ICCJ. Decizia nr. 489/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 489/2010

Dosar nr. 258/1372/2007

Şedinţa publică din 10 februarie 2010

Asupra recursurilor de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov prin Sentinţa penală nr. 31/S din 19 martie 2008 a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.:

1. Achitarea inculpatei S.A.C. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1), 3 teza I alin. (4) teza a III-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.;

2. Achitarea inculpatei M.E.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de minori prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1) şi (3), teza I şi alin. (4) teza a III-a din Legea nr. 678/2001, ci aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. a respins pretenţiile civile formulate de către partea civilă C.M.L. împotriva inculpatei M.E.A.

În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. a dispus restituirea către cele două inculpate a obiectelor ridicate cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare, obiecte consemnate în procesul-verbal întocmit la data de 5 iulie 2004.

În baza aceluiaşi text de lege a dispus restituirea către numita C.E. a obiectelor şi înscrisurilor predate de bunăvoie organelor de cercetare penală, bunuri consemnate în procesul-verbal întocmit la 14 iunie 2004.

În baza art. 192 alin. (1) pct. 2 lit. a) şi b) C. proc. pen. a fost obligată partea vătămată la plata sumei de 1.300 RON cheltuieli de judecată avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Braşov din 27 martie 2007 (Dosar nr. 28 D/P/2004), s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei minore S.A.C., fiica lui I. şi E., născută în judeţul Braşov, cu domiciliul în judeţul Braşov, cetăţean român, studii - 4 clase, fără ocupaţie şi loc de muncă, fără antecedente penale, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de minori, prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I, alin. (4) teza a III-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., respectiv a inculpatei M.E.A., fiica lui I. şi E., născută în judeţul Braşov, cu domiciliul în judeţul Braşov, cetăţean român, studii - 6 clase, fără ocupaţie şi loc de muncă, fără antecedente penale, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de minori, prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I, alin. (4) teza a III-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

În esenţă, s-a reţinut prin actul de sesizare a instanţei de judecată faptul că:

1. În perioada mai - iunie 2003, inculpata minoră S.A.C. s-a implicat în acţiuni specifice de traficare a minorilor, în vederea exploatării şi supunerii la prostituţie a victimei C.M.L., constând în recrutarea şi transportarea acesteia din România în Belgia, acţiunile fiind comise împreună cu inculpata majoră M.E.A.

2.În perioada 2003 - 2004, inculpata majoră M.E.A. a desfăşurat acţiuni specifice de traficare a minorilor, în vederea exploatării şi supunerii la prostituţie a victimei C.M.L., prin găzduirea acesteia în Belgia şi obligarea părţii vătămate la practicarea prostituţiei pe teritoriul Germaniei, activităţi comise împreună cu inculpata minoră S.A.C.

Audiate fiind în cursul urmăririi penale şi în faza de cercetare judecătorească, în şedinţa publică din data de 03 iulie 2007, inculpatele S.A.C. şi M.E.A. nu au recunoscut săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina lor.

În cauză, instanţa a administrat, în cadrul cercetării judecătoreşti, în conformitate cu prevederile art. 69 - 73, art. 75 - 77, respectiv art. 78 şi următoarele C. proc. pen., proba cu declaraţiile inculpatelor, ale părţii vătămate C.M.L., respectiv depoziţiile martorilor propuşi prin rechizitoriu C.E., C.V.N., precum şi ale martorului A.G., propus de inculpate în apărare.

Analizând ansamblul probatoriului administrat în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti prima instanţă a constatat că, pe de o parte, există versiunea prezentată de partea vătămată, stare de fapt confirmată de rudele apropiate - martorii C.E. şi C.V.N., depoziţiile acestora constituind doar probe indirecte, iar pe de altă parte, starea de fapt total diferită, în ceea ce priveşte aspectele esenţiale, prezentată de cele două inculpate.

S-a motivat că pe lângă faptul că în această situaţie, devine aplicabil principiul „in dubio pro reo”, în sensul că simpla declaraţie a părţii vătămate care nu este coroborată cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, nu poate constitui un temei suficient de puternic pentru a conduce la stabilirea cu certitudine a vinovăţiei inculpatelor, instanţa este nevoită să constate şi faptul că partea vătămată şi-a schimbat declaraţiile, date de mai multe ori, încă din cursul urmăririi penale, ceea ce denotă lipsa totală de credibilitate a acestei părţi vătămate. Astfel, la confruntarea realizată în cursul urmăririi penale între partea vătămată şi inculpata S.A.C., partea vătămată a arătat prin răspunsul la întrebarea nr. 3 (dacă a ştiut ce urmează să facă în Germania când a plecat din Belgia), faptul că a cunoscut că este vorba de activităţi de prostituţie, ambele inculpate explicându-i acest lucru, inculpata S.A.C. i-a comunicat faptul că sumele de bani obţinute din această activitate vor fi împărţite în jumătate de partea vătămată şi cetăţeanul albanez „T.”, iar partea vătămată s-a arătat de acord cu această condiţie. De asemenea, la întrebarea nr. 5 din acelaşi interogatoriu (dacă partea vătămată a fost constrânsă de cineva la practicarea prostituţiei), aceasta a răspuns negativ. În continuare, partea vătămată a precizat că a fost agresată fizic doar de cetăţeanul albanez, iar altcineva în afară de proxenetul „T.” nu a exercitat acte de violenţă la adresa sa.

Este important de menţionat faptul că proba cu interogatoriul a fost administrată în prezenţa avocatului părţii vătămate şi al inculpatei. Cu toate acestea, la aceeaşi dată - 22 octombrie 2004 -, la interogatoriul luat părţii vătămate şi inculpatei M.E.A., partea vătămată şi-a schimbat răspunsurile la aceleaşi întrebări, în sensul că nu ştia ce activităţi urma să presteze în Germania, inculpata S.A.C. spunându-i că va lucra la un bar, la spălat vase.

Întrebată fiind de ce a răspuns diferit la cele două interogatorii luate în aceeaşi zi, partea vătămată a arătat că nu a înţeles bine întrebarea, şi abia după aceea i-a atras atenţia avocatul său, invocând, de asemenea, faptul că nu a citit cu atenţie răspunsurile pe care le-a dat.

În consecinţă, a arătat tribunalul că ne aflăm în prezenţa unor declaraţii total contradictorii ale părţii vătămate, drept pentru care instanţa a concluzionat că aceasta este părtinitoare şi nu poate prezenta credibilitate. De asemenea, declaraţiile părţii vătămate nu se coroborează cu alte probe în cauză, din care să rezulte cu certitudine vinovăţia inculpatelor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de minori, prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I, alin. (4) teza a III-a din Legea nr. 678/2001, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

Astfel, instanţa a constatat că partea vătămată a cunoscut exact natura activităţilor ce urma să le desfăşoare în străinătate, încă de la plecarea din România. În cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, întrucât nu rezultă niciuna din modalităţile consacrate de textul de lege, şi nici scopul comiterii unei asemenea infracţiuni - al exploatării părţii vătămate de către cele două inculpate - atâta vreme cât cele trei au desfăşurat activităţi specifice prostituţie, pe cont propriu şi sub supravegherea unui proxenet. Faptul că inculpata M.E.A. a plătit suma de 1.000 Euro pentru a asigura transportul în străinătate al părţii vătămate şi al surorii sale, coinculpata S.A.C., nu poate reprezenta o formă de constrângere a părţii vătămate, atâta vreme cât aceasta a fost de acord cu restituirea sumei de bani, după începerea activităţii. Aceeaşi înţelegere a intervenit, de altfel, şi între cele două inculpate, care sunt surori, inculpata minoră fiind de acord să-i restituie celeilalte inculpate suma de bani acordată iniţial. Acest lucru nu constituie o exploatare, în sensul legii, ci are natura unui contract civil de împrumut, care urmează regulile dreptului civil în materie, cu privire la restituirea sumei împrumutate.

Prima instanţă a ajuns la concluzia că litigiul penal a fost declanşat de nemulţumirea părţii vătămate care a considerat că a restituit inculpatei M.E.A. o sumă mult mai mare de bani decât cea cu privire la care se înţelesese iniţial.

S-a avut în vedere şi declaraţia martorei M.A.M. (sora inculpaţilor) dată în cursul urmăririi penale, martoră care nu a mai fost propusă şi prin actul de sesizare a instanţei şi care a relatat aceeaşi modalitate de a obţine un loc de muncă în străinătate, pentru a se prostitua. Astfel, ştiind că cele două inculpate se află la un bordel din Köln, Germania, martora a rugat-o pe sora sa M.E.A. să-i trimită o sumă de bani pentru a acoperi cheltuielile legate de transportul în această ţară. Banii au fost trimişi prin W.U., astfel că martora a ajuns la bordelul respectiv, unde se aflau inculpatele şi partea vătămată, iar martora relatează că a început să se prostitueze pe cont propriu, la fel ca şi celelalte trei.

De altfel, apare ca neverosimil faptul că o lungă perioadă de timp, cât partea vătămată s-a aflat în Germania, ea a stat în pasivitate şi nu a anunţat în niciun fel autorităţile despre ce i se întâmplă. Motivaţia părţii vătămate în sensul că era în permanenţă şi îndeaproape supravegheată de cele două inculpate nu subzistă, atâta vreme cât chiar aceasta recunoaşte că, după o razie a poliţiei germane, inculpata minoră a fost arestată pentru două săptămâni, iar ea s-a întors de bunăvoie la bordelul din Köln, şi s-a hotărât să locuiască singură acolo, întrucât inculpata M.E.A. plecase deja în Belgia, pentru a-şi rezolva problemele de sănătate. De asemenea, este de neînţeles de ce partea vătămată nu a anunţat organele de poliţie germane, cu ocazia raziei, despre faptul că este sechestrată, scuza invocată de partea vătămată în sensul că îi era frică de cele două inculpate fiind inacceptabilă, atâta vreme cât inculpata majoră părăsise teritoriul Germaniei, iar inculpata minoră fusese reţinută de autorităţi pentru două săptămână. De altfel, partea vătămată nu s-a conformat nici dispoziţiilor organelor judiciare germane de a părăsi teritoriul statului german în termen de câteva zile, ci a continuat să-şi desfăşoare activitatea iniţială, pe cont propriu, fără a mai fi sub influenţa inculpatelor, astfel cum a susţinut.

Împotriva acestei hotărâri au declarat în termen legal apel Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov şi partea vătămată C.M.L., fiind criticată ca netemeinică şi nelegală soluţia de achitare a celor două inculpate, precum şi de respingere a acţiunii civile promovate în cauză.

În dezvoltarea motivelor de apel, Parchetul a susţinut că în mod nelegal prima instanţă a dispus achitarea inculpatelor, în condiţiile în care din probele administrate în cauză rezultă că partea vătămată nu a dorit altceva decât să muncească onest, urmare posibilităţilor relevate de către inculpate şi sprijinului pe care acestea au promis că i-l vor acorda.

Recrutată şi transportată în Belgia de către inculpata S.A.C. prin inducerea în eroare asupra scopului deplasării sale, inculpata M.E.A. a înlesnit obţinerea pentru partea vătămată a unui paşaport fals portughez, adăugând la suma datorată de către partea vătămată şi suma de 700 Euro. În bordelul din Germania partea vătămată a fost îndemnată să practice prostituţia pentru a-şi plăti datoriile acumulate şi pentru a-şi câştiga existenţa.

Considerând că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatelor s-a solicitat desfiinţarea sentinţei şi condamnarea inculpatelor pentru infracţiunea de trafic de minori.

Prin Decizia nr. 11/AP din 13 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori a admis apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov şi partea civilă C.M.L.. A desfiinţat sentinţa sub aspectul soluţionării laturii penale şi al obligării părţii civile la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Rejudecând cauza în aceste limite, în baza art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a condamnat-o pe inculpata M.E.A. la 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi e) C. pen.

În baza art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) a condamnat-o pe inculpata M. (fostă S.) A.C. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.

A interzis inculpatelor drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Din examinarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, a cercetării judecătoreşti în faţa primei instanţe, precum şi a audierii nemijlocite în apel a martorului A.W., instanţa de apel a reţinut că inculpatele sunt vinovate de săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimise în judecată.

S-a motivat că părţii vătămate i s-a propus să meargă în Belgia să lucreze la barul unde patroană era sora inculpatei S.A.C. în schimbul sumei de 500 Euro pe lună şi că potrivit declaraţiilor părţii vătămate aceasta nu ar fi acceptat niciodată să plece în Belgia dacă ar fi ştiut „ce se întâmplă acolo”. După avansarea de către M.E.A. a sumei de 3.000 Euro pentru procurarea documentelor şi realizarea formalităţilor necesare deplasării părţii vătămate în străinătate, înţelegerea fiind ca din banii câştigaţi partea vătămată să returneze inculpatelor sumele de bani ocazionate de deplasarea în străinătate. Ajunsă în Belgia partea vătămată nu a desfăşurat vreo activitate timp de o lună. După ce i s-a procurat un paşaport fals portughez, necesar deplasării în Germania, motivat de faptul că în Belgia nu i se poate găsi loc de muncă, ajunsă în Germania, transportată de numitul „A.”, concubinul inculpatei, partea vătămată a aflat că va lucra ca prostituată. Nefiind de acord a fost bruscată de inculpata M.E.A. care i-a atras atenţia că are de restituit 5.000 Euro şi că nu are de ales, conflictul fiind aplanat de inculpata S.A.C. care a intervenit.

Partea vătămată a început să se prostitueze, iar toţi banii câştigaţi îi preda inculpatei M.E.A., în aceleaşi condiţii procedând şi inculpata S., singura diferenţă percepută de partea vătămată fiind aceea că S.A.C. ştia de la bun început ce urma să facă.

După ce partea vătămată şi-a achitat datoria faţă de inculpata M.E.A., sumele de bani încasate din activitatea de prostituţie trebuia să le predea numitului „A.”, care îi percheziţiona şi camera, pentru a nu ascunde bani.

Activitatea de prostituţie a continuat, în mai multe locaţii, iar în momentul în care partea vătămată a afirmat că vrea să renunţe, a fost lovită cu sălbăticie de numitul „A.”.

Partea vătămată a apelat la ajutorul unui client, martorul A.W., gest pentru care a fost din nou bătută şi tăiată cu cuţitul la picior şi la mâna dreaptă, fiind ameninţată că dacă mai ia legătura cu martorul, îi va „tăia gâtul”.

Ulterior, cu ajutorul martorului partea vătămată a putut părăsi bordelul, prezentându-se direct la Poliţia din Köln, de unde a fost internată într-un centru destinat femeilor abuzate, iar apoi trimisă înapoi în România.

De altfel, partea vătămată şi-a menţinut poziţia şi în cadrul confruntării care a avut loc în faza de urmărire penală, cu inculpata S. (M.) A.L., susţinând că nu a cunoscut adevăratul scop al deplasării sale în Belgia, arătând din nou că dacă ar fi ştiut, „nu s-ar fi dus, fiindcă are un copil de crescut şi nu şi-ar fi bătut joc de corpul său”, arătând că doar în momentul deplasării sale din Belgia în Germania i s-a spus că urmează să se prostitueze pentru a-şi putea achita datoriile faţă de inculpata M.E.A.

Aceeaşi poziţie a fost menţinută de partea vătămată şi în timpul confruntării sale cu inculpata M.E.A.

De altfel, chiar inculpata S. (M.) A.C. a afirmat în faza cercetării judecătoreşti că partea vătămată şi-a exprimat dorinţa de a munci în Belgia, iar toţi banii necesari deplasării părţii vătămate în străinătate au fost trimişi de către inculpata M.E.A. Inculpata a afirmat în continuare că „nu i-am dat nicio certitudine părţii vătămate în sensul că urmează să ne găsim un loc de muncă şi i-am spus că mergem pentru a încerca să ne găsim de lucru”, ceea ce demonstrează faptul că la plecarea din ţară, partea vătămată nu avea cunoştinţă de activităţile pe care urma să le desfăşoare în afara ţării, dimpotrivă, fiind menţinută în eroare cu privire la existenţa unor oportunităţi de angajare şi de câştigare a unor sume de bani.

Varianta susţinută de către partea vătămată este confirmată şi de martora C.E. (mama sa), aceasta arătând cum a fost de acord cu plecarea fiicei sale în Belgia, dându-i-se asigurări de către inculpata S.A.C. că va lucra la un bar, totodată, martora descrie împrejurarea în care a fost căutată la domiciliul său din Codlea de către martorul A.W., care i-a povestit cum a întâlnit-o pe partea vătămată într-un bordel din Köln, observând că este plină de vânătăi, şi că a încercat fără succes să o elibereze. Imediat martora s-a deplasat împreună cu martorul A.W. la Poliţia din Codlea şi ulterior la Poliţia din Braşov, unde au reclamat cele întâmplate. Totodată, martora a descris împrejurările în care a primit ameninţări, directe şi indirecte de la inculpata S.A.C. şi de la prietenii acesteia, în sensul că îi va fi omorât „copilul şi familia” dacă mai reclamă la Poliţie.

În faza de cercetare judecătorească, martora C.E. a subliniat din nou că a fost de acord cu plecarea fiicei sale în Belgia în condiţiile în care inculpata M.E.A. a dat asigurări că le poate oferi atât părţii vătămate, cât şi inculpatei S.A.C. „un loc de muncă la un restaurant unde urmau să spele vasele”.

De asemenea, martorul C.V.N. (fratele părţii vătămate) a declarat că personal a primit mesaj de la partea vătămată în care îi scria că este ameninţată şi nu poate vorbi la telefon, solicitând însă să fie ajutată că scape din bordel cu ajutorul martorului A.W.

Inculpatele au negat, în mod constant, săvârşirea infracţiunii reţinute, susţinând că partea vătămată a cunoscut de la bun început scopul deplasării sale în străinătate, cu care a fost de acord, practicând prostituţia de bunăvoie şi în deplină cunoştinţă de cauză.

În cursul cercetării judecătoreşti din faţa primei instanţe nu s-a reuşit audierea martorului A.W., audiere care a fost realizată însă de către instanţa de apel, acesta reuşind să clarifice situaţia de fapt într-un mod concludent.

Astfel, martorul A.W. a descris împrejurările în care a cunoscut-o pe partea vătămată, cum aceasta i-a solicitat ajutorul, dându-i şi adresa părinţilor săi din România.

Martorul a putut observa vânătăi pe braţele părţii vătămate, aceasta spunându-i că este bătută de inculpate şi de un cetăţean albanez.

Martorul s-a deplasat în România, unde - luând legătura cu mama părţii vătămate - a constatat că aceasta ştia că fiica sa lucrează la un bar în străinătate, şi în condiţiile în care martorul i-a adus la cunoştinţă adevăratul loc de muncă al părţii vătămate, s-au deplasat împreună la poliţie pentru a depune plângere.

De asemenea, martorul a arătat că i-a fost teamă să se prezinte la proces, deoarece a primit ameninţări pe telefonul mobil de la cetăţeni albanezi, angrenaţi într-o adevărată reţea de prostituţie în Köln, situaţie pe care a comunicat-o poliţiei germane, care i-a pus sub supraveghere telefonul, contribuind astfel chiar la prinderea unuia dintre capii acestei reţele.

Astfel, rezultă din actele dosarului că partea vătămată a fost determinată să părăsească teritoriul României, pentru a se angaja la un bar în Belgia, iar odată ajunsă în străinătate i s-a cerut să se prostitueze pentru a-şi achita datoriile reprezentate de sumele de bani cheltuite de către inculpata M.E.A. în vederea obţinerii paşaportului, transportului din România în Belgia, cazării sale, în condiţiile în care paşaportul său românesc i-a fost reţinut de către inculpata M.E.A. şi concubinul său, cetăţeanul albanez.

Neavând unde locui, fără un act de identitate real, având o datorie mare de plătit inculpatei M.E.A., partea vătămată a acceptat să practice prostituţia, iar din banii obţinuţi să le dea acestei inculpate şi concubinului său contravaloarea chiriei şi celelalte datorii.

Rezultă astfel că partea vătămată, minoră, a fost recrutată, transportată şi găzduită în scopul exploatării sale, de către inculpatele S.A.C. şi M.E.A., fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75 lit. c) pentru inculpata M.E.A. şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) pentru inculpata S.A.C.

Împrejurarea susţinută de către inculpate că partea vătămată a fost de acord ulterior să practice prostituţia nu este în măsură să influenţeze asupra angajării răspunderii penale a acestora, în raport cu dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 678/2001, potrivit cărora consimţământul persoanei, victimă a traficului, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului.

Astfel, recrutarea unei persoane minore în vederea practicării prostituţiei, facilitarea obţinerii paşaportului şi asigurarea transportului într-o altă ţară, sub pretextul muncii în mod legal, urmate de constrângerea persoanei vătămate - realizate inclusiv prin reţinerea paşaportului şi obligarea restituiri sumelor de bani cheltuite iniţial - se circumscriu dispoziţiilor art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, inculpatele, recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

În motivarea recursului au arătat că în nicio împrejurare nu au fost ele acelea care s-o fi abordat pe partea vătămată în ideea de a o antrena în activităţi care se circumscriu infracţiunilor pentru care au fost condamnate, la nivelul comunităţii Municipiului Codlea, dar nu numai, partea vătămată fiind cunoscută ca o femeie de moravuri uşoare care pentru a se întreţine pe ea, cât şi copilul căruia i-a dat naştere practica şi practică prostituţia şi în prezent, partea vătămată fiind sancţionată de mai multe ori de organele de poliţie.

Au susţinut că partea vătămată a fost aceea care împreună cu mama sa a insistat pe lângă M.A.C. pentru a pleca în străinătate, ştiind foarte bine ce va face acolo, adică pentru a se prostitua.

Singurul sprijin a constat în oferirea cu împrumut atât pentru partea vătămată, cât şi pentru M.A.C. a sumei necesare pentru acoperirea costurilor cu procurarea paşaportului şi deplasării în Belgia.

În Belgia partea vătămată a locuit cu inculpatele o bună perioadă fără să lucreze sau să se prostitueze după care împreună au plecat în Germania. Aici inculpata nesilită de nimeni, a practicat prostituţia în două bordeluri şi este inexplicabil dacă susţine că a fost forţată să se prostitueze de ce după ce inculpatul M.E.A., a plecat în Belgia la tratament, partea vătămată fiind prinsă pe stradă împreună cu M.A.C., arestată şi dusă într-un centru de minori în loc să părăsească Germania, aşa cum autorităţile i-au impus, a continuat de una singură, să se prostitueze reîntorcându-se la bordelul din Köln.

În fine, au arătat că singurul lucru real din povestea inventată de partea vătămată în plângerea sa este acela că nu numai ele ci şi partea vătămată erau dijmuite periodic de veniturile ce le realizau din practicarea prostituţiei, de un cetăţean albanez de care le era frică şi care din când în când pe motiv că le asigură protecţia şi i se părea că nu-i oferă destul, le bătea atât pe ele, cât şi pe partea vătămată.

În aceste condiţii martorul A.W., originar din România şi stabilit în Germania, martor care a fost şi clientul inculpatelor, şi care frecventa des bordelul din Köln, a observat că partea vătămată are urme de lovituri - urmele de violenţă fiind produse ce cetăţeanul albanez (protectorul).

Au cerut să se aibă în vedere că dacă iniţial partea vătămată a acuzat-o pe M.E.A. că ar fi bătut-o prin declaraţia dată în faţa instanţei de fond, partea vătămată a afirmat că doar cetăţeanul albanez a fost cel care a bătut-o şi care le-a bătut şi pe inculpate.

În fine, inculpatele au arătat că instanţa de apel nu a avut în vedere că inculpata a continuat să se prostitueze şi în continuare, acest lucru fiind de notorietate. Astfel, după venirea în ţară partea vătămată a continuat să se prostitueze, de această dată apărând parte vătămată alături de alte prostituate în Dosarul nr. 114/1372/2006 al Tribunalului pentru Minori şi familie Braşov.

Considerând că instanţa de apel a avut în vedere doar declaraţiile părţii vătămate care nu se coroborează cu alte probe concludente au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

Verificând hotărârea atacată prin prisma actelor şi lucrărilor aflate la dosar, Înalta Curte constată că recursurile sunt neîntemeiate pentru cele ce urmează:

Atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au avut la dispoziţie probele administrate în cursul urmăririi penale şi nemijlocit în cursul cercetării judecătoreşti, în plus, instanţa de apel şi declaraţia dată în apel de martorul A.W. audiat în cursul urmăririi penale.

Prima instanţă a reţinut şi motivat faptul că partea vătămată şi-a schimbat declaraţiile date de mai multe ori încă în cursul urmăririi penale, denotă lipsa de credibilitate a părţii vătămate.

S-a motivat că în cursul urmăririi la confruntarea dintre partea vătămată şi inculpată prin răspunsul dat la întrebarea nr. 3 (dacă a ştiut ce urmează să facă în Belgia) faptul că a cunoscut că este vorba de activitate de prostituţie, ambele inculpate explicând-i acest lucru. Inculpata S.A.C. i-a comunicat faptul că sumele de bani obţinute vor fi împărţite în jumătate de partea vătămată şi „protectorul” cetăţeanul albanez „T.”, iar partea vătămată a fost de acord.

La întrebarea nr. 5 din acelaşi interogatoriu (dacă partea vătămată a fost constrânsă de cineva la practicarea prostituţiei) a răspuns negativ.

Tot în cursul urmăririi penale, audiată partea vătămată a declarat că a fost agresată fizic numai de proxenetul „T.”, iar altcineva în afară de acesta nu a exercitat acte de violenţă la adresa ei.

Audiată în instanţă partea vătămată a confirmat din nou că niciuna din inculpate nu au agresat-o fizic şi că din banii câştigaţi din practicarea prostituţiei în weekend, circa 800 Euro, îi dădea o parte inculpatei în contul datoriei.

Acceptând, că din teamă partea vătămată nu a acţionat în niciun fel este inexplicabil aşa cum s-au apărat şi inculpatele, de ce atunci când a fost arestată de poliţiştii germani şi dusă la centrul de minori nu s-a plâns că este exploatată sexual. Dimpotrivă, după ce i s-a pus în vedere să părăsească teritoriul german, partea vătămată nu s-a conformat şi s-a întors la bordelul din Köln unde a continuat să se prostitueze.

Declaraţiile martorilor rude apropiate - mamă şi frate a părţii vătămate, trebuiesc interpretate ca atare, pe de o parte, că sunt probe indirecte, pe de altă parte, că sunt interesate să o ajute pe partea vătămată.

Tot astfel, şi declaraţia martorului A.W., martor care a relatat că a văzut-o pe partea vătămată că avea urme de lovituri pe corp, însă care nu face dovada că inculpatele au agresat-o fizic pe partea vătămată, chiar partea vătămată declarând în cursul urmăririi penale şi în faţa primei instanţe că inculpatele nu au agresat-o niciodată, fiind bătută de protectorul „T.”.

Despre martorul A.W. şi interesul lui pentru partea vătămată relatează chiar aceasta în confruntarea dintre ea şi inculpata M.A.C. din 19 octombrie 2004 când a arătat că aflând că martorul este român stabilit în Germania i s-a interzis să-l mai primească în cameră. Întrebată de ce nu s-a plâns organelor de poliţie din Esse atunci când a fost prinsă pe stradă, partea vătămată a răspuns că nu a făcut acest lucru pentru că s-a gândit că se înţelegeau ca două surori şi nu a vrut ca inculpata să aibă de suferit, fiindcă la acea vreme se înţelegeau foarte bine şi fiindcă nu fusese încă bătută (de T.).

Răspunsurile la aceste întrebări evidenţiază odată în plus comportamentul contradictoriu al părţii vătămate atât cu privire la practicarea prostituţiei de bună-voie alături de cele două inculpate, cât şi la motivele care au determinat-o ulterior să facă plângere - (plângere determinată aşa cum a motivat prima instanţă de nemulţumirea că cele două trimeteau mai mulţi bani la părinţi decât ea).

Pe de altă parte, este de observat aşa cum au susţinut inculpatele chiar şi în motivele de recurs că partea vătămată nu este străină de activităţile pe care le-a practicat în Germania, având o moralitate îndoielnică. Astfel, după ce a practicat prostituţia împreună cu inculpatele în Germania revenită în ţară a continuat să se prostitueze. Acest lucru rezultă din conţinutul Sentinţei penale nr. 141/S din 21 noiembrie 2008 pronunţată de Secţia Penală de la Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov.

Astfel, rezultă că împreună cu martorele A.M.T., P.A., R. şi A. partea vătămată s-a prostituat în perioada 2005 - 2006, fiind exploatată de inculpaţii S.F., B.R., I.M.

Din probele administrate rezultă însă că inculpatele au săvârşit infracţiunea de proxenetism, înlesnind părţii vătămate practicarea prostituţiei, ajutând-o în prima fază cu banii necesari reprezentând obţinerea paşaportului şi deplasarea în Belgia şi apoi prin tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către partea vătămată.

Potrivit art. 329 alin. (1) C. pen. „Îndemnul ori înlesnirea prostituţiei sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi”.

În speţă inculpatele au înlesnit practicarea prostituţiei de către o persoană minoră şi au tras foloase de pe urma practicării de aceasta a prostituţiei, activitate care se încadrează în dispoziţiile art. 329 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 18 ani.

Infracţiunea de proxenetism a fost săvârşită în perioada mai 2003 - 2004.

Prin decizia supusă recursului de faţă inculpatele au fost condamnate pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi alin. (3) teza I din Legea nr. 678/2001, instanţa de apel având în vedere textul de lege care a fost modificat prin art. unic pct. 3 din O.U.G. nr. 79/2005 în loc să facă aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), activitatea infracţională fiind desfăşurată înainte de această modificare.

Astfel, potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în vigoare la data comiterii faptelor pedeapsa prevăzută era închisoarea de la 3 la 12 ani, iar potrivit alin. (4) pedeapsa era închisoare de la 5 la 15 ani.

În cauză recursul este declarat numai de inculpate, iar prin admiterea lui şi condamnarea inculpatelor pentru infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. li s-ar înrăutăţi situaţia, ţinând seama că potrivit textului de lege aflat în vigoare în anii 2003 - 2004 pedeapsa era cuprinsă între 5 şi 15 ani, iar pedeapsa prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. este închisoare de la 5 la 18 ani.

Aşa fiind, Înalta Curte urmează să schimbe încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. şi nu în infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen., pentru că în acest caz s-ar înrăutăţi situaţia inculpatelor.

Pentru considerentele arătate recursul urmează a fi admis conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., decizia casată şi, în rejudecare după schimbarea încadrării juridice inculpatele vor fi condamnate, M. (fostă S.) A.C. la 1 an şi 6 luni închisoare în baza art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi M.E.A. la 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) în condiţiile art. 65 C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

Se va face aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Celelalte dispoziţii ale deciziei vor fi menţinute.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpatele M. (fostă S.) A.C. şi M.E.A. împotriva Deciziei penale nr. II/Ap din 13 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia atacată şi rejudecând:

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptei săvârşită de inculpata M. (fostă S.) A.C. din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpată la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

Face aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 334 C. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptei săvârşită de inculpata M.E.A. din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpată la pedeapsa 2 ani şi 6 luni închisoare şi la 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. în condiţiile art. 65 C. pen.

Face aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 10 februarie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 48/2010. Penal. Plângere împotriva...  ICCJ. Decizia nr. 3899/2010. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 489/2010. Penal