ICCJ. Decizia nr. 553/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 553/2010
Dosar nr. 1187/1/2010
Şedinţa publică din 12 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 18 ianuarie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, având pe rol soluţionarea apelurilor declarate de inculpaţii Z.C. ş.a. împotriva sentinţei penale nr. 988 din 27 noiembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, în baza art. 3002 şi art. 160b alin. (3) C. proc. pen. a dispus menţinerea arestării preventive a inculpaţilor Z.C. şi D.C.I.
Concomitent, a amânat judecarea cauzei la 8 februarie 2010, acordându-se termen având în vedere lipsa de apărare a inculpatei D.C.I.
Pentru a dispune astfel, instanţa a motivat că în cauză nu s-au schimbat temeiurile pentru care au fost arestaţi inculpaţii, că există indicii temeinice că aceştia au săvârşit infracţiuni la Legea nr. 143/2000 referitoare la traficul de droguri.
S-a apreciat că lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul Z.C., care a cerut casarea încheierii şi revocarea arestării preventive.
Recursul nu este fondat.
Din actele dosarului rezultă că există probe şi indicii temeinice că inculpatul Z.C. ar fi comis infracţiuni prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu agravanta prev. de art. 14 lit. c).
Instanţa observă că inculpatul este recidivist postexecutoriu.
Prin sentinţa penală nr. 988/2009 Tribunalul Bucureşti l-a condamnat la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare, aceasta fiind o împrejurare care denotă că există indicii temeinice cu privire la săvârşirea faptei.
Având în vedere antecedentele penale ale făptuitorului, gravitatea faptelor comise de acesta, în mod corect s-a reţinut că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol public.
Este, de asemenea, temeinică observaţia că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat.
Aşa fiind, s-a făcut o corectă aplicare a disp. art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
Prin urmare, Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului, pe care îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.C. împotriva încheierii din 18 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 10931.01/3/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3157/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3189/2010. Penal → |
|---|
