ICCJ. Decizia nr. 4611/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4611/2010
Dosar nr.10354/1/2010
Şedinţa publică din 20 decembrie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:
1. Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin încheierea de şedinţă publică de la 30 noiembrie 2010 pronunţată în Dosar nr. 03254/89/2009 a amânat din motive procedurale judecarea apelului acestuia la data de 11 ianuarie 2011 interval de timp în care a menţinut arestarea preventivă în cauză a inculpatului D.C. în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 rap. la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Dispunând astfel, Curtea a constatat că inculpatul-apelant a fost condamnat în primă instanţă prin Sentinţa penală nr. 257 din 20 octombrie 2010 a Tribunalului Vaslui, secţia penală, pentru săvârşirea infracţiunilor concurente de viol calificat şi incest, fapte penale comise asupra fiicei sale minore în vârstă de 12 ani la pedeapsa principală rezultantă de 10 ani închisoare, cu executare într-un loc de deţinere în condiţiile art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., situaţie juridică în baza căreia a apreciat că se menţin nemodificate şi la momentul procesual/actual al judecăţii în apel motivele iniţiale de bănuială legitimă ce au impus arestarea preventivă a inculpatului D.C. în temeiul art. 143 rap. la art. 148 lit. f) C. proc. pen. cu începere de la data de 22 august 2009, având drept consecinţă menţinerea măsurii amintite în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 rap. la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
2. Recursul în termen împotriva încheierii amintite declarat de inculpatul D.C., cale de atac nemotivată a cărei soluţionare a fost casată la aprecierea instanţei potrivit concluziilor avute formulate cu ocazia dezbaterilor de apărătorul din oficiu al recurentului inculpat care a lipsit în soluţionarea căii de atac din cauza stării precare a sănătăţii acestuia aflându-se în situaţia excepţională prevăzută de art. 1491 alin. (6) rap. la art. 38511 alin. (3) C. proc. pen. - este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) rap. la art. 3002 şi art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Dispoziţiile art. 160b C. proc. pen. având titlul marginal „Verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecăţii” aplicările ca procedură penală pendinte prevăd următoarele: „(1) În cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive; (2) Dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului; (3) Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive”.
În speţă gravitatea infracţiunilor comise de inculpat asupra propriei fiice minore în vârstă de 12 ani ce au impus condamnarea sa în fond la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, justifică aprecierea făcută de curte în sensul menţinerii nemodificate şi la momentul actual al judecăţii în apel a temeiurilor de arestare preventivă prevăzute de art. 143 şi 148 lit. f) C. proc. pen. şi implicit aplicarea dispoziţiilor art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
Condamnarea amintită în primă instanţă chiar nedefinitivă, justifică însă menţinerea arestării preventive a inculpatului şi pentru motivul nou prevăzut de art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului [„dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent” potrivit jurisprudenţei relevante în materie în cauzele Dumont - Maliverg c. Franţa şi Letellier c. Franţa].
Ca atare, încheierea atacată prin care a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului şi la momentul premergător soluţionării apelului acestuia este legală şi temeinică iar reformarea sa nu se justifică.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva Încheierii din 30 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 03254/89/2009 al Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 decembrie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 4543/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 563/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
