ICCJ. Decizia nr. 540/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 540/2010
Dosar nr. 4160/2/200.
Şedinţa publică din 12 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 169 din 18 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionara SC C.P. SRL împotriva rezoluţiei nr. 326/P/2008 din 13 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia din 9 aprilie 2009 dată de procurorul general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 439/II/2/2009 s-a respins plângerea formulată de petenta SC C.P. SRL împotriva rezoluţiei din 13 martie 2009 pronunţată în dosarul nr. 326/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de avocatul R.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., apreciind că faptele acestuia constau în neîndeplinirea activităţii asumate prin contractul de asistenţă juridică.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere în condiţiile prev. de art. 2781 C. proc. pen. petenta SC C.P. SRL care a reiterat motivele invocate la parchet.
Curtea conchide în consens cu parchetul că, nerespectarea contractului de asistenţă juridică de către av. R.N. nu constituie vreo infracţiune şi cu atât mai puţin aceea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. întrucât, aşa cum reiese din adresa întocmită de Baroul Dâmboviţa (fila 35 dosar instanţă) intimatul a exercitat profesia de avocat în cadrul acestui barou în perioada 01 ianuarie 2000-31 mai 2007.
Prin urmare, în condiţiile existenţei unui contract valabil încheiat între părţi, orice nerespectare a unei clauze contractuale poate fi sancţionată pe calea unei acţiuni civile.
Împotriva sentinţei penale nr. 169 din 18 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în termen legal a declarat recurs petiţionara SC C.P. SRL, solicitând casarea acesteia, admiterea plângerii sale şi trimiterea cauzei la procuror pentru a se începe urmărirea penală faţă de intimat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994.
În motivarea recursului său, petiţionara arată că instanţa de fond nu a analizat sub toate aspectele materialul probator existent la dosar şi din care rezultă în mod evident că faptele săvârşite de intimatul R.N., cu ocazia executării serviciilor de asistenţă juridică, îndeplinesc condiţiile prev. de art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Petiţionara a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 3 Bucureşti cu o plângere penală împotriva intimatului R.N. - avocat în Baroul Dâmboviţa, solicitând cercetarea acestuia întrucât la datele de 1 august 2003 şi 19 septembrie 2003 a încheiat contracte de asistenţă juridică cu acesta, fiindu-i înmânate mai multe documente ale societăţii, iar intimatul a încasat o parte din onorariile menţionate în contracte, fără a presta activităţile de asistenţă juridică, iar ulterior a refuzat restituirea documentelor.
Petiţionara a mai arătat că primul contract cât şi chitanţele ce i-au fost eliberate figurau ca fiind emise de Cabinetul Individual de Avocatură T.M. şi nu de Cabinetul Individual R.N., ulterior aflând că primul cabinet aparţinea socrului intimatului unde acesta activa în perioada stagiaturii, 2000-decembrie 2002.
Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că la datele de 1 august 2003 şi 19 septembrie 2003 între petiţionară şi intimatul R.N. s-au încheiat contracte de asistenţă juridică, petiţionara achitând onorariu conform chitanţelor depuse la dosar.
Ulterior, datorită neînţelegerilor dintre părţi, intimatul nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract, aspect care însă nu atrage răspunderea penală a acestuia, petiţionara având la îndemână calea unei acţiuni civile îndreptate împotriva intimatului pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale.
Din adresa nr. 43 din 15 februarie 2007 a Baroului Dâmboviţa rezultă că începând cu data de 6 martie 2003 intimatul R.N. figurează înscris pe Tabloul Asociaţiilor Definitivi din Baroul Dâmboviţa, ulterior acesta a solicitat transferul în Baroul Bucureşti şi nu a fost suspendat din exerciţiul profesiei de avocat.
Examinând plângerea reprezentantului petiţionarei şi declaraţiile făcute la procuror, Înalta Curte reţine că aceasta este nemulţumită de faptul că intimatul a încasat o parte din onorariu, nu a prestat activităţile stabilite în contractul de asistenţă juridică, iar ulterior a refuzat restituirea unor documente.
Având în vedere cele susţinute de persoana vătămată, cercetările au fost efectuate de procuror sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., concluzionându-se în mod corect că fapta nu există, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Faptul că ulterior prin plângerea formulată în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., petiţionara a solicitat efectuarea de cercetări şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 nu poate atrage casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei la procuror, instanţa având obligaţia să examineze dacă soluţia de neîncepere a urmăririi penale pentru faptele sesizate, printre care nu se regăseşte şi cea de evaziune fiscală, este temeinică şi legală.
Faţă de considerentele expuse, în baza disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionară, pe care o va obliga la plata de cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara SC C.P. SRL împotriva sentinţei penale nr. 169 din 18 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 533/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 561/2010. Penal → |
|---|
