ICCJ. Decizia nr. 4632/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4632/2010
Dosar nr.10478/1/2010
Şedinţa publică din 22 decembrie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:
1. Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Încheierea de şedinţă din 10 decembrie 2010 pronunţată în Dosar nr. 6410/62/2010, a menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor apelanţi C.F., D.M. şi T.M. pe parcursul judecăţii în apel până la termenul fixat pentru soluţionarea căilor de atac în cauză la data de 4 ianuarie 2011 în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. [respingând ca neîntemeiate potrivit art. 1608a alin. (2) şi respectiv 139 alin. (1) raportat la art. 145 C. proc. pen. cererile inculpaţilor apelanţi C.F. şi T.M. privind înlocuirea arestării preventive cu măsura preventivă restrictivă de libertate a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu în primul caz, respectiv cu măsura procesuală neprivativă de libertate a libertăţii provizorii sub control judiciar în cazul celui de-al II-lea inculpat].
Dispunând astfel Curtea a constatat că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă în cursul urmăririi penale cu începere de la data de 28 mai 2010 în baza art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen. se menţin nemodificate şi impun menţinerea arestării preventive şi implicit respingerea cererilor de înlocuire a măsurii privative de libertate amintite şi la momentul procesual actual al judecăţii în apel a inculpaţilor C.F., D.M. şi T.M. avându-se în vedere că aceştia au fost condamnaţi în primă instanţă prin Sentinţa penală nr. 435/S din 3 noiembrie 2010 a Tribunalului Braşov, secţia penală, pentru săvârşirea în participaţie a infracţiunilor grave de constituire a unui grup infracţional organizat, tâlhării calificate şi şantaj prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 211 alin. (1), (2) lit. b) şi c), (21) lit. a) şi respectiv art. 194 alin. (1) C. pen., în final cu aplicarea art. 37 lit. a) şi 33 lit. a) C. pen. la pedepse rezultante cu închisoare cu executare în regim de detenţie, în cuantum de 8 ani închisoare coinculpatul C.F. zis „B.” recidivist, 7 ani închisoare coinculpatul D.M. zis „M.” şi respectiv 3 ani închisoare coinculpatul T.M.
2. Recursul declarat împotriva încheierii amintite de către inculpat T.M. cu solicitarea de a se reaprecia situaţia juridică a acestuia la momentul actual al judecării în apel în sensul revocării arestării preventive potrivit art. 160b alin. (2) C. proc. pen., iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri preventive amintite cu aceea a libertăţii provizorii sub control judiciar în condiţiile art. 1601 şi 1602 C. proc. pen. este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Conform dispoziţiilor art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. în cursul judecăţii instanţa este obligată să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, dispunând prin încheiere motivată „menţinerea arestării preventive (...) când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că nu există temeiuri noi care justifică privarea de libertate”, soluţia contrară de revocare a acestei măsuri şi punere în libertate de îndată potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen. putând fi dispusă doar atunci când instanţa constată că „arestarea preventivă este nelegală, sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate”, iar înlocuirea arestării preventive cu aceea a liberării provizorii sub control judiciar în conformitate cu art. 1608a alin. (2) C. proc. pen. numai după verificarea condiţiilor prevăzute de art. 1601 şi 1602 C. proc. pen. pentru consideraţii ce privesc persoana inculpatului în sensul că se apreciază că deţinerea preventivă nu este absolut necesară iar scopurile procesului penal pot fi asigurate prin garanţia ce o oferă persoana inculpatului şi obligaţiile ce se impun la liberare.
În speţă condamnarea la judecată în primă instanţă a inculpatului T.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea în calitate de coautor alături de ceilalţi coinculpaţi a infracţiunilor grave de constituire a unui grup infracţional de complicitate la tâlhărie şi şantaj justifică, menţinerea arestării preventive la momentul actual al judecăţii în apel potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., şi implicit respingerea cererilor acestuia de revocare ori înlocuire a acestei măsuri preventive potrivit art. 160b alin. (2), 1601 şi 1602 C. proc. pen.
În plus condamnarea chiar nedefinitivă în primă instanţă a inculpatului T.M. justifica menţinerea arestării preventive la momentul procesual actual al judecăţii în apel şi pentru temeiul nou, prevăzut de art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului („dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent” potrivit jurisprudenţei relevante în acest sens în cauzele Wemhoff c. Germania, Labita c. Italia).
Ca atare, reformarea sub aspectul menţinerii încheierii atacate la măsura arestării preventive la momentul procesual actual al judecăţii în apel este nejustificată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata sumei de 225 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva Încheierii din 10 decembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 6410/62/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 decembrie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 602/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 479/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
