ICCJ. Decizia nr. 542/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 542/2010
Dosar nr. 1129/54/2009
Şedinţa publică din 12 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 106 din 6 iulie 2009 Curtea de Apel Craiova a respins plângerea formulată de petentul V.C. împotriva rezoluţiei nr. 659/II/2/2009 din 1 aprilie 2009 privind pe intimaţii B.M. ş.a., ca nefondată.
A respins plângerea petentei V.A. împotriva rezoluţiei nr. 659/II/2/2009 din 1 aprilie 2009 privind pe intimaţii B.M. ş.a., ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut că prin rezoluţia din 23 ianuarie 2009 dată în Dosarul nr. 881/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii B.M., N.T. şi B.C., judecători la Tribunalul Gorj, pentru infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constatându-se că fapta reclamată nu există.
S-a reţinut că demersul persoanei vătămate Vulpe Constantin a fost determinat de nemulţumirea faţă de modul în care magistraţii intimaţi au soluţionat cauza în care a fost pronunţată Decizia civilă nr. 3313 din 10 decembrie 2007.
Referitor la petenta V.A. instanţa a motivat că aceasta nici nu are calitate de persoană vătămată în sensul art. 2781 C. proc. pen., întrucât nu a fost parte în procesul soluţionat prin Decizia civilă menţionată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petentul V.C. care, în esenţă, este nemulţumit de Decizia civilă nr. 3313/2007 a Tribunalului Gorj.
Recursul nu este fondat.
Este adevărat că hotărârea atacată nu beneficiază de concizia maximă a unei hotărâri, nu cuprinde temeiul legal al soluţiei şi cadrul legal al judecăţii care este acela prevăzut de art. 2781 C. proc. pen.
Acest temei trebuia invocat înaintea dispozitivului.
Concomitent, instanţa în mod eronat se referă la rezoluţia 659/II/2/2009, fără a invoca cui aparţine această rezoluţie.
Curtea, examinând actele dosarului a înţeles că aceasta este rezoluţia procurorului ierarhic superior.
În realitate, însă, instanţa trebuie să înţeleagă că plângerile formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen. se formulează împotriva rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale date de procuror.
În cazul de faţă aceasta fiind rezoluţia nr. 881/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Ca atare, obiectul plângerii formulate de petent în baza art. 2781 este această rezoluţie care trebuia să stea în dispozitivul hotărârii pronunţate de judecătorul fondului.
Trecând peste acestea, Înalta Curte examinând actele dosarului observă că în realitate petentul s-a plâns împotriva modului în care judecătorii au soluţionat o cauză civilă.
Potrivit art. 129 din Constituţie controlul hotărârilor judecătoreşti poate fi făcut doar în căile de atac prevăzute de lege.
Prin urmare, chiar greşită dacă ar fi o hotărâre, judecătorul nu răspunde penal pentru modul de soluţionare al unei cauze, greşeala trebuind îndreptată în căile de atac.
Este adevărat că magistraţii pot face obiectul tragerii la răspundere penală, dar numai atunci când soluţiile pronunţate sunt rodul unor infracţiuni de corupţie sau sunt pronunţate cu rea-credinţă.
Or, în cauză, nu s-a stabilit că magistraţii reclamaţi de petent ar fi comis fapte penale în legătură cu cauza civilă menţionată.
Aşa fiind, nu existau motivele prevăzute în art. 2781 alin. (8) lit. b) pentru ca instanţa să admită plângerea petentului, să desfiinţeze rezoluţia nr. 881/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, să trimită cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva magistraţilor.
Din motivarea hotărârii atacate se poate înţelege că acestea au fost considerentele avute în vedere de instanţa fondului şi că aceasta s-a referit la rezoluţia procurorului mai sus menţionată.
Prin urmare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul petentului va fi respins cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul V.C. împotriva sentinţei penale nr. 106 din 6 iulie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3133/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3134/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
