ICCJ. Decizia nr. 4628/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4628/2010
Dosar nr.10428/1/2010
Şedinţa publică din 22 decembrie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:
1. Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin încheierea de şedinţă de la data de 16 decembrie 2010, pronunţată în Dosar nr. 726/32/2010 - la care a fost conexat şi Dosarul având acelaşi obiect nr. 727/32/2010 - în temeiul art. 1608a alin. (6) C. proc. pen. a respins ca nefondate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpatul, C.C.C. avocat în cadrul Baroului Neamţ, arestat preventiv în Dosar de urmărire penală nr. 107/P/2010 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău, sub acuzaţia de săvârşire în stare de recidivă postcondamnatorie a infracţiunii de corupţie de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. proc. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (a pretins de la soţii-denunţători C.D.M. şi C.V. suma de 1.000 euro pentru a interveni la magistraţii judecători în cauză pentru soluţionarea cu celeritate şi favorabilă denunţătorilor a Dosarului civil nr. 3525/279/2008 aflat pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamţ).
Dispunând astfel judecătorul cauzei a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 726/32/2010 la data de 15 decembrie 2010 inculpatul C.C.C., prin apărătorul său ales V.A., a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 13 din data de 04 decembrie 2010, emis de Curtea de Apel Bacău, cu motivarea că „sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1622 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că infracţiunea pentru care sunt arestat prevede o pedeapsă ce nu depăşeşte 18 ani” (aceeaşi motivare regăsindu-se şi în expunerea cererii ulterioare din data de 15 decembrie 2010, înregistrată sub nr. 727/32/2010).
Curtea, având în vedere obiectul identic al cererilor formulate de inculpat a dispus reunirea acestora în conformitate cu dispoziţiile art. 32 C. proc. pen.
În temeiul art. 1607 alin. (2) C. proc. pen., data fiind lipsa menţiunilor prevăzute de art. 1606 alin. (2) C. proc. pen. (calitatea persoanei precum şi menţiunea cunoaşterii dispoziţiilor legii privitoare la cazurile de revocare a eliberării provizorii) s-a dispus completarea în consecinţă a cererilor amintite.
Deoarece niciuna dintre cele două cereri nu cuprindea menţiunile prevăzute de art. 1606 alin. (2) C. proc. pen., Curtea, în temeiul art. 1607 alin. (2) C. proc. pen., a luat măsurile legale pentru completarea acestora.
Curtea în temeiul art. 1608 C. proc. pen., a dat cuvântul părţilor pe admisibilitatea în principiu a cererii şi constatând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile formale prevăzute de dispoziţiile procedurale, a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 1608a alin. (1) C. proc. pen., a luat act că inculpatul nu doreşte sa fie audiat în cauză, astfel încât nemaifiind alte cereri s-a trecut la dezbateri în fond. Inculpatul, prin apărătorul său ales a solicitat admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar considerând că sunt îndeplinite în acest sens cerinţele cumulative din art. 1606 alin. (1) şi (2) rap. la art. 1602 C. proc. pen.
Curtea, examinând legalitatea şi temeinicia cererilor amintite pe baza lucrărilor aflate în dosarul cauzei, a constatat următoarele:
Prin Încheierea nr. 143 din data de 03 decembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, s-a admis propunerea Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău şi, în temeiul art. 1491 C. proc. pen., cu art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C.C.C. pentru o durată de 29 de zile, începând cu data de 04 decembrie 2010, măsură preventivă justificată de împrejurarea că acesta este cercetat pentru săvârşirea în stare de recidivă postcondamnatorie a unei infracţiuni de corupţie, respectiv infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (a pretins de la soţii-denunţători C.D.M. şi C.V. suma de 1.000 euro pentru a interveni la magistraţii judecători în cauză pentru soluţionarea cu celeritate şi favorabilă denunţătorilor a Dosarului civil nr. 3525/279/2008 aflat pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamţ).
Recursul declarat în cauza de inculpat a fost respins ca nefondat prin Încheierea nr. 4414 din data de 07 decembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei, constatându-se temeinicia şi legalitatea arestării preventive dispusă de către prima instanţă.
În considerarea stării legale de arest sus-menţionate, inculpatul a formulat cererile pendinte de liberare sub control judiciar cu motivarea că „sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1622 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că infracţiunea pentru care sunt arestat prevede o pedeapsă ce nu depăşeşte 18 ani”.
Curtea, având în vedere dispoziţiile art. 1602 alin. (2) şi art. 1608a C. proc. pen., precum şi a principiilor afirmate în mod constant de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în contextul art. 5 pct. 3 din Convenţie, a apreciat că cererile amintite sunt neîntemeiate, dispunând respingerea acestora ca atare în conformitate cu dispoziţiile art. 1608a alin. (6) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare:
În conformitate cu dispoziţiile art. 1602 C. proc. pen., „Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte”.
Interpretarea raţională în jurisprudenţă a dispoziţiilor legale precitate în coroborare cu acelea din art. 1608a alin. (6) C. proc. pen. („în cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, când cererea este neîntemeiată sau când aceasta este făcută de către o altă persoană şi nu a fost însuşită de învinuit sau inculpat, instanţa respinge cererea”) este în sensul că instanţa învestită cu soluţionarea cererii de liberare provizorie are obligaţia nu numai să examineze formal îndeplinirea condiţiilor legale sus-menţionate, dar şi dacă înlocuirea arestării preventive este justificată la momentul procesual respectiv sub aspectul bunei desfăşurări în continuare a procesului penal, potrivit art. 136 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. În efectuarea acestui examen de temeinicie instanţa se raportează la infracţiunea pentru care este cercetat inculpatul, persoana acestuia, consecinţele înlocuirii arestării preventive, sub aspectul finalizării cu celeritate a procesului penal.
În speţă, în considerarea principialităţii juridice sus-menţionate, dispunând respingerea ca neîntemeiate a cererilor de liberare sub control judiciar, instanţa a justificat soluţia amintită cu referire la împrejurarea că inculpatul este cercetat pentru săvârşirea în stare de recidivă postcondamnatorie a unei infracţiuni de corupţie, respectiv infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Fapta ilicită amintită - a considerat instanţa - prezintă o gravitate sporită prin modalitatea în care a fost concepută săvârşirea acesteia, prin felul în care a acţionat şi prin datele care caracterizează persoana acestuia şi nu în ultimul rând calitatea pe care o avea inculpatul, cea de avocat în cadrul Baroului Neamţ.
În plus s-a avut în vedere că presupusa infracţiune pentru care este cercetat inculpatul a produs o puternică rezonanţă nu numai în localitatea de domiciliu a inculpatului şi unde îşi avea sediul Cabinetul său de avocatură, fiind intens mediatizată. Ca atare s-a apreciat că în acest stadiu de soluţionare a cauzei, lăsarea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului ar tulbura în mod real în continuare ordinea publică.
În acest sens instanţa a făcut referire şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, cauzele Labita c. Italia, Hozee c. Olanda, Eckle c. Germania.
2. Împotriva Încheierii din 16 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie, a declarat în termen recurs inculpatul C.C.C. solicitând casarea hotărârii amintite ca nelegală şi netemeinică, iar în rejudecare în temeiul art. 1602 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 5 pct. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului să-i fie admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
În argumentarea temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar au fost invocate ca motive relevante în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie: persoana şi cariera inculpatului fost judecător actualmente avocat, inexistenţa pericolului de a se sustrage urmăririi penale aflate la momentul final al acesteia precum şi lipsa oricăror date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica să săvârşească alte infracţiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor martori, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte în sensul art. 1602 alin. (2) C. proc. pen.
Recursul inculpatului este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen./cu consecinţa menţinerii soluţiei de respingere ca neîntemeiată a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar ca fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 1608a alin. (6) C. proc. pen./pentru considerentele arătate în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1602 C. proc. pen., „Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte”.
Fapta pentru care este cercetat inculpatul prezintă o gravitate sporită prin modalitatea în care a fost concepută săvârşirea acesteia, prin felul în care a acţionat şi prin datele care caracterizează persoana acestuia şi nu în ultimul rând calitatea pe care o avea inculpatul, cea de avocat în cadrul Baroului Neamţ.
În acest sens din actele dosarului rezultă că inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv imputându-i-se faptul că în calitate de avocat în cadrul Baroului Neamţ, a pretins de la denunţătorii C.D.M. şi C.V., care sunt soţi, suma de 1000 euro pentru a interveni pe lângă doamna judecător M.N., judecător la Judecătoria Piatra-Neamţ, care îi este naşă de cununie şi care are repartizat spre soluţionare Dosarul civil nr. 3525/279/2008, în vederea obţinerii unei hotărâri favorabile şi soluţionării cu celeritate a cauzei.
Presupusa infracţiune pentru care este cercetat inculpatul a produs o puternică rezonanţă nu numai în localitatea de domiciliu a inculpatului şi unde îşi avea sediul Cabinetul său de avocatură, dar a şi fost intens mediatizată.
Ca atare, Înalta Curte apreciază - astfel cum a statuat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Labita c. Italia, Hozee c. Olanda, Eckle c. Germania - că în această etapă a soluţionării cauzei penale în care este cercetat inculpatul, scopul procesului penal şi buna lui desfăşurare, justifică menţinerea acestuia în stare de arest preventiv.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 225 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C.C. împotriva Încheierii din 16 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi familie, pronunţată în Dosarul nr. 726/32/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 decembrie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 4624/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 589/2010. Penal → |
|---|
