ICCJ. Decizia nr. 4524/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4524/2010
Dosar nr. 1569/114/2009
Şedinţa publică din 14 decembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Buzău, prin Sentinţa penală nr. 194 din 11 decembrie 2009, a condamnat pe inculpatul N.G. (fără antecedente penale) la 7 ani închisoare pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi a art. 76 lit. a) C. pen., precum şi la 7 ani închisoare pentru aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi a art. 76 lit. a) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 7 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 65 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (3) C. pen., inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b), d), e) C. pen., pe durata de 5 ani.
În baza dispoziţiilor art. 67 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a degradării militare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b), d), e) C. pen. pe durata executării pedepsei.
Pe latură civilă, s-a luat act că partea vătămată L.I., prin reprezentant legal R.L., nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a se pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La 11 octombrie 2008, R.L. a sesizat organele de cercetare penală despre faptul că în jurul orelor 12:00, din ziua de 11 octombrie 2008, N.G., consătean, a luat-o din locuinţă pe fiica ei în vârstă de 12 ani, L.I., a dus-o la casa lui N.A., aici încercând să o violeze.
Un echipaj din cadrul I.P.J. Buzău, deplasându-se, însoţit de doi martori asistenţi, la locuinţa lui N.A. situată în satul D., comuna P. pe o uliţă, casa învecinându-se la nord cu cea a lui R.L., fiica acesteia, L.I., în prezenţa mamei ei, Ie-a indicat poliţiştilor poarta de acces pe unde a intrat, aleea pietruită parcursă până la o altă poartă, aici ea spunând că a fost aşteptată de N.G., acesta a prins-o de braţ, a dus-o într-un grajd aflat în partea din spate a curţii, Ie-a indicat locul aflat între un stâlp de susţinere a tavanului şi iesle, aici se aflau resturi de paie ce prezentau urme de tasare şi de răvăşire. Fata a continuat să spună că N.G. a încercat să o violeze, după care a indicat o portiţă din lemn situată lângă peretele grajdului pe unde a trecut către gardul despărţitor de casa familiei ei şi a arătat locul de unde N.G. a aruncat-o peste gard, în curtea casei ei.
Examinându-se acea porţiune de gard, s-a constatat că prezenta urme de îndoire, iar în dreptul acelei porţiuni, în curtea casei fetei, se afla o bucată de teracotă, fetiţa declarând că în cădere s-a lovit de ea, cu spatele.
Tot în acele împrejurări, minora a acuzat dureri în zona vaginului.
Raportul de expertiză medico-legală din 22 octombrie 2008 a înscris că minora a prezentat deflorare veche, de mai mult de 12 - 14 zile, data de producere neputând fi precizată. S-a mai reţinut că pe cap, trunchi şi membre nu a prezentat urme de violenţă, iar pe frotiul examinat nu s-au evidenţiat spermatozoizi.
R.L. a declarat că reîntorcându-se acasă, în preajma prânzului din ziua de 11 octombrie 2008, şi-a găsit 3 copii în curtea vecinei N.A. şi la întrebarea ei ce caută acolo, fiul F., în vârstă de 8 ani, i-a răspuns că după ce ea a plecat, N.G. a venit la ei, a luat-o pe I. şi a dus-o în curtea vecinei lor.
După acest episod, R.L. a susţinut că şi-a strigat copila şi pentru că aceasta nu i-a răspuns, s-a deplasat până la poarta ce ducea la o curte de păsări şi a constatat că era închisă cu un zăvor. La un moment dat, fata a strigat din curtea lor, mama ei a revenit şi a văzut-o venind dinspre gardul ce despărţea cele două curţi, era descheiată la pantaloni, avea paie în păr şi plângea. Întrebând-o ce s-a întâmplat, fetiţa i-a relatat că imediat după ce plecase, N.G. a chemat-o să vină la N.A. pentru a scoate ouă din coteţul păsărilor, dar când a ajuns, a luat-o cu forţa, a dus-o în grajd, a trântit-o pe un rest de fân, a dezbrăcat-o şi a încercat să o violeze, dar când a auzit strigătele lui R.L. a aruncat-o peste gard şi a fugit printr-o vie.
Mama minorei a mai declarat că după aproximativ 10 minute după ce fata îi spusese ce s-a întâmplat, N.G. a apelat-o pe telefonul mobil şi i-a cerut să nu depună plângere pentru că-i va plăti cât cere şi, oricum, nu i-a făcut nimic fetei. A mai declarat că şi ulterior a fost sunată, N.G. adresându-i cuvinte obscene.
Audiată fiind în prezenţa mamei, L.I. a declarat că la 11 octombrie 2008, între orele 11 - 12, în timp ce se afla acasă cu fraţii mai mici, a fost strigată de N.G.; acesta i-a cerut să-l însoţească la cumnata lui pentru a-i scoate ouă dintr-un coteţ, ea a acceptat pentru că mai făcuse acest lucru, dar când a văzut că N.A. nu este acasă, a încercat să se retragă. Imediat, N.G. a prins-o de braţ, a dus-o în grajd, a dezbrăcat-o, a trântit-o pe nişte paie, s-a dezbrăcat şi el, şi-a tras pantalonii până în dreptul genunchilor, s-a aşezat peste ea şi ulterior a simţit o durere puternică în zona organului genital. Când a auzit strigătele mamei ei care o căuta, nu a putut răspunde pentru că N.G. îi pusese mâna la gură, dar s-a ridicat de pe ea, a scos-o din grajd, a luat-o de mână şi de un picior şi a aruncat-o peste gard, în curtea casei ei.
La 27 octombrie 2008 şi 12 martie 2009, reaudiată în prezenţa mamei ei şi a avocatului desemnat apărător din oficiu pentru asistarea ei, şi-a menţinut declaraţiile şi a mai susţinut că într-una din zilele lunii iunie 2008, înainte de terminarea anului şcolar, fiind acasă împreună cu fraţii ei mai mici, s-a trezit în încăpere cu N.G., care intrase fără să strige; acesta i-a dat fratelui ei F. nişte bani pentru a-i cumpăra ţigări ";M.";; fratele şi ceilalţi copii s-au dus la magazinul amplasat la circa 300 m de casa ei, N.G. a închis poarta, a scos un briceag din buzunar, l-a îndreptat spre ea şi a ameninţat-o că dacă va spune ceva, o va bate.
În continuare, fetiţa a relatat că N.G. a împins-o pe pat, i-a cerut să nu se mişte, a ameninţat-o din nou cu briceagul, a dezbrăcat-o, s-a dezbrăcat şi el, s-a aşezat peste ea şi a violat-o.
După consumarea raportului sexual, N.G. a ameninţat-o că dacă va spune cuiva ce i se întâmplase, o va omorî.
Temându-se, minora nu a spus părinţilor ce i s-a întâmplat, iar pe 11 octombrie 2008, când din nou a fost violată, ea a susţinut că i-a fost ruşine să le spună poliţiştilor despre cele ce suportase în iunie 2008.
În tot cursul procesului penal, minora şi-a menţinut declaraţiile.
Raportul de evaluare psihologică întocmit de Direcţia Generală de Asistenţă şi Protecţia Copilului a înscris că minora a relatat cu ruşine şi teamă aspectele legate de experienţa tristă prin care trecuse urmare abuzului sexual, informaţiile aveau consistenţă logică, nu au fost identificate elemente de natură a suspiciona că cele ce i se întâmplaseră nu ar fi veridice.
În faţa instanţei, minora a prezentat tulburare de stres pe fond de anxietate şi tristeţe.
Inculpatul nu a recunoscut faptele.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, motivele invocate fiind nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii în sensul inexistenţei vreunei probe care să răstoarne prezumţia de nevinovăţie, în cauză nu există probe, testul poligraf este nerelevant şi nu constituie decât un început de probă, declaraţiile a patru martori sunt neconcludente pentru că nu sunt directe, ci conţin elemente de conjunctură, raportul de expertiză medico-legală stabileşte că partea vătămată prezenta deflorare veche, de 12 - 14 zile, nu atestă o realitate, gardul îndoit nu este o dovadă că s-ar fi comis infracţiunea pentru că tatăl minorei nu cunoştea nimic despre vreun incident care să fi avut loc în iunie sau septembrie 2008, nevinovăţia inculpatului rezultând şi din faptul că acesta creşte şi educă două nepoate.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 28 din 9 aprilie 2010 a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat, în parte, sentinţa şi în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor, din două (2) infracţiuni de viol în formă agravată, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen., într-o singură infracţiune, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi 3 teza I C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), a art. 76 lit. a) şi a art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), inculpatul fiind condamnat la 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen. pe durata de 3 ani.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Decizia instanţei de apel a fost recurată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi de către inculpat, cazurile de casare fiind detaliate în prezenta.
Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Referitor cazului de casare invocat, respectiv cel prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică, hotărârea instanţei de apel este nelegală, în cauză neexistând pluralitate de infracţiuni, mai mult, analizând situaţia de fapt prin coroborarea probatoriului, se reţine că inculpatul a comis o singură infracţiune, aceea din data de 11 octombrie 2008.
Astfel, alături de declaraţiile constante ale minorei, ascultată de 4 ori la urmărirea penală şi de 2 ori în faţa instanţei de fond, în prezenţa mamei şi a apărătorului din oficiu împuternicit pentru asistarea ei juridică declaraţiile lui R.L., ale lui B.R., N.N., R.R., R.V., conţin suficiente elemente care-l plasează pe inculpat în preajma casei minorei la orele susţinute de aceasta că a fost abuzată sexual, el a fost văzut fie fugind dinspre casa lui N.A. spre a sa, figura lui denotă temere, fie furişându-se dinspre casa minorei, sau modul în care a conceput îndepărtarea fraţilor copilei de acasă pentru a rămâne singur cu ea.
Deşi nu constituie probă în accepţiunea dispoziţiilor art. 64 C. proc. pen., reprezintă însă relevanţă rezultatul testării comportamentului simulat la care a fost supus inculpatul (20 februarie 2009), raportul de constatare tehnico-ştiinţifică menţionând că acesta a prezentat reacţii specifice comportamentului simulat, în comparaţie cu testarea sa anterioară (din 12 noiembrie 2008), când se evidenţiaseră atât specificităţi de comportament simulat, cât şi de conduită sinceră.
Alături de declaraţiile mamei minorei, fratelui ei R.R., cât şi ale martorei A.G., situaţia fiind relatată şi de către inculpat, s-a probat că inculpatul, la sfârşitul anului 2008, i-a dat lui R.L. suma de 500 RON, aceasta reprezentând încercarea lui, manifestă încă din convorbirea telefonică pe care o iniţiase după ce a aflat că ea sesizase organele de cercetare penală, de a se înţelege cu ea.
Totodată, actul medico-legal datat 22 octombrie 2008, referindu-se la examinarea, din 13 octombrie 2008, a minorei, în concluzii menţionează că ea prezenta deflorare veche, mai veche de 12 - 14 zile, data de producere neputând fi precizată.
În cauză, chiar dacă nu s-a evidenţiat că inculpatul a avut raport sexual cu minora, cu intramisiune, fapta sa realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de viol în formă agravată, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., minora având vârsta de 12 ani.
Decizia nr. III/2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, într-un recurs în interesul legii, statuează că prin act sexual, susceptibil de a fi încadrat în infracţiunea prevăzută de art. 197 C. pen., se înţelege orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale prin folosirea sexului sau acţionând asupra sexului, între persoane de sex diferit, prin constrângere sau profitând de imposibilitatea persoanei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa.
Ca atare, fiind probată fapta comisă la 11 octombrie 2008, recursul declarat de parchet şi de către inculpat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., vor fi admise, se va casa decizia instanţei de apel şi, în parte, sentinţa instanţei de fond, inculpatul va fi achitat în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., sub aspectul comiterii infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., cu referire la fapta din iunie 2008.
În ce priveşte cazul de casare invocat de inculpat, acela prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., respectiv ";hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul sau acesta nu se înţelege";, acesta nu este fondat, corelativ situaţiei de fapt avută în vedere de către instanţa de apel în baza efectului devolutiv prevăzut de art. 371 alin. (1), (2) C. proc. pen., a examinat cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, considerentele şi soluţia nefiind contradictorii.
Referitor cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., susţinut atât în recursul parchetului, cât şi al inculpatului, acesta este fondat prin prisma dezvoltării lui, astfel cum apare motivat în recursul procurorului, exclusiv raportat la individualizarea pedepsei la care s-a orientat instanţa de fond.
Astfel, în acord cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aplicând pedeapsa de 7 ani închisoare, instanţa de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator (10 - 25 ani închisoare), împrejurările în care fapta s-a săvârşit, reliefate ca atare în dezvoltarea situaţiei de fapt, dar şi persoana inculpatului, în favoarea sa reţinându-se circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., aceasta contribuind la stabilirea, în acord cu prevederile art. 76 lit. a) C. pen., la coborârea sub minimul special.
Totodată, în acord şi cu scopul pedepsei astfel cum este stipulat în art. 52 C. pen., se apreciază că executarea pedepsei în regim de privare de libertate va fi în măsură să-l reeduce pe inculpat şi să răspundă şi constrângerii lui pentru fapta săvârşită.
În conformitate cu dispoziţiile art. 67 alin. (3) C. pen., pedeapsa complementară a degradării militare poate fi aplicată condamnaţilor militari şi rezervişti, dacă pedeapsa principală stabilită este de cel puţin 5 ani şi de cel mult 10 ani, deci aplicarea ei reprezintă o facultate, lăsată la aprecierea instanţei.
În cauză, inculpatul apare ca având stagiul militar satisfăcut, deci, nu este evidenţiat ca având un grad chiar de rezervist, situaţie care nu impune degradarea sa militară.
Pentru considerentele expuse, astfel cum s-a motivat, recursurile vor fi admise şi se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (3), cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi de inculpatul N.G. împotriva Deciziei penale nr. 28 din 9 aprilie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează decizia penală atacată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 194 din 11 decembrie 2009 a Tribunalului Buzău şi, în rejudecare:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatului N.G. prin sentinţa penală sus-menţionată în pedepsele componente.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achită pe inculpatul N.G. pentru infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) - 76 lit. a) C. pen. (fapta din iunie 2008).
Menţine pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) - 76 lit. a) C. pen. (fapta din 11 octombrie 2008).
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate, cu excepţia aplicării conform art. 67 C. pen. a pedepsei complementare a degradării militare, pe care o înlătură.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-intimat-inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2076/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4563/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
