ICCJ. Decizia nr. 4615/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4615/2010
Dosar nr.10419/1/2010
Şedinţa publică din 20 decembrie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:
1. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Încheierea de şedinţă nr. 12332/2/2010 din 16 decembrie 2010, în baza art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată, a admis sesizarea parchetului de pe lângă această instanţă şi a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate B.R.A. pe o perioadă de 5 zile, cu începere de la 16 decembrie 2010 până la 20 decembrie 2010 inclusiv.
A fixat termen la data de 20 decembrie 2010 ora 1200 pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba română.
Dispunând astfel judecătorul cauzei a reţinut următoarele:
La data de 16 decembrie 2010 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat Curtea de Apel Bucureşti cu privire la punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare germane faţă de cetăţeanul român B.R.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de furt, furt în bandă, înşelătorie cu calculatorul şi fraudă, prev. de art. 242, 244 alin. (1) pct. 2, 53, 263 A alin. (1) şi (2), 263 alin. (5) C. pen. german. S-a solicitat totodată luarea măsurii arestării, având în vedere că, potrivit art. 82 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată, semnalizarea introdusă prin Sistemul informatic Schengen echivalează cu un mandat european, în măsura în care este însoţită de informaţiile prevăzute în Anexa 1 a legii.
Sus-numitul a fost reţinut pe o perioadă de 24 de ore, de la 15 decembrie 2010, ora 18,05 la 16 decembrie 2010, ora 18,05, prin Ordonanţa nr. 77 din 15 decembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Având în vedere exigenţele Legii nr. 302/2004, dar şi temerea că persoana solicitată se poate sustrage solicitărilor organelor judiciare abilitate, în baza art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 va admite sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti de arestare a sus-numitului în vederea predării.
Curtea nu împărtăşeşte ideea Ministerului Public potrivit căreia pentru a dispune predarea nu este necesară ataşarea mandatului european de arestare, pentru următoarele considerente:
În art. 3.1 din Decizia Comisiei din 4 martie 2008 de adoptare a Manualului SIRENE şi a altor dispoziţii de aplicare a Sistemului de Informaţii Schengen din a doua generaţie (SIS II), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene se precizează în mod expres "Majoritatea semnalărilor în vederea arestării vor fi însoţite de un mandat european de arestării (MEA). (...) În momentul introducerii unei semnalării în vederea arestării în scopul predării, o copie a mandatului european de arestare se introduce ca fişier în SIS II."
Aceasta şi pentru a se evita anumite situaţii în care până Ia predare acuzaţiile pot fi retrase şi mandatul anulat, aşa cum s-a întâmplat, de exemplu în Dosarul nr. 414/2/2009 (102/2009 al Curţii de Apel Bucureşti, privind pe R.I.).
A împărtăşi punctul de vedere al Ministerului Public înseamnă, de asemenea a încălca exigenţele art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, conform cărora:" Fără a aduce atingere dispoziţiilor alin. (1), cetăţenii români sunt predaţi în baza unui mandat european de arestare emis în vederea efectuării urmăririi penale sau al judecăţii cu condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.", întrucât asemenea garanţii nu se mai pot obţine dacă predarea s-ar face, la solicitarea parchetului până la depunerea mandatului european de arestare.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, Curtea va admite în parte sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Recursul în termen împotriva încheierii amintite declarat de persoana solicitată B.R.A. vizând respingerea ca fiind lipsită de temeiuri justificative a cererii privind luarea măsurii arestării preventive a acestuia în procedura specială iniţiată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti potrivit dispoziţiilor art. 881 din Legea nr. 302/2004, modificată, este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea internaţională în materie penală cu modificările şi completările aduse prin Legea nr. 222/2008 - în caz de urgenţă, prin excepţie de la dispoziţiile art. 882 măsura reţinerii persoanei solicitate poate fi dispusă pe baza semnalării transmise prin Interpol (art. 883) iar procurorul sesizează curtea de apel competentă cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive a persoanei solicitate (art. 89) cauza fiind repartizată după sesizare unui complet format dintr-un judecător care dacă persoana a fost reţinută potrivit art. 883 poate dispune prin încheiere motivată arestarea persoanei solicitate sau obligarea de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile (art. 90 alin. (2)).
În speţă arestarea de urgenţă a persoanei solicitate prin încheierea alăturată pe o perioadă de 5 zile a fost dispusă în concordanţă cu dispoziţiile legale precitate fiind justificată de împrejurarea că din semnarea introdusă prin sistemul informatic Schengen rezultă că împotriva numitului B.R.A. a fost emis un mandat european de arestare de către autorităţile judiciare germane pentru săvârşirea pe teritoriul statului amintit a infracţiunilor grave de furt în bandă, înşelătorie cu calculatorul şi fraudă prevăzută de art. 242, 244 alin. (1) pct. 2, 53, 263 A alin. (1), (2), 263 alin. (5) C. pen. german.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului, iar onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 25 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată B.R.A. împotriva Încheierii din 16 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 12332/2/2010.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 25 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 decembrie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 575/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4624/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
