ICCJ. Decizia nr. 4558/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4558/2010
Dosar nr. 1606/2/2010
Şedinţa publică din 15 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 123 din 6 mai 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca tardivă, plângerea petentului Z.C.F. împotriva Rezoluţiei din data de 26 octombrie 2009, adoptată în Dosarul nr. 1286/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a Rezoluţiei din data de 18 ianuarie 2010, din Lucrarea nr. 1/11/2/2010 a aceleiaşi unităţi de parchet.
A obligat petentul la 300 RON cheltuieli judiciare statului. Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 22 februarie 2010, s-a înregistrat pe rolul acestei Curţi plângerea petentului Z.C.F. împotriva Rezoluţiei din data de 26 octombrie 2009, adoptată în Dosarul nr. 1286/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, şi a Rezoluţiei din data de 18 ianuarie 2010, din Lucrarea nr. 1/11/2/2010, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cu motivarea că cele două acte sunt nelegale şi netemeinice şi, apreciind că din probele dosarului se impunea începerea urmăririi penale, a invocat în drept dispoziţiile art. 278 şi 2781 C. proc. pen.
Prin Rezoluţia din data de 26 octombrie 2009, adoptată în Dosarul nr. 1286/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus neînceperea urmăririi penale - cu privire la plângerea formulată de petentul Z.C.F., faţă de intimaţii B.M., N.Ş. şi S.M., sub aspectul săvârşirii de către aceştia a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
în motivarea acestei rezoluţii, procurorul de caz a arătat că - din actele premergătoare efectuate - cele susţinute de petent nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă.
Actul emis de procurorul de caz a fost confirmat prin Rezoluţia din data de 18 ianuarie 2010, din Lucrarea nr. 1/11/2/2010, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Împotriva ambelor rezoluţii anterior menţionate (cea din urmă comunicată persoanei vătămate, prin scrisoare recomandată; primită şi semnată de petent la data de 21 ianuarie 2010), a formulat plângere petentul Z.C.F.
Verificând rezoluţiile contestate, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarele înaintate de parchet, precum şi a înscrisurilor prezentate de petent, după rămânerea în pronunţare, Curtea a constatat că plângerea cu care a fost sesizată este tardiv introdusă, pentru considerentele ce s-au arătat în cele ce urmează:
Împotriva măsurilor şi a actelor de urmărire penală, se poate face plângere de către orice persoană, dacă prin aceasta s-a adus o vătămare intereselor sale legitime.
Împotriva actelor procurorului se poate face plângere care se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel. Dacă plângerea a fost respinsă, persoana vătămată poate face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278 C. proc. pen., la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
În cazul în care, prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel nu a soluţionat plângerea în termenul prev. de art. 277, termenul prevăzut în alin. (1) curge de la data expirării termenului iniţial, de 20 de zile.
Verificând dosarul cauzei, Curtea a reţinut că plângerea petentului Z.C.F. împotriva Rezoluţiei din 26 octombrie 2009 dată în Dosarul nr. 1286/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a Rezoluţiei din 18 ianuarie 2010 a aceluiaşi parchet, este tardivă.
Astfel, cum rezultă din actele aflate în dosarul cauzei, rezoluţia procurorului general i-a fost comunicată petentului Z.C.F. pe data de 21 ianuarie 2010, fapt atestat de confirmarea de primire aflată la fila 1 a Lucrării nr. 1/11/2/2010, iar petentul a formulat plângere pe data de 22 februarie 2010, deci cu depăşirea termenului de 20 de zile menţionat de C. proc. pen.
Prin urmare, plângerea petentului va fi respinsă, ca fiind tardiv formulată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, petiţionarul Z.C.F. a declarat recurs, fără a se prezenta la instanţă pentru a-l susţine, însă a depus la dosarul cauzei concluzii scrise solicitând soluţionarea cauzei în lipsă.
Examinând recursul declarat de petiţionar, Înalta Curte, apreciază că acesta este nefondat.
Înalta Curte, constată că într-adevăr petiţionarul Z.C.F. a formulat plângerea întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., cu depăşirea termenului de 20 de zile, care este un termen imperativ şi nu de recomandare, iar nerespectarea acestuia conducând la decăderea din acest drept.
Astfel, din actele şi lucrările dosarului rezultă că rezoluţia procurorului general i-a fost comunicată petentului Z.C.F., pe data de 21 ianuarie 2010, fapt atestat de confirmarea de primire aflată la fila 1 a Lucrării nr. 1/11/2/2010, iar petentul a formulat plângere la instanţă la data de 22 februarie 2010, deci cu depăşirea termenului de 20 de zile menţionat de C. proc. pen.
Prin urmare, plângerea petentului în mod corect a fost respinsă de instanţa de fond, ca fiind tardiv formulată.
Aşadar, pentru toate aceste considerente, apreciind că sentinţa pronunţată în cauză este legală şi temeinică şi corect motivată în fapt şi în drept, văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din acelaşi cod va obliga recurentul Z.C.F. la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul Z.C.F. împotriva Sentinţei penale nr. 123 din 6 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l penală.
Obligă recurentul-petiţionar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4555/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2200/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
