe deosebit de grave prev. de alin. (5) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)

S-a apreciat că netemeinicia constă în aceea că instanţa de fond a făcut o individualizare greşită a pedepsei aplicată inculpatului L.N., respectiv 1 an cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen., reţinându-se în mod nejustificat circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. S-a apreciat că nici modalitatea de executare, respectiv suspendarea condiţionată a executării pedepsei, nu este justificată şi aceasta faţă de împrejurările concrete ale săvârşirii infracţiunii, faţă de prejudiciul creat prin această infracţiune şi faţă de persoana inculpatului, care deşi nu se află în stare de recidivă, a mai comis infracţiuni de acelaşi gen faţă de care s-a împlinit termenul de reabilitare.

În apelul formulat, inculpatul G.I. a susţinut că pedeapsa aplicată este prea mare raportat la faptele pentru care a fost trimis în judecată.

Inculpatul L.N. nu a motivat apelul, iar inculpatul B.V. a arătat că nu se face vinovat de faptele pentru care a fost trimis în judecată, din probele administrate, respectiv audierea martorilor, rezultând că el nu a participat la comiterea faptelor alături de ceilalţi inculpaţi.

Prin Decizia penală nr. 16 din 1 aprilie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii G.I. şi B.V. şi ca tardiv formulat apelul declarat de inculpatul L.N., împotriva sentinţei penale nr. 191 din 11 iunie 2008 a Tribunalului Suceava.

Au fost obligaţi fiecare din inculpaţii - apelanţi G.I. şi L.N. să plătească statului câte 450 lei cheltuieli judiciare din apel, din care sumele de câte 150 lei, onorarii avocaţi oficiu, se vor avansa din fondurile M.J. în contul Baroului Suceava.

A fost obligat inculpatul-apelant B.V. să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare din apel.

S-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava. A fost desfiinţată în parte sentinţa penală nr. 191 din 11 iunie 2008 a Tribunalului Suceava şi în rejudecare:

S-a dispus înlăturarea aplicarea disp. art. 81 C. pen., 71 alin. (1) şi (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen.

A fost condamnat inculpatul B.V. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. a) C. proc. pen. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) rap. la art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen.

S-au interzis inculpatului G.I. drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pentru o perioadă de 2 ani.

A înlăturat, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul L.N., aplicarea disp. art. 81 C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare acestei decizii.

S-a stabilit că celelalte cheltuieli judiciare din apel rămân în sarcina statului.

Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza, în conformitate cu dispoziţiile art. 371, art. 378 C. proc. pen., instanţa de prim control judiciar a reţinut că instanţa de fond a apreciat corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză, soluţionând legal şi temeinic latura civilă, dar a dat o greşită încadrare juridică faptei comise de inculpatul B.V. şi în raport cu faptele comise nu a individualizat corect pedepsele aplicate inculpaţilor B.V. şi L.N.

În considerentele deciziei s-a reţinut că, din toate probele administrate în cauză rezultă fără dubiu că inculpatul B.V. a participat în mod direct la comiterea infracţiunii în forma sa agravantă, respectiv înşelăciune care a avut consecinţe deosebit de grave prev. de alin. (5) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)

Astfel, în cursul lunii ianuarie 2005, inculpatul B.V., la propunerea inculpatului R.V., a devenit administratorul SC R. SRL laşi şi în această calitate a ridicat de la B.R.D. - Sucursala laşi un carnet cu file CEC şi a depus specimen de semnătură în bancă.

Imediat după aceasta, cei doi au închiriat o garsonieră în mun. Suceava, unde au instalat o linie telefonică şi un fax, iar inculpaţii R.V. şi G.I. au închiriat şi un depozit în comuna Dumbrăveni, judeţul Suceava. În baza probelor administrate în cauză s-a dovedit că scopul activităţii tuturor inculpaţilor a fost acela de a obţine foloase materiale injuste prin folosirea de nume fictive şi de file CEC pentru plata mărfurilor pe care le-au comandat de la 6 societăţi comerciale din ţară, file CEC care au fost refuzate la plată pentru lipsa disponibilului în cont.

În aceste condiţii nu se poate reţine ca inculpatul B.V. nu a comis fapta în forma agravată, atâta timp cât el a înlesnit toate aceste activităţi.

În ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate inculpatului B.V. şi modalitatea de executare a pedepselor aplicate acestuia şi inculpatului L.N., instanţa de apel a considerat că au fost greşit stabilite raportat la faptele comise şi la faptul că inculpatul L.N. a mai suferit condamnări pentru acelaşi gen de fapte chiar dacă între timp a fost reabilitat.

Faptul că imediat după ce s-a constatat reabilitarea a comis acelaşi gen de fapte demonstrează că acesta nu s-a reeducat.

În consecinţă, instanţa de apel a considerat că scopul pedepsei prevăzut la art. 52 C. pen. va putea fi atins numai prin mărirea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului B.V. la 4 ani închisoare şi executarea acestei pedepse în regim de detenţie iar pentru inculpatul L.N., prin executarea pedepsei în regim de detenţie.

S-a reţinut că deşi art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) prevede ca în cazul în care infracţiunea comisă de inculpaţi îmbracă forma agravantă prevăzută la alin. (5), aplicarea pedepsei complementare este obligatorie, instanţa de fond a omis acest lucru.

Pe cale de consecinţă, instanţa de apel a aplicat inculpaţilor B.V. şi G.I. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani, considerând că raportat la faptele comise, aceştia sunt nedemni pentru exercitarea acestor drepturi pe perioada stabilită.

Analizând activitatea infracţională a inculpatului G.I., în cauza dedusă judecăţii precum şi antecedenţa penală bogată a acestuia, instanţa de apel a apreciat că instanţa de fond a stabilit corect cuantumul pedepsei şi modalitatea de executare pentru acest inculpat.

În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpatul L.N., instanţa a constatat că acesta este tardiv.

S-a reţinut că, potrivit art. 363 C. proc. pen., termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, şi curge de la pronunţare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau de la comunicare pentru părţile care au lipsit atât la dezbateri cât şi la pronunţare.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatul L.N. a lipsit atât la dezbateri cât şi la pronunţare şi hotărârea i-a fost comunicată la data de 16 iunie 2008, recursul formulat de acesta fiind înregistrat la data de 01 iulie 2008, peste termenul de 10 zile prevăzut de lege.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii L.N. şi B.V.

Recurentul inculpat L.N., prin recursul declarat, a criticat Decizia instanţei de apel sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei şi menţinerea sentinţei, ca legală şi temeinică, întrucât scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia.

Prin recursul declarat de inculpatul B.V., astfel cum a fost susţinut de apărătorul desemnat din oficiu, au fost invocate cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 şi 14 C. proc. pen., solicitându-se, în principal, achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât există dubii cu privire la vinovăţia acestuia, iar în subsidiar reindividualizarea pedepsei inculpatului şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul inculpatului L.N. este fondat, iar recursul inculpatului B.V. este nefondat.

Astfel, se constată că instanţa de apel nu a făcut o justă individualizare a pedepsei inculpatului L.N., în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sub acest aspect Decizia fiind supusă casării în baza art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei, din care rezultă că inculpatul a achitat în totalitate prejudiciul cauzat părţii civile SC D.S. SRL, faptul că ulterior săvârşirii infracţiunii acesta a avut o atitudine corectă în societate, Înalta Curte apreciază că scopul educativ şi preventiv al pedepsei aplicate inculpatului L.N. poate fi atins chiar şi fără executarea acesteia, instanţa de fond dispunând corect suspendarea condiţionată a executării pedepsei, conform art. 81 C. pen.

Referitor la recursul declarat de inculpatul B.V., Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., invocate de acesta, în sensul greşitei sale condamnări, nu sunt incidente în cauză, întrucât probele administrate în faza urmăririi penale şi la instanţa de fond dovedesc că faptele, împrejurările săvârşirii acestora ŞI vinovăţia inculpatului au fost judicios stabilite, pronunţându-se în mod corect condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de 254 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art 41 alin. (2) C. pen.

Astfel, în cursul lunii ianuarie 2005, la propunerea inculpatului R.V., inculpatul B.V. a devenit asociat şi administrator al SC R.C. SRL laşi, prin cesionarea părţilor sociale de la numiţii C.G. şi C.M., a depus specimen de semnătură la B.R.D. - Sucursala laşi şi a ridicat un carnet de file CEC. De asemenea, împreună cu inculpatul G.I. a închiriat o garsonieră în municipiul Suceava, după care, împreună şi cu inculpatul R.V., au făcut comenzi pentru diferite mărfuri la mai multe societăţi din ţară. Pentru depozitarea mărfurilor ce urmau a fi achiziţionate, inculpaţii G.I. şi R.V. au închiriat şi o hală în comuna Dumbrăveni.

Aşa cum a arătat chiar inculpatul în declaraţiile date în faza de urmărire penală (f. 434-458 vol. II dosar urmărire penală) şi la instanţa de fond (f. 245), acesta a semnat mai multe file CEC în alb şi mai multe comenzi de livrare marfă către diferite societăţi din tară. Tot din declaraţiile inculpatului rezultă că, deşi nu a participat în mod nemijlocit la toate tranzacţiile efectuate de ceilalţi inculpaţi, şi-a dat seama că afacerile derulate de SC R.C. SRL, al cărui reprezentant legal era, sunt nelegale.

Nici cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., invocat de inculpatul B.V., în sensul greşitei individualizări a pedepsei dispusă de instanţa de apel, nu este incident în cauză.

Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Fată de circumstanţele reale ale comiterii infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în condiţiile reţinerii de către instanţa de fond a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, aplicată de instanţa de apel, este corect individualizată, fiind în măsură să asigure realizarea scopului pedepsei, prev. de art. 52 C. pen., de reeducare a inculpatului şi de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul L.N. împotriva Deciziei penale nr. 16 din 1 aprilie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.

Se va casa, în parte, Decizia penală atacată şi, rejudecând, se va menţine sentinţa penală nr. 191 din 11 iunie 2008 a Tribunalului Suceava, secţia penală, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul L.N.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

În baza art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva aceleiaşi decizii penale.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului inculpatului L.N. vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat B.V. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul L.N. împotriva Deciziei penale nr. 16 din 1 aprilie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.

Casează, în parte, Decizia penală atacată şi rejudecând:

Menţine sentinţa penală nr. 191 din 11 iunie 2008 a Tribunalului Suceava, secţia penală, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul L.N.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului inculpatului L.N. rămân în sarcina statului.

Obligă recurentul inculpat B.V. la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C., iar suma de 75 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales al inculpatul L.N., se va plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2010.

#Inselaciune. Jurisprudenta

← ICCJ. Decizia nr. 4531/2010. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3584/2010. Penal. Tăinuirea unui bun provenit... →

ICCJ. Decizia nr. 516/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 516/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs