ICCJ. Decizia nr. 47/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 47/2010
Dosar nr. 724/42/200.
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2010
Asupra cauzei penale de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la 14 august 2009, petiţionarul M.C.V., a formulat, în temeiul art. 278/1 C. proc. pen., plângere împotriva rezoluţiilor nr. 418/P/2009 din 13 iulie 2009 şi nr. 923/II/2/2009 din 6 august 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, privind pe intimata magistrat-judecător Z.A.
În motivarea plângerii s-a arătat că aceste rezoluţii sunt netemeinice şi nelegale, greşit parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata Z.A., care a refuzat să-i admită cererea de eliberare a unor copii de pe înregistrările audio privind desfăşurarea şedinţei de judecată în dosarul penal nr. 2484/281/2009 al Judecătoriei Ploieşti şi în acest fel, făcându-se vinovată de săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246, art. 249 şi art. 264 C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 130 din 2 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins plângerea formulată de petiţionarul M.C.V. împotriva rezoluţiilor nr. 418/P/2009 din 13 iulie 2009 şi nr. 923/II/2/2009 din 6 august 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, ca nefondată. S-au menţinut rezoluţiile atacate şi a fost obligat petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rezoluţia nr. 418/P/2009 din 13 iulie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata Z.A., argumentându-se că nu s-au identificat indicii care să confirme existenţa actelor materiale ce intră în conţinutul legal al faptelor reclamate.
Soluţia a fost confirmată prin rezoluţia nr. 923/II/2/2009 din 6 august 2009 emisă de procurorul general al parchetului.
S-a reţinut că legalitatea şi temeinicia rezoluţiilor şi a hotărârilor judecătoreşti se verifică de către instanţele de control judiciar, competente material să aprecieze, inclusiv asupra respectării normelor de procedură ce asigură dreptul la un proces echitabil, precum şi după caz, să înlăture nulităţile relative sau absolute, iar nu pe calea plângerii penale împotriva magistraţilor. Simplul fapt că soluţia dată de judecător este nefavorabilă interesului părţii implicate într-un proces penal sau civil nu constituie temei pentru tragerea la răspundere penală a acestuia.
În cauza de faţă nu s-a făcut dovada că intimata ar fi acţionat cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, cu consecinţa atragerii răspunderii penale sau disciplinare a acesteia. Refuzul intimatei de eliberare a CD-ului privind înregistrările audio din şedinţa de judecată, se încadrează în prevederile art. 304 alin. (4) C. proc. pen., aşa încât aceasta a respectat regulile procedurale în materie.
Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat recurs petiţionarul M.C.V.
Recursul declarat este nefondat.
Examinând actele premergătoare efectuate în dosarul nr. 418/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, Înalta Curte constată că plângerea formulată de petiţionar este nefondată.
Prin plângerea înregistrată la parchet la data de 27 mai 2009, petiţionarul a solicitat cercetarea penală a judecătorului Z.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246, art. 249 şi art. 264 C. pen. întrucât aceasta a refuzat să-i elibereze copie de pe înregistrarea audio a şedinţei de judecată din data de 31 martie 2009 în dosarul nr. 2484/281/2009 al Judecătoriei Ploieşti.
Prin rezoluţia nr. 418/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata judecător Z.A., confirmată prin rezoluţia nr. 923/II/2/2009 din 6 august 2009.
În motivarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale s-a reţinut în mod corect că potrivit dispoziţiilor art. 304 alin. (4) C. proc. pen., participanţii la proces au dreptul de a primi, la cerere, copie de pe notele grefierului şi nu de pe înregistrările audio ale şedinţelor de judecată.
Or, împrejurarea că petiţionarul nu a primit copie de pe înregistrarea audio a şedinţei de judecată, nu reprezintă o încălcare a dispoziţiilor procedurale în materie şi cu atât mai mult, nu se poate reţine în sarcina judecătorului că a acţionat cu rea credinţă, astfel încât să atragă răspunderea penală sau disciplinară a acestuia.
Răspunderea penală a magistraţilor poate fi pusă în discuţie, cu referire la infracţiunile menţionate, numai în cazurile în care aceştia şi-au exercitat funcţia cu rea credinţă, adică au cunoscut caracterul vădit nelegal al acţiunilor lor, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane.
Aşa fiind, plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimata judecător Z.A. este nefondată, iar hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.
Potrivit dispoziţiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul M.C.V. împotriva sentinţei penale nr. 130 din 2 octombrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 12 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 573/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 65/2010. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
