ICCJ. Decizia nr. 556/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 556/2010
Dosar nr. 11461/2/2009
Şedinţa publică din 12 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 39/F din 5 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 23 octombrie 2007 de Tribunalul Penal Şase din Malaga – Regatul Spaniei, privind persoana solicitată T.G.
Totodată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe 30 de zile.
Prima instanţă a reţinut că la data de 23 octombrie 2007 Tribunalul Penal Şase din Malaga a emis un mandat european de arestare împotriva cetăţeanului român T.G. pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare de documente oficiale, prevăzută de art. 392 împreună cu art. 390.2 C. pen. al Regatului Spaniei, reţinându-se în fapt că la data de 24 ianuarie 2006 a fost identificat de agenţi ai poliţiei naţionale de la aeroportul din Malaga, când acesta pretindea că ia un avion spre Dublin, arătându-le un paşaport emis de autorităţile din Slovenia pe numele de E.B. şi în care înlocuise fotografia titularului cu a sa. Falsificarea actului a fost realizată pe teritoriul Spaniei.
Instanţa de fond a constatat că infracţiunea reţinută în sarcina persoanei solicitate, şi anume falsificarea de documente oficiale, nu este supusă verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, fiind prevăzută la pct. 23 al art. 85 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
De asemenea, a mai constatat că nu este incident vreun motiv de refuz al executării prevăzută de art. 88 din aceeaşi lege, fiind astfel îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 89 şi urm. din Legea nr. 302/2004 pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, apreciind că, de asemenea, se impune arestarea persoanei solicitate în vederea predării autorităţilor din Regatul Spaniei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs persoana solicitată T.G., solicitând, în principal, respingerea cererii de punere în executare a mandatului european de arestare şi, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare cu revocarea arestării sau înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi ţara sau localitatea.
S-a motivat că nu se poate constata, din conţinutul mandatului european de arestare, dacă împotriva recurentului există pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă sau un mandat de arestare preventivă.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând sentinţa penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate, cât şi în conformitate cu prevederile art. 38516 alin. (3) C. proc. pen. sub toate aspectele, apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
La filele 4-10 ale dosarului de fond există mandatul european de arestare însoţit de traducerea acestuia din limba spaniolă, mandat ce cuprinde menţiunile prevăzute de art. 79 din Legea nr. 302/2004, inclusiv cerinţa de la lit. e) a acestui articol, fiind indicat mandatul de arestare nr. 97/2007.
Acelaşi aspect reiese şi din corespondenţa aflată la filele 124-138 dosar fond, în sensul că instanţa spaniolă a emis mandatul european de arestare în baza unui mandat de arestare preventivă.
În consecinţă, în mod corect, s-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, conform art. 89 şi urm. din Legea nr. 302/2004, iar arestarea persoanei solicitate se impune în vederea predării către autorităţile judiciare spaniole.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată.
Conform art. 20 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată T.G. împotriva sentinţei penale nr. 39/F din 5 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3189/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3216/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
