ICCJ. Decizia nr. 2087/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2087/2010

Dosar nr. 2002/1/2010

Şedinţa publică din 27 mai 2010

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 251/2007 a Tribunalului Brăila s-a dispus în baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnată inculpata A.M. la o pedeapsă de 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2991 a fost condamnat inculpatul C.V., la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi la 3 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de persoane.

S-au interzis inculpaţilor A.M. şi C.V. drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe timpul prevăzut de art. 71 C. pen. şi anume: a) dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; d) drepturile părinteşti; e) dreptul de a fi tutore sau curator.

Tot, prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 74-76 lit. b) C. pen. a fost condamnată inculpata C.N. la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi la 2 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

În baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 839 din 5 octombrie 2001 a Judecătoriei Tecuci, urmând ca inculpata C.N. să execute 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

S-au interzis inculpatei C.N. drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. pe timpul prevăzut de art. 71 C. pen., şi anume: a) dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; e) dreptul de a fi tutore sau curator.

În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74-76 lit. b) C. pen. a fost condamnată inculpata A.M. la o pedeapsă de 1 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatei A.M. pe termenul de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., respectiv 3 ani.

S-au interzis inculpatei A.M. drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. pe timpul prevăzut de art. 71 C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 118 lit. e) raportat la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea specială de la inculpata A.M. a sumei de 30000 euro şi a obligat-o a plăti această sumă statului la cursul de schimb valutar de la data executării efective.

În baza art. 189-191 C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Inculpaţii A.M. şi C.V. sunt concubini.

Inculpata A.M. este fiica inculpatei A.M., iar inculpatul C.V. este fiul inculpatei C.N.

S-a reţinut că în lunile septembrie şi octombrie 2003, inculpata A.M. le-a cunoscut pe numitele A.C. şi M.I., cărora le-a spus că lucrează în Spania şi că are posibilitatea să le ajute a-şi găsi un loc de muncă, ca femei de serviciu într-un restaurant. Datorită stării materiale precare pe care o aveau, cele două au acceptat să plece în Spania, mai ales că inculpata A.M. le-a promis că va suporta toate cheltuielile legate de eliberarea paşaportului şi de transportul până în Spania, urmând a primi contravaloarea acestor cheltuieli din sumele câştigate de A.C. şi M.I. Pe data de 3 decembrie 2003, după îndeplinirea formalităţilor, inculpata A.M. împreună cu A.C. şi M.I. s-au deplasat cu un autoturism până la Târgovişte, de unde, pe 5 decembrie 2003, au ieşti din ţară prin punctul de trecere a frontierei Cenad cu un autocar, ajungând în localitatea Girona din Spania.

După ce au fost cazate într-un apartament cu mai multe persoane, cele două părţi vătămate au fost anunţate că aducerea lor în Spania s-a făcut în scopul de a se prostitua şi restitui suma de 50.000.000 lei, sumă pretinsă de inculpată ca fiind cheltuită pentru aducerea lor în Spania. Deoarece au refuzat a se prostitua, cele două părţi vătămate au fost încuiate în casă, bătute în mod repetat, înfometate şi ameninţate că vor fi vândute în vederea prostituării, unei alte persoane.

În vara anului 2004, numita R.I. a primit din partea inculpatei A.M. propunerea de a pleca în Spania, la fiica sa, inculpata A.M. unde ar fi urmat să lucreze la un cămin de copii. Inculpata A.M., ca urmare a acceptului dat de R.I., a achitat toate cheltuielile legate de eliberarea paşaportului acesteia şi a transportului până în Spania.

Pe data de 15 septembrie 2004, numita R.I. însoţită de inculpata C.N., a ieşit din ţară prin punctul de trecere a frontierei Borş, cu un autocar, la destinaţie fiind aşteptată de inculpaţii A.M. şi C.V.

În Spania, numita R.I. a locuit într-un apartament în oraşul Palma de Mallorca, unde a şi fost anunţată că urmează să practic.

prostituţia în favoarea inculpaţilor A.M. şi C.V. Deoarece iniţial partea vătămată a refuzat, cei doi inculpaţi au ameninţat-o că va avea de suferit familia sa rămasă în România, respectiv un copil minor. În aceste condiţii, partea vătămată a acceptat, a fost dusă într-un club de noapte, unde i s-a spus ce tarife trebuie să practice. În acest club şi într-o casă particulară, R.I. a practicat prostituţia două luni de zile, câştigând circa 500 euro pe zi, bani însuşiţi în totalitate de inculpata A.M. Pe data de 23 octombrie 2004 inculpaţii A.M. şi C.V. au plecat în România, iar numita R.I. a rămas în Spania împreună cu inculpata C.N., care a ţinut-o închisă în locuinţă.

La data de 6 noiembrie 2004, numita R.I. şi inculpata C.N. au revenit în România, fiind aşteptate la aeroport de inculpaţii A.M. şi C.V., iar de la aeroport s-au deplasat în comuna Tălpici, judeţul Galaţi, unde părţii vătămate i s-a spus că va rămâne în grija inculpatei C.N. până la o nouă plecare în Spania. Până la urmă, la insistenţele părţii vătămate, inculpata A.M. i-a permis acesteia să meargă la domiciliul său din comuna Dudeşti, judeţul Brăila, dar i-a reţinut buletinul de identitate, certificatul de naştere, în scopul de a o obliga să se întoarcă în Spania.

Inculpata A.M. nu a recunoscut faptele pentru care a fost învinuită, arătând că, de fapt, doar le-a ajutat pe cele trei părţi vătămate să se deplaseze în Spania şi nu a exercitat violenţe asupra lor pentru a le obliga să se prostitueze.

S-a reţinut că aceeaşi poziţie procesuală a adoptat-o şi inculpata A.M., care a declarat că partea vătămată R.I. a plecat în Spania ca urmare a voinţei sale, că doar a ajutat-o pe aceasta, la insistenţele ei.

Inculpaţii C.N. şi C.V. au arătat că nu au nici o legătură cu cele trei privind obligarea acestora de a se prostitua.

În faţa instanţei de judecată, inculpaţii A.M., C.V. şi C.N. nu s-au prezentat, cu toate că au fost legal citaţi.

Inculpata A.M., audiată fiind, a arătat că a cunoscut-o întâmplător pe R.I., care, ştiind că are o fiică plecată în Spania, a rugat-o să o ajute să ia legătura cu ea. Inculpata a recunoscut că i-a înlesnit lui R.I. a lua legătura cu fiica sa, inculpata A.M., dându-i totodată suma de 3.000.000 lei din banii primiţi de la fiica sa, urmând să-i fie restituiţi după ce partea vătămată va obţine venituri în Spania.

În cauză, părţile vătămate A.C., M.I. şi R.I. nu s-au constituit părţi civile şi nici nu au dorit să participe în proces în calitate de părţi vătămate, astfel că au fost audiate în conformitate cu art. 82 C. proc. pen., în calitate de martore. Susţinerile inculpaţilor, atât în faza de cercetare penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, au fost contrazise de declaraţiile martorilor A.C., M.I., R.I. şi M.I. (mama lui A.C., căreia i s-a cerut de inculpata A.M. a o lăsa pe fiica sa să meargă în Spania); martorul N.F., cel care a transportat pe inculpata A.M. şi pe părţile vătămate A.C. şi M.I. de la Brăila până la Târgovişte; martora R.A.N., care ştie de la sora ei I., că a fost obligată să se prostitueze.

Pe lângă declaraţiile martorilor, ca mijloace de probă în cauză mai sunt copiile formularelor de tranzacţii bancare prin care inculpaţii au trimis banii în ţară; procesele-verbale de verificare în baza de date intrări-ieşiri a I.G.P.F. pentru victime şi inculpaţi.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel în termen legal inculpaţii C.N., C.V. şi A.M.:

Pe timpul judecării cauzei în apel, deoarece inculpata C.N. era arestată în Italia, în vederea extrădării în România, la termenul de judecată din data de 14 decembrie 2009 s-a dispus disjungerea cauzei faţă de această inculpată, formându-se un nou dosar.

Prezentă în instanţă, fiind arestată în altă cauză, inculpata C.N. a apreciat hotărârea instanţei de fond ca fiind nelegală şi netemeinică din următoarele motive:

Se solicită trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece hotărârea nu este motivată.

Se arată că nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane reţinută în sarcina sa.

În subsidiar, solicită aplicarea dispoziţiilor art. 18¹ C. pen. sau redozarea pedepsei aplicate;

Apărătorul ales al inculpatei a precizat instanţei că nu mai susţine motivele de apel invocate în scris, urmând ca instanţa să aibă în vedere motivele prezentate oral în cadrul şedinţei de dezbateri, motive mai sus menţionate.

Prin Decizia penală nr. 26/ A de la 19 februarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 616/113/2007 a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata C.N. (deţinută în Penitenciarul Galaţi, fostă S., fiica lui S.N. şi S.M.) împotriva sentinţei penale nr. 251 de la 26 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 616/113/2007.

S-a constatat că apelanta inculpată este arestată în altă cauză.

A fost obligată apelanta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că hotărârea instanţei de fond este motivată, rezultând din conţinutul acesteia situaţia de fapt ce a fost stabilită de instanţa de fond pe baza probelor ce s-au administrat, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, situaţia în care a fost respins, ca nefondat acest motiv de apel invocat de inculpată.

Pe fondul cauzei, curtea de apel a reţinut că în mod judicios, prima instanţă, pe baza analizei probelor administrate a constatat săvârşirea faptei cu vinovăţie de către inculpată şi a dat acesteia încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale.

În sarcina inculpatei C.N. s-a reţinut faptul că pe data de 15 septembrie 2004, împreună cu numita R.I. pe care a însoţit-o au ieşit din ţară prin punctul de trecere a frontierei Borş, cu un autocar, la destinaţie fiind aşteptată de inculpaţii A.M. şi C.V.

În Spania, numita R.I. a locuit într-un apartament în oraşul Palma de Mallorca, unde a şi fost anunţată că urmează să practice prostituţia în favoarea inculpaţilor A.M. şi C.V. Deoarece iniţial partea vătămată a refuzat, cei doi inculpaţi au ameninţat-o că va avea de suferit familia sa, rămasă în România, respectiv un copil minor, condiţii în care partea vătămată a acceptat, a fost dusă într-un club de noapte, unde i s-a spus că tarife trebuie să practice. În acest club şi într-o casă particulară, R.I. a practicat prostituţia două luni de zile, câştigând circa 500 euro pe zi, bani însuşiţi în totalitate de inculpata A.M.

Pe data de 23 octombrie 2004 inculpaţii A.M. şi C.V. au plecat în România, iar numita R.I. a rămas în Spania împreună cu inculpata C.N., care a ţinut-o închisă în locuinţă.

S-a constatat că din această situaţie de fapt a rezultat cu certitudine că fapta inculpatei C.N. de a o însoţi pe numita R.I. în Spania, unde prin ameninţări împreună cu ceilalţi inculpaţi, au obligat-o a se prostitua în beneficiul lor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

De asemenea, s-a reţinut că această situaţie de fapt a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile numitei R.I. (fila 31-36 dosar urmărire penală) din care a rezultat că inculpata C.N. a transportat-o pe aceasta în Spania şi a ajuns acolo, a predat-o inculpaţilor A.M. şi C.V. care au dus martora într-o locuinţă, luându-i actele de identitate şi prin ameninţări şi loviri a obligat-o să se prostitueze.

Tot din această declaraţie a rezultat că dup ce inculpaţii A.M. şi C.V. au revenit în România, martora R.I. a rămas în grija inculpatei C.N. care a ţinut-o închisă în casă, iar pe data de 6 noiembrie 2003 martora a revenit în ţară cu avionul, fiind însoţită de C.N. şi C.V. şi împreună s-au deplasat la domiciliul lui C.N., unde A.M. a oprit paşaportul martorei pentru a se asigura că aceasta va reveni din nou în Spania.

S-a apreciat că această declaraţia se coroborează cu declaraţia inculpatei A.M. (fila 40-42 dosar urmărire penală) şi cu declaraţiile martorilor D.V. (fila 62 d.u.p.), L.A. (fila 74 d.u.p.), Ş.I. (fila 76 d.u.p.), R.A.N. (fila 99 d.u.p.).

Faţă de aceste probe, administrate, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, atât în fond, cât şi în apel, instanţa a apreciat că vinovăţia inculpatei C.N. a fost pe deplin dovedită şi că încadrarea juridică a faptei este corectă în raport cu gradul de pericol social al faptei reţinută în sarcina inculpatei, respectiv infracţiunea de trafic de persoane, coroborată şi cu persoana inculpatei care nu este la primul impact cu legea penală, aceasta persistând în activitatea infracţională, nu se poate reţine în favoarea acesteia faptul că în concret, infracţiunea săvârşită de inculpată nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

De asemenea, în raport cu motivele mai sus menţionate, referitoare la gradul de pericol social al faptei comise de inculpată, precum şi persoana acesteia, curtea de apel a apreciat că nu se impune reducerea pedepsei aplicate, pedeapsă care a fost corect individualizată de instanţa de fond, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

În consecinţă, hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata C.N.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs inculpata C.N., criticând-o, arătând în scris aspecte privind pe A.M., despre starea sănătăţii fiului său.

La termenul de judecată de la 15 aprilie 2010, în recurs, Înalta Curte pentru lipsa Dosarului nr. 616/113/2007 al Tribunalului Brăila a amânat cauza la 27 mai 2010, dispunând ataşarea Dosarului nr. 616/113/2007 al Tribunalului Brăila, aflat la dosarul cu acelaşi număr al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu menţinerea delegaţia apărătorului desemnat din oficiu, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la termenul menţionat, aflată la fila 10 dosarul Înaltei Curţi.

La termenul de astăzi, magistratul asistent a învederat Înaltei Curţi faptul că a fost ataşat Dosarul nr. 616/113/2007 al Tribunalului Brăila.

Recurenta inculpată C.N. personal a declarat că îşi retrage recursul.

Concluziile apărătorului desemnat din oficiu şi ale reprezentantului M.P. faţă de poziţia recurentei inculpate menţionată oral, au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Înalta Curte, în raport cu declaraţia recurentei inculpate C.N., în sensul retragerii recursului declarat, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală de voinţă, în baza art. 385⁴ alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului declarat de recurenta inculpată C.N. împotriva Deciziei penale nr. 26/ A din 19 februarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.

Se va constata că recurenta inculpată este arestată în altă cauză.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Ia act de retragerea recursului declarat de recurenta inculpată C.N. împotriva Deciziei penale nr. 26/ A din 19 februarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.

Constată că recurenta inculpată este arestată în altă cauză.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 mai 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 4537/2010. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2101/2010. Penal. Plângere împotriva... →

ICCJ. Decizia nr. 2087/2010. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2087/2010. Penal