ICCJ. Decizia nr. 4537/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4537/2010
Dosar nr. 976/36/2010
Şedinţa publică din 14 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Constanţa, prin Sentinţa penală nr. 85/P din 14 septembrie 2010, în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins plângerea formulată de petenta Agenţia Naţională de Integritate, împotriva Rezoluţiei nr. 139/II/2/2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa din 2 iulie 2010 în Dosarul nr. 33/P/2010 al aceluiaşi parchet.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că Agenţia Naţională de Integritate, cu sediul în Bucureşti, a sesizat că V.M., judecător la Judecătoria Tulcea, în declaraţia de avere depusă la 14 august 2008, nu a declarat, pentru anul fiscal 2007, un venit net de 9.525 RON obţinut din activitatea de avocat, astfel că ar fi săvârşit infracţiunea de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Prin Rezoluţia din 22 martie 2010 emisă în Dosarul nr. 33/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (4), (6), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de V.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), actul procurorului reţinând că suma de 9.525 RON obţinută de V.M. din activitatea de avocat desfăşurată în perioada ianuarie - aprilie 2007 a fost declarată la Administraţia Finanţelor Publice Tulcea, a plătit impozitul stabilit, respectiv 1.524 RON, precum şi 5.600 RON contribuţie asigurări sociale, deci, suma ce ar fi trebuit declarată este mai mică decât totalul sumelor pe care ea deja le achitase, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), respectiv intenţia.
Instanţa de fond, verificând plângerea petentei, a reţinut că faţă de actele premergătoare efectuate, nu au intervenit elemente noi care să nu fi fost analizate.
Împotriva sentinţei, petenta, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac motivată în scris pe considerentul că potrivit dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 144/2007, fapta uneia dintre persoanele prevăzute de lege, care, cu intenţie, depune o declaraţie de avere care nu corespunde adevărului, constituie fals în declaraţii şi se pedepseşte potrivit C. pen., astfel că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii menţionate.
Recursul nu este fondat.
Este de amintit cu preeminenţă că în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., verificând plângerea, se examinează rezoluţia atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului cauzei, precum şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Infracţiunea de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), este definită ca declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituţii de stat, ... în vederea producerii de consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte pentru producerea acelei consecinţe.
În cauză, actul de constatare al Agenţiei Naţionale de Integritate, datat 8 ianuarie 2010, a reţinut că V.M., judecător la Judecătoria Tulcea, nu a declarat venitul net în sumă de 9.525 RON obţinut în anul fiscal 2007 din activitatea de avocat avută anterior admiterii în magistratură.
Verificându-se, în faza actelor premergătoare respectiva sesizare, în mod legal s-a concluzionat că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive, acela al elementului material al laturii obiective, nedeclararea, în declaraţia de avere întocmită de magistrat la data pensionări, a sumei, nu a produs consecinţe juridice, cei 9.525 RON fiind declarată la organul fiscal, V.M. neintenţionând să ascundă existenţa sumei şi provenienţa ei, ea a plătit impozitul datorat, deci lipseşte şi latura subiectivă.
În aceste condiţii, intervenirea cazului de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen., rezoluţia şi implicit hotărârea instanţei de fond, sunt legale, recursul declarat de petentă urmând a fi respins ca nefondat în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, petenta recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta Agenţia Naţională de Integritate împotriva Sentinţei penale nr. 85/P din 14 septembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petentă la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4536/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2087/2010. Penal → |
|---|
