ICCJ. Decizia nr. 561/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 561/2010
Dosar nr. 2107/112/200.
Şedinţa publică din 15 februarie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 210 din 15 aprilie 2008, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpatul C.C.T., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. inculpatul a fost obligat să plătească părţilor civile F.G.M. şi F.G.P. suma de 450.000 lei şi la 45000 Euro sau contravaloarea în lei la data punerii în executare a hotărârii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:
Inculpatul C.C.T. a fost împuternicit cu puteri depline prin procura de administrare autentificată la 14 aprilie 2004, să îndeplinească acte de administrare a SC E. SRL Dumitra cu sediul în Bistriţa, în fapt însă fiind administratorul societăţii din 10 ianuarie 2004 pe baza unui mandat verbal al asociatului unic M.I.M.
Pentru că în această calitate a emis instrumente de plată fără acoperire, a fost cercetat şi trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 115/P din 4 octombrie 2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud, cauza fiind instrumentată, în primă fază, de inspectorul principal de poliţie B.L.M.
În cadrul relaţiilor comerciale desfăşurate, inculpatul a avut legătură şi cu SC N.I. SRL Bistriţa, administrată de părţile vătămate F.G.P. şi F.G.M., iar datorită acestor relaţii, s-au împrietenit.
În acea perioadă, F.G.M. şi F.G.P. erau şi ei în curs de cercetare penală la IPJ Bistriţa Năsăud pentru infracţiunea de fals şi evaziune fiscală, cauza fiind investigată de subinspectorul I.P.
Prin rechizitoriul nr. 187/P din 16 ianuarie 2006, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F.G.M. şi scoaterea de sub urmărire penală a lui F.G.P.
Cu ocazia cercetărilor efectuate de poliţie, cei doi inspectori - B.L.M. şi I.P. au încercat să determine pe inculpatul C.C.T. să facă declaraţii împotriva celor doi.
Fiind prieteni - C.C. le-a transmis soţilor F. că se urmăreşte distrugerea societăţii lor precum şi arestarea.
Cei doi, speriaţi de situaţia pe care le-a relatat-o inculpatul, au hotărât să facă rost de bani pentru a plăti debitele pe care inculpatul le avea, fiind induşi în eroare de inculpat care a început să le transmită mesaje telefonice - în sensul că persoane în funcţii importante - sunt interesate să îi distrugă prin intermediul lucrătorilor de poliţie.
Inculpatul a pretins că părţile vătămate să pună la dispoziţie diverse sume de bani sub pretextul organizării unui flagrant cu ţigări de contrabandă şi pentru cumpărarea de aparatură tehnică de înregistrare şi filmare, comunicându-le că un ofiţer SRI cu prenumele „G." răspunde de întreaga operaţiune.
Părţile vătămate au apreciat ca fiind credibile susţinerile inculpatului urmare unor coincidenţe, astfel că la 5 noiembrie 2004 - ofiţerul „G." le-a transmis printr-un mesaj să pregătească suma de 5000 Euro, urmând ca aceştia să fie luaţi de o persoană de legătură care s-a dovedit a fi chiar inculpatul C.T., acesta preluând banii.
Ulterior, părţile vătămate au mai primit mesaje de la acelaşi ofiţer „G.", prin care li se comunică primirea banilor cât şi faptul că operaţiunea va începe, atenţionându-i să nu mai iasă din casă, fiind în pericol grav.
Pentru ca mesajele să fie credibile, le-a comunicat celor doi că sunt implicate persoane cu funcţii importante - un procuror, un ofiţer al Gărzii Financiare, primarul oraşului Beclean şi subprefectul judeţului Bistriţa Năsăud.
În final, le-a cerut suma de 30.000 Euro, iar părţile vătămate s-au împrumutat de la B.I., banii fiind apoi daţi inculpatului.
Tribunalul a mai reţinut că, tot prin inducerea şi menţinerea în eroare a părţilor vătămate, inculpatul a mai obţinut de la acestea încă 10.000 Euro şi suma de 450.000 lei (4.500.000 lei la data comiterii faptei).
Inculpatul a susţinut că aceste sume de bani reprezintă contravaloarea unor mărfuri livrate de societatea sa firmei părţilor vătămate, aspect nedovedit de probe care, dimpotrivă, au relevat că banii au fost obţinuţi de acesta prin inducerea în eroare a părţilor vătămate în condiţiile arătate.
Împotriva sentinţei, a declarat apel inculpatul, care a susţinut că nu a indus în eroare, în niciun mod, părţile vătămate, sumele de bani primite fiind contravaloarea mărfurilor ce au făcut obiectul relaţiei comerciale între societatea sa şi cea a părţilor vătămate.
Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat de inculpat şi a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1) şi (5) C. pen. în infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) C. pen. şi l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, reţinând în favoarea sa circumstanţe atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., reducând despăgubirile civile de la 45000 Euro şi 450.000 lei la 35000 Euro, indisponibilizând, în vederea executării silite un autoturism marca „Wolkswagen Passat" aparţinând inculpatului.
S-a motivat că probele administrate, declaraţiile martorilor, părţilor vătămate coroborate cu convorbirile telefonice înregistrate dovedesc intenţia inculpatului de a induce în eroare părţile vătămate în vederea obţinerii de foloase materiale injuste, astfel că solicitarea vizând achitarea sa nu are corespondent în probele dosarului.
Curte a constatat însă că prejudiciul cauzat prin infracţiune este numai de 35000 Euro nefiind probe cu privire la suma pretinsă de părţile vătămate şi reţinute de instanţa de fond.
Împotriva deciziei au declarat recurs părţile vătămate F.G.P., F.G.M. şi inculpatul C.C.T.
La termenele de judecată din 2 noiembrie 2009, recurentul parte civilă F.G.P. şi-a retras recursul, iar la 15 februarie 2010 şi-a retras recursul şi partea civilă H.(fostă F.)G.M., astfel că Înalta Curte va lua act de manifestarea de voinţă a părţilor, fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 3854 combinat cu art. 369 C. proc. pen.
Inculpatul C.C.T. şi-a întemeiat recursul pe motivele de casare prev. de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., solicitând achitarea pentru infracţiunea de înşelăciune şi în subsidiar suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Motivele sunt nefondate.
Instanţele au stabilit o corectă situaţie de fapt, pe baza probelor administrate din care rezultă că inculpatul a prezentat fapte mincinoase drept adevărate părţilor civile, obţinând de la acestea suma de 35000 Euro.
Martorii audiaţi în cauză au confirmat susţinerile părţilor civile (B.I., R.L. şi B.S.) în sensul că banii au fost predaţi inculpatului în condiţiile reţinute în rechizitoriu, declaraţiile lor coroborându-se cu procesele verbale de verificarea mesajelor telefonice trimise pe telefonul părţii vătămate F.G.M., rapoartele şi declaraţiile ofiţerilor de poliţie, dovezile privind verificările listingului telefonic al inculpatului.
Ambele instanţe au dat o încadrare corectă faptei comise, iar pedeapsa de 3 ani şi 6 luni cu executare într-un loc de detenţie, corespunde gradului de pericol social al faptei şi făptuitorului.
Inculpatul s-a folosit de diverse mijloace pentru a da credibilitate afirmaţiilor sale, folosind nume din cadrul autorităţilor statului, pentru a prezenta părţilor civile situaţii unele de natură să îi determine să-i predea sume importante de bani.
A avut o atitudine oscilantă în cursul procesului penal încercând să minimalizeze activitatea sa infracţională, ceea ce determină concluzia că, pentru realizarea scopului preventiv special al pedepsei se impune executarea acesteia prin privare de libertate, în limitele aplicate de instanţa de apel.
Întrucât nu se constată motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârii, recursul declarat de inculpatul C.C.T. va fi respins ca nefondat, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmând a lua act de retragerea recursurilor declarate de părţile civile F.G.P. şi H.(fostă F.)G.M.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C.T. împotriva deciziei penale nr. 63 din 11 mai 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Ia act de retragerea recursurilor declarate de părţile civile H.(fostă F.)G.M. şi F.G.P. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 540/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 565/2010. Penal → |
|---|
